PARTEA A DOUA

1.
- Nici o miscare, nici un semn!
Nu directorul Dumitrescu, nu politicul Marina, nu
vreunul dintre gardieni, nici macar sergentul Georgescu.
Ci seful camerei, detinutul Turcanu, cel care-mi daduse patul
de langa al lui - de unde urma sa am vedere frumoasa, ca
dintr-o loja de orchestra.
Dupa clipele de paralizie, apoi de fuga, indarat, in
pantecele mamei noastre a tuturor, iata-ma in acelasi loc: in
loja de orchestra. De aici, intr-adevar, am vedere frumoasa.
De aici, intr-adevar, aud, vad, chiar simt, prin pat,
tremurul lui Cornel Pop, insa nu pricep mare lucru si ma
consolez cu nepriceperea, ma complac in ea, privind de cat
mai departe, ramanind cat mai in loja de orchestra.
De ce zbiara detinutul Turcanu? - asa, zbiara. De ce
detinutul Eugen Turcanu (sapte ani, pentru nedenuntare) da
asemenea ordine si astfel, altor, celorlalti detinuti? - asa, da.
De ce detinutii executa fara cracnire ordinul altui detinut,
fie el si sef de camera? - asa, executa, nu discuta. La urma
urmei, ce se petrece aici, in Camera 4 Spital? - se petrece;
aici. La 4 Spital.
Daca stai si te gandesti: nimic deosebit; daca stai si te
gandesti, din cauza oboselii, a genunchilor bolnavi, ai impre-
sia ca s-ar intampla ceva insolit. Genunchii si lipsa mea de
experienta intr-ale puscariei, ma fac sa ma mir, insa asa o fi
obiceiul in puscarie: la ordinul sefului de camera, toti
detinutii incremenesc acolo unde i-a prins ordinul, iar Pop
Cornel tremura. Asa o fi puscaria, nici Mihai Saptefrati - cu
cinci zile si mai proaspat decat mine - habar n-are de legile
ei, de aceea se mira:
- Dar matale cine esti, de te ratoiesti la noi ca un Mos
Teaca? Ce grad ai, ca nu-ti vad epolei
Mihai nu apuca sa sfarseasca: o parte din cei incremeniti
se napustesc concentric si parca schelalaind, in haita, tinind
cozile-bat - nu cozile lor, ci betele bete, ciomegele - spre
mijlocul priciului lung, dinspre unde a cuvantat Saptefrati.
Observatie: au navalit, cu cozile lor de lemn numai dupa ce
Turcanu le-a facut samn, ridicind o mana. Asa o fi legea
puscariei.
Tropote, gafaituri, lovituri, gemete - ale lui Mihai sa fie?
asa sa fie puscaria? Poate ca da, poate ca nu, in ambele
cazuri, ambii genunchi ai mei sunt de vina. Ei poarta vina
mai ales a linistei instalata, dupa, ca un bloc de apa de
dimensiunile Camerei 4 Spital, coborit adineauri. Linistea,
aceasta liniste alaturi, terorizanta pasnic nu poate fi decat
produsul genunchilor infectati si pulsatili - sa-l chem pe
Decan, sa le faca ceva, mai am in sarsana" trei sferturi de
sulfamida, sa mi-o presare pe genunchi; macar o cana de apa
sa-mi dea. Macar doua cani intregi
Liniste de apa, de genunchi putrezind, cu bule - o
asemenea liniste nu poate emana, in bule, decat un glas ca al
lui David Stefanescu din Ploiesti - ofensat, indignat in
buna-i crestere; si ultracorect gramatical:
- Dar ce inseamna aceasta, domnilor?
Chiar asa: ce inseamna aceasta, domnilor?, asta
depaseste limitele buneicuviinte, asta nu se face - desi,
domnilor, pe mine, acum, ma intereseaza, domnilor, doar
genunchii mei si numai ei, domi
- Ci, mai? Ci-nsamneaza, a-ceas-ta? Domnilor? T-arat
eu ci-nsamneaza aceasta, banditule!
Genunchii, genunchii, altfel de ce si-ar bate joc de hiper-
corectitudinea usor prafuita insa odihnitoare (mai sunt
oameni care si-au pastrat bunacuviinta in vorbire, in gesturi)
a lui Stef? Genunchii, genunchii, altfel cum, de unde, de ce:
"banditule!", aruncat de un detinut altui detinut?
- Pi el, mai!!, zbiara Turcanu.
Pi el, ce? De ce, pi el? Ah, si nu mai am loc de intrebari,
nu ma intereseaza, nu vreau sa ma intereseze - dar nu pot sa
vreau pana la capat: ma aflu in loja de orchestra si trebuie-
trebuie-trebuie sa asist, participind:
Acolo, pe scena, un grup de actori il "bat" pe actorul
Stefanescu. Joaca destul de bine, cu totii. Chiar bine. Foarte
buni baietii din echipa de zgomote: sincronizeaza aproape
perfect sunetul loviturilor cu gesturile actorilor. Excelenti si
cei de la machiaj: nici n-am bagat de seama cand l-au
manjit cu vopsea rosie pe actorul Stefanescu-Ploiesti...
- Pi ei, mai!, racneste Turcanu din mijlocul scenei.
Pi ei, cine? O sa vedem, o sa vad, rabdare.
Scena s-a populat, s-a umplut, toti actorii sunt buni, foai,
foarte buni: ai zice ca joaca mai adevarat decat adevarul. Nu
stiu - inca nu - cine este regizorul, insa trebuie sa recunosc,
sa recunoastem cu totii ca, de la protagonistul Turcanu, pana
la ultimul accesorist: o trupa de aproape profesionisti.
- Bate-n usa, Cori!
Turcanu - magistral! Nu-l vad, cred ca-i undeva pe jos,
pe ciment, covarsit, acoperit de trupuri, insa glasul Glasul
i-a iesit mai mult decat perfect: de parca intr-adevar, ar fi
fost doborit la pamant de adversari, de parca, el, ar fi fost
napadit de haita, a strigat la Cori cu gatlejul lui Turcanu.
Bun si Cori: desi cam teapan, atunci cand bate in usa cu
amandoi pumnii; in schimb, ochii intorsi spre interiorul
camerei joaca veridic groaza; buni si actorii care-i inter-
preteaza pe gardieni (ii ajuta si costumele-uniformele); bun
si cel care-l joaca pe director - de altfel, in scena care
urmeaza Dumitrescu preia conducerea.
Acum, "taberele" se disting cu usurinta: cei care-i inter-
preteaza pe gardieni poarta uniforme de gardieni si lovesc
credibil cu bate credibile; cei loviti gem, striga destul de
credibil, desi, dupa gustul meu, cativa exagereaza, urla mai
tare decat suporta acustica salii. Excelenti, in continuare,
"zgomo-tistii: imita perfect, nu doar efectele sonore ale
loviturilor, dar si efectele efectelor: paraitul oaselor rupte.
Cat despre accesoristi, machiori au de lucru pana peste cap
si consuma o cantitate impresionanta de vopsea rosie, in
acelasi timp, cu nu stiu ce confectioneaza cucuie, rani mai
inchise, rani mai deschise, adevarate sparturi, apoi dinti rupti
si alte efecte, au de lucru cu nu stiu ce alte produse, cred ca
amoniac, pentru a da senzatia olfactiva de urina si probabil
otet cu zahar, pentru ca vopseaua rosie sa miroasa a sange,
apoi cu nu stiu ce fabrica odoarea grea si ascutita, a
fecalelor
Actorul Dumitrescu ocupa scena: el (adevarat, la
indicatiile lui Turcanu, adunat de pe jos, oarecum sifonat si
schiopatind usor) decide care anume dintre "ceilalti trebuie
sa treaca in culise si sa urle de acolo, din coridor, cat mai
veridic. Dar scade, pana la a deveni de-a dreptul fals, in final
(dupa ce actorii din culise fusesera aruncati inapoi, in arena
- ba nu: scena), cand trage concluzia:
- Sa mai faceti scandal in celula!
Penibil. Ar merita fluieraturile galeriei - chiar ale lojelor
de orchestra. Si peste cascheta, epoleti, niste oua. Clocite.
A inteles ca a schiopat-o, se teme de reactia publicului - asa
ca o sterge de pe scena, usa se inchide la loc pe calcaiele lui.
Usa: nu are vizor, "ochi de bou"; ci un fel de vizeta. Dar
nu plina, din lemn ori fier, ci un fel de ferestruica, un ochi de
sticla. A, nu, nu sticla transparenta: a fost opacizata cu
vopsea alba, din partea cealalta, insa albul a fost zgariat pe
alocuri si acele alocuri se lumineaza, se intuneca -
desigur, prin acele zgarieturi urmareste desfasurarea piesei,
Regizorul.
Si de ce n-o fi cazind odata cortina? - ma dor urechile de
racnete, genunchii sunt, in continuare, ciocaniti de
Metronom, ar fi timpul sa ne ridicam, sa parasim sala, sa ne
mergem la casele noastre. Dar, mai inainte, ar trebui sa se
ridice actorii, sa salute publicul si sa plece spre cabinele lor.
Dar ei, nu: unii raman, neclintiti, pe jos; altii isi misca un
brat, un picior, capul; in fine, cativa se tarasc pe ciment, nici
unul nu se ridica pe picioare: inseamna ca nu s-a terminat.
inseamna ca spectacolul continua, domnilor si doamnelor,
doamnelor si domnilor! Eu l-as fi oprit aici, dar eu sunt sim-
plu spectator. Autorul, mai intai, apoi regizorul (el trebuie sa
fie indaratul geamului din usa, itindu-se prin zgarieturi) - ei,
stiu, stiu ei mai bine cand incepe, cand sfarseste spectacolul.
M-as cam ridica si m-as cam duce: nu simt deloc, dar
deloc nevoia sa ma katharsisez; in acest moment, nu eu,
intreg, doar genunchii mei ar avea oarecare nevoie de purifi-
care, curatire - insa nu asa. Dar nu: Regizorul, dupa indica-
tiile Autorului, ne supravegheaza si pe noi, spectatorii, mai
ales pe cei din lojile de orchestra - vom fi avind si noi
rolurile noastre.
Interesant. Deci, nu ma pot ridica, pleca. Deci. Fie:
- Ei, lasi ca Ei, lasi ca Ei, lasi ca - discul cu glasul
lui Turcanu e uzat, acul ia brazda de la capat si inca si inca,
pana cand Turcanu isi gaseste, pe jos, sapca - de cum si-o
pune pe cap, isi regaseste si darul vorbirii: Asa, mai? Sariti
la bataii, banditilor? La bataii? La mini? Ei, lasi ca v-arat eu
voua - tu, mai, aista! Vin-aici! Tu, tu! Vina-ncoace!
Nu vad cine-i aista. Aud, lovituri, lovituri, lovituri.
- Distul! Sus cu el! Si-acui pleaca-te-n fata, banditule!
Ci, nu vrei? Mai ai puterea sa nu vrei? - Oprea, ia tragi-i
mainile la spati si pune-mi-l in pozitie!
Nu stiu cine-i Oprea. Nu stiu ce-i Pozitia. Aud, simt cum
se cutremura celula, inchisoarea: de lovitura? De horcaitura
de moarte? Al cui horcaitul, nu cumva al meu, din cauza genunchilor?
- Distul! Sub prici cu el! Ia, mai, istalant, care faci pe
Cum, mai, tu, pretinzi ca stii box, mai putrigai? Iani vina,
sa-ti dau eu box! "Pleaca-te-n fata, boxerule, sa-ti arat unde
trebuie sa dai Aici! Si-aici! Si dincoaci! Si-acum, sub
prici! Istalant! "Ca-te-n fata! Sui prici! Ista! "Fata. Prici. Isi.
Genunchii. Genunchii tac atunci cand Turcanu vine, se
apropie. Se apropie. Se apropie, nu acolo, in genunchii mei,
ci aici, in Camera 4 Spital.
Ba nu: tot in genunchi - altfel, m-ar vedea. Si-atunci,
ista, "fata. Dar nu ma vede. Daca mai vede. Genunchii nu-mi
sunt atat de genunchi, incat sa nu bag de seama ca Turcanu
are ochii tulburi.
Asudat, gafaind, se tranteste pe pat. La jumatate de
metru de mine, cu picioarele spre capul meu. S-a lasat pe
spate, cu mana dreapta sub ceafa, privind, nevazind tavanul.
Dincolo de el, departe, departe, geme cineva; dupa un
fel de mama; la mine ajunge geamatul mama-mama
ingemanat cu miros iute, de sudoare de cal: Megiesul.
Si mama-mama si calul si bocancii lui Turcanu sunt aici.
Si saltul din pat, pe nevestite si glasul:
- Pop Cornel! Vin-aici, aici! si arata, in jos. Ia spune:
Cini mi-o sarit in spinare, primul?
Cornel se apropie piezis, cu un umar inainte, cu ochii
albi, cu centura cu catarama groasa, intr-o mana si tremurind
in valuri. Vine incoace, inaintind in diagonala piftiinda, de
caine usernic, tremurind pe diagonala si resemnat in tremur
- daca as avea timp si genunchi, as izbucni in ras de mutra
lui de Haplea tragic, de cipilica lui pleostit-sculata, de falca
atarnind si ea pe diagonala.
- E-e-e-e - Cornel behaie stins si tremura sonor.
- Ci, mai?, se manie Turcanu. Di ci minti?
- Domi Turcanu, dati-mi voie sa
- Tu di ci vorbesti, ni-ntrebat, ma? N-ai invatat lectia?
Pop Cornel, cu tini vorbesc, raspunde: Cini mi-o sarit in
spinare, primul?
- E-e-e-e - ii da inainte Cornel, insa un ciolanos cu
pulover rosu il intrerupe:
- Minte, dom' Turcanu, il demasc! Pana si-acum minte, nu s-a
- E-e-e-e Eu! - reuseste Cornel sa o scoata la capat, insa din cap neaga.
- Di ci minti, banditule, ca tu? Tu erai in fata mea atunci cand
- Minte-minte-minte, il demasc pe Pop Cornel, il
demasc, demasc! - puloverul rosu a luat pozitie de drepti in
fata lui Turcanu si zbiara: Minte, dom' Turcanu, minte domi
Turcanu, il demasc, demasc, nu s-a reeducat, nu s-a...
- E-e-e - Pop Cornel a luat-o de la cap, gospodareste, ardeleneste.
- Ai auzit, Pop Cornel? Puscasu te-a dimascat! inca n-ai
lipadat tot putrigaiul! Chiar si acum minti!
il vad bine pe Cornel. Nu mai tremura, ci se zgaltaie in
valuri largi. Si, val cu val, isi trage peste cap camasa. Sub
camasa are alta camasa, dungata, de la rosu aprins la negru-vanat.
- Ci faci, ma? Ti-am dat eu ordin? 'Braca-te la loc!
Val cu val, Cornel astupa dungile cu nedungile. in con-
tinuarea miscarii isi lasa pantalonii sa cada in vine.
Nu are chiloti, izmene. Nu are - sau nu vad eu bine? Ba
vad: cel caruia spinarea i-i zebra, nu are fese; nu are buci. Ci
invers, scobituri. Nu se poate - ba se poate: nu are, uite-asa.
O fi avind numai negativele, cochiliile, concavitatile in care
ar urma sa-i fie turnate, in carne, convexitatile reglementare.
Nu are deloc, i le-or fi sfasiat cainii, am vazut eu, in
copilarie, cum cainele vecinului din stanga tinea in gura buca
vecinei din dreapta. Sau poate ursii. Sau poate rusii.
- Distul, ti-am spus! 'Braca-te! Pantalonii, mai!
Cornel se supune, tremurind acum ceva mai marunt,
ai zice de bucurie, de usurare. Turcanu asteapta, rabdator - apoi:
- Pop Cornel, daca nu-mi spui cini mi-o sarit in spinare
- Eu, domnule! vine un glas din alta parte. Eu ti-am
sarit - glasul mi-e cunoscut, e al lui Gabi Damaschin.
De ce, Gabi? Cum, Damaschin? De ce, sarit si unde - a,
in spinare, stiu ce-i o spinare, dar nu stiu. Nu vreau sa stiu,
nu vreau intrebari, vreau sa nu ma mai doara genunchii.
Pauza. Grea, terifianta.
- Tu, mai, rosteste, in sfarsit, Turcanu si nu e mirare, ci
repros indurerat. Si-ai tacut pan-acuma, ai lasat sa fie altul
banuit, pedepsit - ce culoare politica ai tu, mai? Dinspre
Damaschin aud ceva care se termina in "-ist", apoi plescaitul
unei palme; nu ples-, ci pleos-caitul.
- Mai, pu-tri-gai! Banditule! Pi masa, la pelea goala!
Vanzoleala, nu inteleg ce se face. Si Damaschin e
moldovean si el zice pi, di, in loc de pe, de, insa nu: pele, ca
Turcanu. Pele-nepele, in cateva secunde, e la piele.
Cel mai agitat: Puscasu, pulover-rosu; cel mai eficace:
Cori Gherman, elegantul; cel mai incurcaret: Pop Cornel pe
care Oprea il tot imbranceste, intr-o parte, in alta, de parca ar
vrea sa-i ia locul; ii ia locul. Damaschin: ingrozitor de slab -
pelea galbuie, zgrunturoasa, inveleste o sira a spinarii in
fierastrau si omoplatii impungind ca niste cioturi de aripi.
Iar acum nu-l mai vad: l-au intins pe masa, pe burta,
dupa ce l-au legat la gura cu un fel de prosop.
O bata se inalta, coboara. A doua oara nu se mai ridica:
Oprea l-a imbrancit pe Cornel, i-a luat locul.
- Oprea!, urla Turcanu. Ti-am dat eu ordin? Nu ti-am dat
- vini aici, Cornel, vina, mai baiete - ii vorbeste cu dul-
ceata, cu tandrete, acum il mangaie pe cap, strambindu-i
cipilica. Asa, Cornel, asa, dar nu cu bata. Cu centironul,
Cornel. Ia, mai!, ridica iar glasul. Di taranisti se ocupa
lejionarii - in virtutea pactelor incheiate, he-he-he!, ha-ha-
ha! - nu pricep veselia, dar nu conteaza, Turcanu ordona:
Arrrdi-l, Pop Cornel, pi taranist!
Centironul urca pe data, suera lat, plescaie pe ceea ce nu
vad. O banuiala de geamat, stins in prosop. Cureaua se inalta
iar, cade, urca, loveste, din ce in ce mai repede, din ce in ce
mai cu sete.
- Corneeeei! urla careva. Ce faci, Cornel, de ce ?
Stop-cadru. incremenesc si ei, acolo; si eu dincoace de
genunchii care nu ma mai protejeaza.
- Cini-a racnit? Mai, tu, care-i strigat: aici, fuga-mars!
Cum asa: aici-fuga-mars? insemna ca Saptefrati avusese
dreptate sa-l intrebe pe Turcanu ce grad are? Si daca are
grad, ce-o fi cautind in celula? Si daca o fi plutonier,
insemna ca blondul foarte inalt care se apropie este sergent? Soldat?
Peste crestetele celorlalti capul blondului se legana in S
culcat: schiopateaza.
- Cum ti cheama pi tini, mai cocostarcule?
Chicote, rasete acolo, in jurul mesei. Undeva, la capul
meu, behaie o capra cunoscuta: Balan.
- Voluntaru Cristian... - capul s-a oprit, nu-i vad
trasaturile, lumina il bate din spate.
- Ci culoare politica ai tu, mai volintirule?
- Legionar! - acum ii vad ochii: albastri; sau verzi.
- Le-jio-nar! Ca lejionar ai strigat la camaradu-tau, Pop?
Sa-i transmiti, din partea lui Sima, sa nu care cumva sa rupa
pactul cu taranistii? Ori di mila - di cini ti-i mila: de
lejionarul Pop, ori di taranistul Damaschin?!
Sapca lui Turcanu nu asteapta raspuns, se scutura violent, scurt.
Rezultat sonor: horcait de moarte, capul blondului se ineaca, scufundat.
- Ia, mai! Azi, de lejionari, sa se indeaproape ocupe sionistii: Steiner!
- Sa traiti, dom' Turcanu! - unul cu urechi transparente.
- Ia adu-i tu aminti lejionarului Voluntaru cum te-a spanzurat de limba,
la Abator!
Care limba? Care Abator? Am auzit eu ceva, din timpul
rebeliunii, dar legionarii neaga ca ar fi fost amestecati si
de-ai lor si chiar daca ar fi fost cum auzisem, ce sa caute
Steiner si Voluntaru la Abator, par a fi cam de varsta mea,
atunci ar fi avut sapte-opt-noua ani. Apoi Steiner vorbeste,
cu limba agatata in carlige - nu pricep. Multe nu pricep,
adica nimic. Si nici nu vad ce se petrece dincolo de masa,
dincolo de bata lui Steiner si dincolo de centironul lui Cornel
- ce legatura, ce pact poate fi intre Pop si Damaschin?
Sapca lui Turcanu face naveta scurta, harnica, intre
grupul din jurul lui Damaschin si cel de dincolo de masa, din
jurul lui Voluntaru. Dureaza, dureaza, dureaza
- Distul cu taranistul! Sus, mai manistule! Oprea! Acum
taranistul ia ciomagul! Lejionarul: la pelea goala, pi masa!
Damaschin este ridicat. Puscasu il planteaza pe picioare
ca pe un par. Gabriel Damaschin are spatele, fesele, partea
dindarat a coapselor insangerate, dungate. Si tremura.
Tremura atat de tare, incat bata pe care i-a intins-o Oprea ii
scapa mereu pe ciment sunind aproape metalic, aproape
argintiu. Puscasu incepe sa-l loveasca pe Damaschin cu o
bata (alta) in cap, in cap, in cap, silindu-l sa se aplece, sa
recupereze bata cazuta. Voluntaru, jupuit de haine, legat la
gura cu prosopul este intins pe masa, in locul lui Damaschin.
- Ia, mai, taranistule! Ia rrrupi-i lejionarului pactul!
Rupi-i-l, fuguta, ca di nu
Chicote. Turcanu se roteste, infoiat, ca pentru a culege aplauze.
Ciomagul din mana lui Damaschin tremura fara contenire.
- N-auzi, taranistule? Croieste-l pe lejionar!
- N-n-n Nu.
Stupoare. Rumoare. Miscare de mase - in jurul mesei.
Lesele se intind, gata sa plesneasca.
Turcanu isi pune mainile in solduri:
- Cum: nu, mai gaina murata? iti ordon eu: arrrdi-l pe lejionar!
- Nu.
- Cum, nu? Arrdi-l, ca di nu.
Hotarit: genunchii, numai genunchii sunt de vina
- Cum asa, Damaschine: nu esti de acord cu noi, ca
Maniu a incheiat cu lejionarii pacte impotriva naturii? -
Turcanu pare intristat de atatea ignoranta. Nu-i nimica, ai sa
fii, daca nu maine mai pe seara, atunci poimaine, cam pe la
ora asta - ia sa schimbe locurile!
Din doua miscari, Voluntaru este pus pe picioare, cu o
bata in mana (prosopul, in continuare, la gura); Damaschin
pe burta, pe masa. Am impresia ca Gabriel s-a azvarlit
singur, ca de pe mal intr-un rau limpede, racoritor, pe o zi de iulie.
Bata din mana lui Voluntaru nu tremura. Adevarat, se
inalta, incetisor, in sacade, erectila - imi vine sa chicotesc.
insa veselia imi moare: de tacere: iarasi pauza - cumplita,
ca toate pauzele instalate prin vointa domnului Turcanu.
in sfarsit:
- Ia arata-i tu, lejionarule, cum trebuia sa te croiasca el, taranistul - da-i!
Bata sovaie o clipa, aproape de culme; coboara. Si nu mai urca.
- Cum, mai, tu crezi ca
Dupa cum a pornit, ar fi trebuit sa-i explice lui
Voluntaru (sau lui Damaschin) ca se inseala amarnic atunci
cand crede - ceea ce o fi crezind, n-are importanta.
insa, fulgerator, cu o miscare de sarpe, unduita si
precisa, Turcanu il apuca pe Voluntaru de cap cu amandoua
mainile, i-l apasa violent in jos, de unde ii vine in
intampinare a cu genunchiul.
Trosneste ceva, poate doar zgarciul nasului, poate capul
intreg, coaja oului. inca o data. Si inca una - Turcanu alter-
neaza genunchii, insa Voluntaru are un singur cap. Dum-
nezeu stie de ce nu se apara, de ce nu se opune - macar sa se
lase in jos, ar scapa El insa, cu mainile intinse in laturi, ca
nu cumva sa-l stinghereasca, contrarieze pe Turcanu in
miscari, pare ca singur vine in calea genunchiului.
Ultima lovitura, de asta data in cosul pieptului. Blondul
icneste, indepartat si se scufunda.
- Sus cu el! Ia sa-i tragem noi o plimbarica!
Cei de-acolo se aseaza numaidecat pe doua randuri
fata-n fata, in prelungirea mesei. Cu o lovitura de picior,
Turcanu il trimite pe Voluntaru intre bate. intre garduri de
bate. Ulita Verde a lui Dostoievski, e-he, a ramas in urma si
nu doar cu un seco. Plimbarica noastra nu se face, ca pe
timpuri - si departe, la ei, in Rusia, cu nuiele, cu vergi - ci
ca la noi, acuma: cu bate, catarame grele de centuri si nu pe
spinare, ca la ei, ci ca la noi, in cap, in cap, in cap. Batele
suna sec in tigva, ceva mai sec atunci cand se ciocanesc intre
ele. Elegantul Cori Gherman asteapta la cealalalt capat: cu
lovituri rapide de ciomag il rasuceste pe venit, il trimite
inapoi. Voluntaru nu mai inalta bratele, nu se mai apara. Dar
inainteaza - incolo, incoace. Pe picioare, Turcanu il
intampina cu genunchiul in cosul pieptului: lovitura frange
trupul, frange ritmul. Dar tot Turcanu il pune la loc - si
ritmul si pe Voluntaru: parca fara nici un efort il vertica-
lizeaza si-i face vant iara intre falcile batelor.
Plimb a rica dureaza, dureaza plimb a rica; a intrat in
obisnuinta. in capatul cu Gherman, Voluntaru se roteste
cuminte si din bucati; in capatul cu Turcanu, isi primeste
genunchiul si ingenuncherea - desigur, se lasa odihnit in
timpul ridicarii - apoi, cu forte noi, porneste iar la drum.
Sunetele au devenit mai impaslite - capul sau batele? inteleg:
Cristian Voluntaru are si un cap de plimbarica, cel pe care il
poarta acum, asa va fi avut, in libertate, un costum, o palarie,
o pereche de manusi - numai de plimbare. E bun la casa
omului un cap de plimb a rica: n-au decat sa te tot loveasca in
el, nu sufera decat umerii de loviturile deviate sau pur si sim-
plu rau tintite. Daca as fi avut si eu o pereche de picioare de
plimb a rica atunci cand Csaky a tras cu pistolul-mitraliera
- Domi Torcanoooo! Si-a taiat vineleeee! Cu dintii, vineleee!
A tipat cineva, in falset; cineva aflat la capul meu - nu-l
vad. invalmaseala, galop incoace. Dincolo de masa, goi,
insangerati, stingheri: Damaschin si Voluntaru. Acum bag
de seama cat de nepotriviti sunt: unul mare, blond, celalalt
maruntel, negricel - cum sa se bata intre ei? Nu intre ei: pe
rand, unul pe altul.
Se petrece nu stiu ce foarte aproape de capul meu - nu
vad, nu ma rasucesc, nu vreau sa ma misc. in fine, Turcanu:
- Si-asa, banditule, ai vrut sa mori! Sa scapi - ei, nu,
criminalule, de murit mori cand vreau eu! - pana acum a
vorbit incetisor, dupa masura lui, acum zbiara, se intoarce la
masura: Sa afle toti: aici, nimeni nu se sinucide! S-a-nteles?
Aici, nimeni nu-si ia singur viata, no-no-no! - nu-l vad, insa
bag mana-n foc: clatina din degetul aratator, in dreapta, in
stanga. Cat despre martiri - Turcanu rade in hohote, rad,
pe loc, cei din jurul lui. Aici nu se fabrica martiri, baiitasi!
Aici se fabrica oua patrate, mai exact: cubice! Pansati-l pi
cacacea ista si puneti-l langa Bogdanovici, sa aibe de la
cine-nvata lectia
Oua cubice, martiri, Bogdanovici, lectia - nu stiu, stiu ca
cineva este luat de pe la mijlocul priciului lung de la capul
meu si transportat pe priciul scurt pornind din dreapta usii, incolo.
- Gata!, bate Turcanu din palme. La locurile voastre!
Treceti si voi doi, ma! Cu tini, care mi-ai sarit in spinare, mai
stau eu de vorba Sa iasa si cei de sub prici.
Miscare. Gemete. Lovituri de bata.
Turcanu vine si se tranteste langa mine, pe patul lui.
Gafaie cumplit, sudoare de cal, urzicatoare. insa nu ramane
intins decat pret de trei oftaturi pline: sare din pat printr-o
miscare de "delfin" (e bun gimnast, radauteanul) si, dupa ce
bate din palme, cerind liniste, anunta:
- Va asezati pe prici in sah: unul la parete, unul la
margine, unul la parete si asa mai departe. Oprea, Puscasu,
Steiner, Voinescu: ia aratati-le cum se joaca sah, pi la noi...
Cei numiti arata: cu picioarele, cu pumnii, cu batele, cu
centiroanele; tragind, impingind, imbrancind - lovind,
lovind, lovind.
- Cei de la parete: spinarea la o palma distanta! Nu te
rezemi, nu te atingi de el si nu te ghebosezi!
Careva se napusteste cu pumnii asupra cuiva:
- N-ai auzit, ba banditule, ce-a ordonat dom' Turcanu?
Pare a fi Balan. Este - dar ce cauta Balan printre ei? Dar
Balan a venit cu noi, cei douazeci si trei, de jos, de la subsol,
cand a invatat sa: banditule ? Turcanu, in primul moment
furios ca fusese intrerupt din lectie, acum se destinde: cu
bratele incrucisate, cu capul usor aplecat pe un umar,
priveste cum Balan ii cara unui pripiriu pumni, picioare, bate
in cele din urma se slujeste de unghii, il zgarie pe subtiriu.
Apoi:
- Brava, mai ista nou! Tu treci la noi, dincoace - Cori, il
iei tu-n primire, de initiere. Bate iar din palme: Repet: cei de
la parete - la o palma distanta; cei de la margine, cu calcaiele
la dunga priciului, alinierea! Si-acum atentie: toata lumea
pune mainile pe coapse, varful degetelor mijlociu la
marginea superioara a rotulei
- Dar cei lipsiti de deget mijlociu?
Glasul lui Fuhrmann. Acum il chiar vad: vis-a-vis de
usa, la mijlocul priciului lung. insangerat, cu obrazul
asimetrizat, intinde o mana spre stanga lui, aratind o tunica
ofitereasca, ponosita, patata, fara epoleti, cu nasturii smulsi
cu tot cu stofa.
- Ci, mai? - Turcanu se indrepta, furios, intr-acolo.
- Vi-l prezint pe locotenentul de cavalerie Bruma,
invalid de razboi, spune Fuhrmann. Lui ii lipseste degetul
mijlociu de la mana dreapta, in special, in general lipsindu-i
mana dreapta.
Turcanu pare incurcat. Dar numai pentru o clipa:
Se descurca, pe loc, fulgerindu-i lui Fuhrmann o palma
cumplita, de-a lui: cu degetele raschirate. O alta, militarului:
- Uni t-ai pierdut mana, criminal de razboi? Pi pamant
sovietic? La Stalingrad? Bruma (are un inceput de chelie)
clatina din cap, dar nu raspunde numaidecat; cand deschide
gura, Fuhrmann i-o ia inainte:
- Pe cel mai sovietic subpamant: la Lubianka.
Asa ca Bruma scapa. Fuhrmann are parte de o tavaleala
indelunga, jos, pe ciment, la picioarele priciului. Dupa care
Turcanu continua - e obisnuit cu parantezele:
- Alinierea, cum v-am spus! Cam asa Aproape asa
Si-acum, privirea lipita de varful bocancilor.
- Cine n-are bocanci personali, privirea la bocancii
domnului Turcanu - de acolo ne vine lumina.
Tot Fuhrmann. De ce naiba nu tace? Uite, se napustesc
spre el toti, dar toti cei cu bate. insa, minune: Turcanu ii
opreste, pocnind din palme:
- Mai-aaa, tu, aista care de cand ai venit aici, ma
provoci in permanenta, tu vrei sa vezi iar lumina bocancilor
mei? Ai s-o vezi, te luminez eu, sionistule! Pan-atunci, am
spus: nu mai misca nimeni! Nu misti, nu vorbesti, nu faci
samne! Cori si Cornel: supravegheati!
- Si eu, domi
- Ce si tu, mai? Ci vrai?
Balan, in pozitie de drepti, nu-si gaseste cuvintele si bate
din pleoape. il ajuta acelasi Fuhrmann:
- Si el, domi, saracu, de cand asteapta ocazia sa dea
dovada, va asigur ca o visa inca dinainte de a fi arestat, vi-l
recomand cu caldura
Mantuitorii de bate iar se reped, Turcanu iar ii opreste:
i se adreseaza lui Balan:
- Ai auzit, mai, ce-a spus disteptu ista di sionist care face
pe circarul: ca te recomanda! - Turcanu e amuzat. Esti si tu
mai scurt pi la puti? Esti si tu de-al lui? Cum ti chiama?
- Balan Constantin, sa traiti!
- Bini, Balani...
- "Sa traiti, tovarase capitan", asa se zice - tot Fuhrmann.
- Sa traiti, tovarase capii - insa nu mai ispraveste:
palma lui Turcanu l-a daramat.
- Mai-aaa, tu, aista - acum se apropie de Fuhrmann.
Mai sionist lejionar, tu vrei sa-ti dai duhul? in minuta asta?
- Nu vreau, tovarase capitan! - Fuhrmann a sarit in
picioare (mai exact: intr-un picior), pe prici, schitind un salut
militar. Ca sa devin martir?
Aici nu se fabrica martiri - v-am citat din memorie
Turcanu isi prinde in pumn barbia proeminenta ca pe o
barba, o trage, o smulge.
Pauza. Fuhrmann incepe sa tremure. Probabil asta a si
urmarit Turcanu, asa ca, multumit de efect, se rasuceste
iar spre Balan:
- Ci spuneai tu, mai? Ci culoare politica?
- Eu, domi? Nici una, sa traiti, eu Eu am fost arestat,
asa, dintr-o... Eu n-am nimica, a fost o greseala cu mi
- Gurra!, zbiara Turcanu si, simultan, ii impusca o
palma. Cum asa, greseala? Adica digeaba? Adica esti
ne-vi-no-vat?- nu-l loveste, dar simt, Balan ar fi preferat o
scatoalca decat o asemenea intrebare, fara lovitura.
- Nu-nu-nu Ba-ba-ba da, eu Balan, intr-o pozitie de
drepti flamboianta, e speriat de moarte. Da, sa traiti, sunt
vinovat! Foarte vinovat de de multe, recunosc cinstit si nu
vreau sa mai Eu cu dumneavoastra, totdeauna, pe viata, eu
vreau sa fiu cum ziceti
Turcanu il priveste indelung, cu mainile in solduri. Si:
- Bini, Balani. O sa vindem noi daca esti sincer ori ti
prifaci. Pan-atunci, bine-ai venit printre noi!
Zambind larg, cu un gest teatral, ii intinde mana. E
limpede: o face, stiindu-se privit. Numai ca Balan nu
intelege: partea de sus a trupului da sa se fereasca de mana-
pumn, cea de jos, cu picioarele ramane lipita de ciment.
Ciolanosul cu pulover rosu ii arde un pumn in spinare:.
- Tu nu vezi, ba, ca dom' Turcanu-ti intinde mana lui?
Unde o fi fost student Puscasu? Probabil la Politehnica,
numai un inginer poate spune ca X iti intinde mana lui
Balan se precipita. Apuca mana lui Turcanu cu aman-
doua mainile si o trage spre buze. Ca muscat de sarpe,
Turcanu si-o retrage, iar in secunda urmatoare, cu cealalta,
cu degetele raschirate dar izbind ca un pumn, il pocneste pe
Balan, trimitindu-l undeva, pana spre patul meu, probabil
bagindu-l si sub prici.
insa Dihorul, de parca ar fi fost aruncat in corzi, revine
numaidecat in pozitie de drepti.
Si rade. Rade. Nu-l vad, il aud: rade, fericit.
- Si nu ti mai prind cu apucaturi din istea, aici nu sun-
tem la biserica - desi eu va sunt popa, ha-ha-ha! - Turcanu
rade, corul ciomagasilor raspunde numaidecat, insa tace
atunci cand "popa" zbiara: Mai, tu: di ci misti capul? Nu
ti-am spus sa nu-ti dezlipesti privirea de la bocanci?
- Nu mi-am dezlipit-o, zice Fuhrmann.
- Nu tu, mai-aaa banditule! Instalant a miscat capul, dar
tu ai vorbit! Asa ca ai prioritate, pentru vorba: di ce-ai
vorbit mai vorbaretule?
- De frica, dom'. Ca in padure, noaptea. Te pandesc
lupii, strigoii. iti dai curaj vorbind singur, ca sa
Nu mai ispraveste: dintr-o miscare, Turcanu il zmulge
de pe prici, il trage in mijlocul camerei dincolo de masa. Cu
o mana il tine de gat - am impresia, ba nu: certitudinea: il
tine suspendat - cu cealalta il loveste. Apoi il stapaneste cu
amandoua mainile si il imblateste cu picioarele. Miscarile
dezordonate, adeseori in contratimp, ale lui Fuhrmann ma
fac sa ma gandesc la un manechin, la o papusa de carpa.
Acum nu mai vad: mainile lui Turcanu sunt libere.
Si capul - sapca i-a cazut. Dupa miscari, dupa sunete, ii
lucreaza doar picioarele, jos.
in sfarsit, il culege, il ridica Cu o singura mana il
azvarle in perete. Fuhrmann zaboveste cateva clipe bune,
lipit, nehotarit, aproape aplatizat. Apoi se decide sa-si
casti-ge a treia dimensiune si se prelinge pe prici -
papusa de carpa.
intre timp s-au mai pe-trecut papusi de carpa, le-am tinut
la distanta acolo, uitat-lipite de peretii lor, uitat-surse pe
priciurile lor, Elisav este pe drum, incoace, ca sa aflam cum
era sicriul, pana atunci, s-a dat stingerea in camera 4 Spital,
cam 12 metri pe 6, doua perechi de ferestre in peretii opusi,
rasarit-apus, un efectiv de saptezeci si trei de detinuti, toti
prezenti, unu imobilizat in pat, gata pentru inchidere! Si daca
n-ar patrula plantoanele, cu bate si centiroane, de-a lungul
priciului mare cat lungimea camerei, a celui cat latimea din-
spre rasarit, precum si a celui din dreapta usii aflata in
mijlocul unei laturi lungi si daca batele n-ar face: poc! Poc!,
iar plantoanele n-ar zice: "Mainile-ntinse peste patura, ban-
ditule!", poc-poc! si "Nu aduna picioarele, stai intins, ban-
ditule!" si poc! si poc! si "De ce dormi pe spate, ban-
ditule?!" si iarasi poc!, atunci ar fi de parca n-ar fi fost ceea
ce ar fi bine sa nu fi fost - aici, pentru ca dincolo de zidul asta
pe zidul celalalt, santinelele anunta ca postul cutare bineee,
postul cutare tot bineee, asa ca eu care am voie sa tin mainile
si trupul cum vreau, am voie sa inchid ochii, ca sa-i usurez
lui Elisav venirea.
El vine, vine, il simt, dar si eu trebuie sa fac ceva, de
intampinare, macar cu trei pasi, macar cu o schita de pas -
asa se intampina activ; iar daca ragetul fiarei interzice
retragerea ca si avansul, nu poate impiedica rememorarea si
devansul, acest trecut atat de trecut, cu atat mai placut de
trecut, cu cat iti da voie sa-ti dai voie sa fii si sa faci, acum,
ceea ce de obicei, ramane intr-un viitor problematic. Asa ca,
in momentul iesirii pe poarta, ii vad asteptindu-ma, insa ai
mei nu se grabesc sa-mi alerge in intampinare - nici chiar
Seliva - ca altii ai altora, ai mei stiu ca, din acest moment,
nimeni nimic nicicand nu ne mai poate inhata din urma, suge
inapoi, risipi, faramita, umbla prin noi - si ce bine, ce bine sa
stii asta.
De la poarta inchisorii ne mutam cu totii in livada de la
Piatra, sub dud: intr-un cap al mesei, bunicul Pamfil; in cel
opus, tata; in dreapta bunicului: bunica Agapia, Artimon,
mama; dincoace: Elisav, langa tata apoi Seliva intre noi, apoi
eu - in stanga bunicului - fata de masa alba, cu pete de soare
miscator, de vant din frunzisul dudului, ca in apa adanca;
acea liniste a satului in amiaza de vara, plina de sunete: gaini
cotcodacind speriate a vara si a cald, o coasa ascutita,
harsait, cu gresia, o chemare, scartait de roti; vara zumzaind
de mirosuri: amar, de frunza de nuc; atos si barbatesc, cel de
balega de cal; iute si vesel de la focul facut in curte - alt
miros decat fumul din hornuri seara; miros securizant de la
camasile noastre, ale barbatilor, de bumbac tesut in casa;
mirosul nostru al trupurilor noastre, adunate in jurul mesei,
formind un cor de odori: bunicul - tamaie si, usor coclita,
adierea de argint vechi, de la odajdii; bunica - gutui, busuioc
si calapar; Artimon - tutun Abdulah si iuft; mama - mama;
Seliva - coama rascoapta in soare si inca, inca, amestec de
acrui de la degetele patate de cerneala si stralucitor si de
rochie noua; Elisav sudoare curata de lup adineauri imbaiat;
tata - nu stiu, el ramane pe dinafara; in fine, eu simtindu-ma
bine in mine si cu. O duda rascopta cade pe painea care
asteapta binecuvantarea, o alta, verde - nu doar coaptele cad
- pleoscaie in paharul cu vin al lui Artimon, improscind
jumatate din violet pe fata de masa, bunica se grabeste cu
ingrijorarea asiguratoare: "Nu-i nimica, iese ", Artimon
inaltind cu grabire paharul: "Dumnizieu dat, Dumnizieu
luat, fii numele Lui binecuvantat!" - si bea, isi reumple
paharul, noi radem, privindu-ne cate doi, cate doi, privin-
du-ne drept in ochi, stiind ca "Dumnizieu" are sa mai dea,
drept care bunicul se ridica, binecuvanteaza painea si vinul,
trupul si sangele, apoi face cruce cu cutitul pe talpa painii,
inainte de a incepe s-o taie, la piept. Adineauri, in picioare,
mi-am dat seama ca Seliva a crescut ca din apa, aproape cat
noi, baietii, i-a venit si ei timpul sa nu stie ce-i cu ea pe
lumea asta, asa ca atunci cand va fi sa fie, cu Mihai
Saptefrati are sa fie - pe langa faptul ca e un compozitor
ge-ni-al, mi-a fost si coleg de celula, la Pitesti - n-ar fi rau
daca am face trei, Elisav cu Lena, eu cu Iulia. Iulia.
intre timp s-au mai petrecut papusi de carpa, Turcanu
doarme alaturi, la mai putin de un metru de nesomnul meu,
sforaie cumplit, mai degraba horcaie, cu stirbituri si
schiopataturi, sare din vis si din asternut si recade numai-
decat, gemind de durere si de multumire, cu plescaituri, o fi
visind si el ca-i afara, printre ai lui si visind ca el este ei, pe
care el - n-ar strica sa viseze de-adevarat, sau, mai bine:
sa-si traiasca, treaz, visul in care el este, de pilda,
Bogdanovici - atat, ca pe Iulia nu am auzit-o cantind, nu stiu
daca are ureche, cred ca da, fiindca si ea e basarabeanca,
canta bine, asa cum va fi cantat mama la varsta ei, deci, la
noi, la Piatra, e seara, copiii au fost dusi la culcare, doar
baietelul Selivei a ramas, adormit, in bratele maica-si, ne
aflam in cerdac, in calidor, am asezat lampa cu gaz pe
palimar, pentru ca tantarii sa ne lase-n pace sa cantam, desi-
gur, tata, ca ardelean, trage spre Pe Muras si pe Tarnave,
mai ales spre ceva pe versuri de Goga, mai cu seama De ce
m-ati dat de langa boi?, in fine, asa canta el, mama, ca
basarabeanca, vrea sa echilibreze Romania Mare si a si
inceput - desi nu se da in vant dupa populare, ea tot la opera
viseaza si la Maria Cebotari - Nistrule, pe malul tau, bunica
Agapia s-a luat numaidecat dupa ea, cu glasul ei subtirel si
tremurat - deocamdata, cei doi barbosi tac, maturoaiele cu
degete ragila, schimba priviri complice, fiindca are sa le vina
si lor randul, atunci sa vezi cantare, in asta seara, Artimon
are sa inceapa singur, Ziua Izbanzii, din Isaia, apoi impreuna
cu bunicul Pamfil, la unison, al optulea psalm, cel de slava:
Cand privesc cerurile, lucrurile tale,
luna si stelele pe care le-ai intemeiat, imi zic:
Ce este omul, ca-ti amintesti de el?,
Sau fiul omului, ca-L cercetezi pre el?
Micsoratu-L-ai pre dansul cu
putin fata de ingeri, cu slava,
cu cinste l-ai incununat pre el
Numai ei doi si inca doi: Seliva si cu mine, veniti pe
nesimtite, tot la unison: noi patru stim ca muzica a fost
compusa de Mihai - el nu-l mai apucase pe Artimon, iar pe
bunicul Pamfil nu-l auzise decat bombanind.
Asta vara, la Albota.

2.

- Domnule prim-gardian, camera 4 Spital, cu un efectiv
de saptezeci si trei de detinuti, toti prezenti, unu imobilizat
in pat - gata pentru deschidere!
Asta a fost ceva mai inainte. Ceva mult mai inainte.
Candva, anul trecut sau si mai dincolo, nu mai stiu, nu mai
inteleg si nu vreau sa inteleg ce se intampla cu mine, cu noi,
cu ei - genunchii, genunchii, rontaiti de Metronomul
putrezitor. Tot nadajduiesc ca visez; ca ma aflu intr-un
cosmar - insa prea multe intrebari nu-mi pun, s-ar putea sa
ma trezesc si daca nu in vis?
Terciul. Ba nu: si el a fost inainte. Gherman mi-a adus
gamela, el mi-a luat-o neatinsa, intrebindu-ma de ce n-am
mancat, dar ne-asteptind raspuns. A dus-o, a golit-o la
hardau. Pacat.
Turcanu, asezat cu o buca pe masa din mijlocul celulei,
mancase si el terci, mereu rotind capul, mereu la panda - mi
s-a parut, de acea data: nu el pandea, era panditul.
Pacat de terciul dus la hardau, i-ar fi prins bine lui
Saptefrati - pe care il stiu pe priciul scurt, linga Voluntaru.
Dar nu pot privi intr-acolo, privesc numai drept inaintea mea
si, piezis, in sus, la o pata de pe zid, de deasupra priciului
scurt din stanga usii (pe care nu sta nimeni, toti ocupantii
sunt jos, pe ciment; cu ciomege). Pata este un fel de camila,
oarecum fara cap, dar asta se poate repara, completa - iau
capul de vis-a-vis (adevarat, inversat si prea mare, dar merge
si asa, aici, la noi, la camera 4 Spital ). Ma atarn cu toti ochii
de camila, ca sa ma gindesc la camila si numai la camila,
cum are si ea un cap de plimb a rica, pe celalalt mal, de
rezerva si nu la, de pilda Voluntaru, cu un singur cap, nici la
Fuhrmann, cu o singura alcatuire, si aceea de carpa. La mine
nu ma gindesc, Doamne fereste! Doamne insa nu ma fereste.
- Tu, mai! Jos di pi prici! Si tu si tu si tu si - vreo
sapte. Mainile-n sus! La comanda, va lasati pe vine; la
comanda, va ridicati - tinind mainile-n sus! Atentie: cine
atinge calcaile cu sezuta, ori nu tine mainile perfect
inaltate Pop Cornel, tu conduci gimnastica!
- Jos! Sus! Jos! Sus! - Cornel, masina pornind la sfert de tura.
Numar si eu pina pe la cincisprezece josuri, cand Turcanu:
- Ci pazasti, Oprea? Nu-l vezi pi ceala, pirpiriu?
Oprea se napusteste ca din prastie: lovituri cu batele,
lovituri cu picioarele. Sus-Josul reincepe - pina la:
- Puscasule, ci pazasti? Banditul ista atinge calcaiele!
Banditul ista (nu-l vad) isi ia de la puloverul rosu portia
de lovituri. Cornel mai susjoseaza o vreme, pana cand Turcanu:
- La gramada! Arditi-i pi banditi! Brava, Steiner! Mai cu
nadejde, Voinescule, c-altfel Brava, mai, ceala nou,
Balan! Asa! Asa! Sa iasa putrigaiul din criminali!
Nu se mai numara, se macina, treiera, imblateste. Nu-i
pot numara pe batuti, nici pe batatori, dar sunt sigur ca
batausii sunt mult mai putini, hai, o septime - si totusi.
Totusi, batutii nu cunosc o secunda de pace: daca cel care se
ocupa direct e obligat la o pauza (i se incurca bata, ori ii
scapa din mana), vecinul, fara sa-l neglijeze pe al lui isi
indoieste eforturile, croindu-l si pe al colegului, neingadu-
indu-i sa respire. Batausii nu sunt nici mai putin slabi, nici
mai putin palizi decat batutii, primesc aceeasi portie de
mancare - si, totusi, totusi, de unde energia, puterea,
incrancenarea? Ura? Nu, stiu, nu vreau sa stiu.
- Distul! La loc, pi prici! Seria urmatoare: tu, tu, tu, tu
Careva scheauna incetisor, fara contenire. Un semn al
lui Turcanu: Voinescu si Steiner urca pe prici: un vartej de
bate si picioare cand cei doi coboara, scheunatul a incetat demult.
Cornel conduce gimnastica. in seria aceasta il recunosc
pe Saptefrati; pe Stef; pe Voluntaru. Dupa cateva miscari,
blondul intra pe mana lui Oprea.
Apoi, fara pauza, intra sub bata lui Steiner. E nevoie
sa-l preia Voinescu - dar se vede ca Voluntaru prea rezista:
adica continua sa se apere - inseamna ca i-a mai ramas ceva
de aparat.
Din cauza lui - mai exact: datorita lui - programul de
gimnastica al acestei serii este scurtat, din ordinul lui
Turcanu: se trece la Gramada. Seria a treia. Tot din zona
aceea. Camila nu-mi este de nici un folos: Careva dintre
batuti, a aruncat cu bocancu1 in usa, strigind Ajutor, Domi
Director!, Domdirector a venit, a intrebat Care ai nevoie de
el, Grigoras (abia acum il deslusesc) a zis Eu, Directorul a
zis Ce pizda ma-ti vrei, banditule, dupa ce ca ai spart
geamul, ai deteriorat, efectele statului - i-a ars trei labe si
un pumn final si a plecat.
Capul camilei orientat viceversa se duce, de parca ar
veni, asa ca imi cobor privirile la usa: minune!, geamul spart
a si fost inlocuit, chiar vopsit - or fi avind de rezerva ochiuri
de sticla gata date cu var si gata zgariate, ca sa aiba pe unde
ne supraveghea Regizorul.
Aud ca Turcanu ii sopteste ceva lui Gherman. imi
aburc privirea pina la capul camilei apoi, prudent, mi-o
translez in partea opusa, la trup. il simt pe Turcanu apro-
piindu-se de usa, simt usa deschizindu-se, simt iesirea lui
Turcanu. Gherman.
- intrerupem gimnastica! Iesirea la program! in grupuri
de cate sase, cu mainile-n sus incepind de-aici: unu, doi, trei
Acum privesc in voie: coboara cei de pe priciul scurt din
dreapta usii. Printre ei, Damaschin. Remarc o cipilica
invalida: o fosta sapca de ski, cu clapete - dar fara cozoroc.
De ce fara cozoroc? Simplu, imi spusese invatatorul
basarabean de la Sibiu: seamana cu kapela germana - la
arestare si lui ii taiasera cozorocul capelei cu un briceag.
Printre mainile inaltate vad una legata cu ceva alb: a, da:
mana sinucigasului.
- Douazeci de secunde pentru nevoi, zece pentru spalat!,
anunta Gherman.
Bate in usa, se da la o parte. Seria iese, precedata de
Voinescu si de Oprea, incheiata de Steiner si de Veniamin.
Gherman ramane in dreptul usii, cu mainile incrucisate pe
piept, cu bata la subtioara. Alti sase ciomagasi, printre ei,
Balan, patruleaza prin fata priciurilor.
Undeva, in vecinatate, se aude apa curgind in suvoi.
A-ha, closetul. Primul grup se intoarce. Cu mainile ude
tinute deasupra capetelor. Seria urmatoare. inca una. Am
impresia ca merge prea repede. A, da: douazeci de secunde
pentru nevoi, zece pentru spalat - cu Oprea si Puscasu
supraveghetori, chiar mai putin
Ultima serie se intoarce.
- Reluam gimnastica! anunta Gherman.
Dar eu? Si eu
- Dar eu?, intreb, inaltind o mana. Vreau si eu la clo
- Gura, ba banditule! - Balan a ridicat ciomagul, ai fi zis
ca ma pandea.
- Balan!, striga Gherman, apropiindu-se. Faci numai ce
ti se ordona, altfel esti intors, inteles?
- 'Nteles, sitraiti! - Balan e pierit.
Gherman continua:
- Pop Vasile e al domnului Turcanu, nimeni nu se atinge
de el, inteles? Sa nu te mai prind ca Pop Vasile, poti
merge in carji? Cobuz, adu-i carjele! Pas alergator!
- Pot, dar acolo? - si arat din ochi picioarele. Nu le pot
indoi. in celula de unde vin ma ajutau baietii, mi le tineau
intinse deasupra tinetei Altfel nu se poate
- Destul, vorbesti prea mult!, mi-o taie, cu privirea in
alta parte.
Gherman nu e manios, doar incurcat. Se consulta, in
soapta intai cu Steiner, apoi cu Puscasu. Puloverul rosu nu
este de acord cu ceva. Dar Gherman ii spune ca eu sunt al
domnului Turcanu, iar Puscasu, brusc, incepe sa inghita in
sec si ia pozitie de drepti, pierita. Steiner a ramas cu ochii
largiti, desfacuti ca si urechile.
Gherman bate din palme:
- Trei insi care l-au mai ajutat pe Pop Vasile!
- Eu domnule!, ridica Saptefrati mana. Sa vina si
Apolzan si Stefanescu.
Cei trei se apropie. Ma ridic in capul oaselor. Gherman
ii pune lui Tavi ciomagul in piept:
- Tu, nu! Tu esti legionar! - Apolzan, nedumerit,
schiopatind, se retrage.
- E nevoie de trei, domnule, explica Saptefrati. Doi il tin
de subtiori, al treilea ii tine picioarele intinse.
- Tu ai sa fii al treilea, il impinge Gherman pe Balan cu bata.
Executarea!
Stef si Mihai ma conduc de subtiori. in fata, Oprea. in
urma, Balan si Cobuz. Iesim pe coridor si intram pe usa
aflata imediat in stanga.
- Douaji de secunde! anunta Oprea.
Balan mi-a apucat picioarele si mi le tine intinse cu mult
zel. S-a chircit, pentru ca picioarele sa mi se sprijine de un
genunchi al lui. in acest timp Oprea supravegheaza, incruntat.
- Da-i bataie, mai ai zece secunde!
Cobuz ii sopteste ceva, nu deslusesc decat: "Dom' Turcanu".
Schimbarea brusca la Oprea ca si, adineauri, la Puscasu.
Dispare din campul meu vizual - apoi il aud:
- Tineti-l pana face.
Baietii ma tin. insa eu nu pot. Nu pot si mi-e rusine.
Le spun jalnic - imi vine sa plang:
- Nu pot, mai fratilor. Nu pot, in douazeci de secunde
- Ti-am spus sa stai, pana faci! - Oprea e foarte suparat.
incerc. Zadarnic. ii rog sa ma ridice. Abia acum observ
ca Saptefrati are o ureche vanat-rosie, pe sfert zmulsa, ca o
arcada a lui Stef e sparta, cu sange inca mustind.
- Treaba ta, zice Oprea. Aduceti-l la chiuveta. Spala-te,
domnule! imi var mainile in jet si dau de doua ori pe ochi.
- Am terminat, spun.
Oprea ma priveste de foarte aproape. Dar nu ma vede.
Ridica din umeri:
- Treaba ta, domnule. La celula!
Ne intoarcem. Oprea ii da raportul lui Gherman. Acesta
se apropie de patul meu:
- Cand ai nevoie de ceva imi spui mie. Ridici mana, nu
vorbesti, tu esti al domnului Turcanu - si isi muta privirea in
alta parte.
Bun, s-a inteles, am auzit-o de trei-patru ori - dar tot
n-am inteles. Vreau sa-l intreb ce inseamna sa fii al domnu-
lui Turcanu, insa Cori e departe, pe la mijlocul camerei.
- Continuam gimnastica! Unde-am ramas?
Pop Cornel comanda Sus-Josul. Cand incep sa se
semnaleze primele defectiuni, intra in joc batele. Dar - cel
putin asa mi se pare mie - fara convingerea pe care-o insufla
prezenta domnului Turcanu.
Domnul Turcanu - iata-l. Nici n-am simtit cand a intrat
- dar l-au simtit, fara sa-l vada, supraveghetorii: au intetit
ritmul, loviturile au redevenit cumplite. Turcanu se plimba.
Uneori se opreste, brusc; de parca ar strabate o jungla,
amenintarea venind de pretutindeni. Amenintarea insa este
el insusi:
- Mai, tu acelea: uni ti uiti tu, mai? Oprea, Puscasu,
Steiner! - busculada, undeva, la capul patului meu.
'Pleaci-ti-nainti, mai!
Aceala - nu stiu cine - facut zob, e aruncat pe prici.
- Stai drept, banditule, cu ochii la bocanci! Daca te prind
ca Di ce-ai clipit, mai! Di ce-ai miscat pleoapele? - tot la
capul meu: pumni, palme, picioare, bate, catarame; apoi
aruncare la loc.
E intr-o ureche, Turcanu: sa nu-ti misti privirea, fie, dar
sa nu clipesti? Cate secunde poti rezista fara sa clipesti?
Exista o metoda, cand are sa-mi vina rindul, are sa-mi prinda
bine, pina atunci, nefericitul de la capul meu, care-o fi, iar
incaseaza bataie, pentru ca a clipit. Daca as putea sa-i suflu:
cand simte usturimea, sa apropie incet, incetisor pleoapele si
sa rostogoleasca globul - asa il unge O poti duce pina la o
jumatate de ora. La nevoie, si mai mult.
Nefericitul, e batut, in continuare, de altii, fiindca
Turcanu, uite-l: vine si se intinde pe pat. Cu mana dreapta
sub ceafa, cu ochii in tavan. Clipeste cam des pentru unul
care cere altora sa
- Distul! Sa treaca pi prici!
I-a facut o favoare. Mare. Turcanu, care miroase a bivol.
Ba nu: a cal. Ba nu: mirosul este, nu de animal, ci de om.
Adevarat, a sudoare, insa dinspre el vine si altceva, miros de
ceea ce lapada omul. Nu, nu de tineta. Nici de cel strivit, din
greseala, pe vreun maidan. Ci viu, proaspat, sfasietor. Sa fi
facut domnul Turcanu pe el? Sau poate eu insumi? Dar nu:
de la Sibiu, de la Codlea, il cunosc, ii stiu multele nuante.
Dinspre bocancii lui vine: adineauri si-a coborit picioarele
de pe pat, mirosul a incetat: cum si le-a urcat la loc, cum a
reaparut. Deci, bocancii. O fi calcat in ceva. Si totusi, acel
ceva necunoscut imi intoarce matele pe dos.
Nu de greata, de spaima.
Se aud hardaiele pe coridor - pranzul. Turcanu se ridica
printr-un "delfin", se duce in mijlocul camerei unde il incon-
joara ai lui. Balan se apropie si el, insa Oprea il alunga ca
de la troaca, lovindu-l cu bata in cap, peste bot. Turcanu le
vorbeste, ei dau din capete a incuviintare - chiar si Balan,
ramas pe dinafara si care, cu siguranta, nu aude nimic - dar
incuviinteaza. La un moment dat, Turcanu izbucneste in ras
si ii arde lui Gherman peste spinare o palma prietenos-
golaneasca: Cori da ochii peste cap, de i se vede numai albul.
insa numai pentru o clipa. Se stapaneste - ce-o fi avind
Gherman la spinare, unde l-a atins Turcanu?
Sau: ce n-o fi avind?
Turcanu este pe punctul de a se apropia de usa cand
glasul lui Fuhrmann se aude, ragusit:
- Domnooo capitan-major sau ce grad vei fi avind, nu
crezi ca e timpul sa ne dai oarecari explicatii?
Ciomagasii, ca impinsi de un resort, dau sa se
napusteasca. Turcanu ii opreste, batind din palme. Ocoleste
masa cu pasi rari, ciocaniti. Se opreste in dreptul priciului,
dar nu dinaintea lui Fuhrmann.
- Mai, tu! Tu ai auzit ce-a vorbit vorbaretul? Raspunde!
Cel intrebat, un baiat cu trasaturi fine, prelungi si cu
gene rasucite, de fata, isi misca buzele, dar fara sunet.
Turcanu ii sterge, in treacat, o palma (numai de nu i-ar strivi
genele), apoi se muta in fata lui Fuhrmann:
- Cum ziceai ca te cheama pi tini, mai aista, care vrei
explicatii? - ai auzit, Cori? Ex-pli-catii! - hohotele de ris ale
ciomagasilor nu intarzie. Cui sa dau explicatii, Cori? Eu sa
dau explicatii? Tie, mai? - se intoarce spre Fuhrmann. Dai
cini esti tu, mai? Cum ti cheama pi tini, mai? - intrebarea de
la urma suna cu aproape tandrete, in dulcea lui moldove-
neasca de Sus.
- Cum ma cheama, stiti. Dar eu nu stiu ce grad binevoiti
sa purtati, domnooo...
Chicote. Totusi, chicote, dinspre priciuri. Ceea ce
insemneaza ca n-are sa mai treaca mult pana ce chicotele au
sa se prefaca in hohote, iar de-aici pana la revolta, o nimica
toata. Dar cum e posibil sa suportam fara sa cracnim, noi,
majoritatea, teroarea unui nenorocite de minoritati?
Cei cu ciomege dau sa se napusteasca, Turcanu ii
opreste cu un semn:
- Mai, tu, care ai fost student la clasa de circ de la
Conservatorul din Targu-Cucului - asteapta chicotele
ciomagasilor, sa se scarpine cu ele - apoi, brusc, ragusit: Di
cand ai vinit in camera asta, in permanenta m-ai provocat!
- A, da? se mira celalalt, cu efort. A, da: asa se explica
"replica" pe care ati binevoit sa mi-o dati, domnooo Ciobanu
- Turcanu, mai, nu Ciobanu! - Turcanu e gata sa
sugrume pe oricine, deocamdata, sugruma, convulsiv, aerul.
- Turcanu, Ciobanu - nu-i aceeasi branza?
Cu totii ne tinem respiratia. insa, minune: Turcanu
zambeste: Turcanu rade; Turcanu se salta pe varfuri:
- Tu chiar vrei sa faci cunostinta, indeaproape, cu mine, mai?
- Stiti, domnooo - Fuhrmann face eforturi vizibile,
audibile, sa vorbeasca tare. Precum un anume personaj al lui
Caragiale, zic: "Eu, cand imi trage cineva palme, nu ma
las pana nu-mi spune pentru ce, pentru ce mi le-a tras,
sa stiu si eu..."
- Nu te lasi - nu te lasa! Sa nu te lasi, pana nu afli
pentru ce Ia vin-aici! Vina - vina, sa-ti spun la ureche
pentru ce, sa-ti dau ex-pli-ca-tii.
- Cu aceleasi argumente, domnooo? - in glasul slab,
ragusit, strivit al lui Fuhrmann se simte frica cea mare, o
frica speciala, o frica de un curaj nebun.
- Singurele la care are dreptul un bandit ca tine
Ma atarn cu disperare de camila al carei cap lipsa se tot
tot duce, tot tot venind. Fuhrmann nu-si rupe cu dintii vinele,
ca celalalt, i le ofera lui Turcanu, sa i le des-faca el. Are
dreptate, Turcanu: Fuhrmann l-a provocat, il provoaca si
acum - ce altceva face? Si pe cine? Pe insusi Turcanu!
O sa-l ucida.
Dupa ce l-a tocat cu pumnii, dupa ce l-a treierat cu
picioarele, apoi iar cu pumnii si iar cu picioarele, acum se
urca pe trupul lui, sprijinindu-se de umerii lui Oprea si
Puscasu, apropiati oportun.
Mai sare o data. Si inca o. inca.
Paraie, paraie ceva, insa eu nu pot sa lesin.
- Nimeni nu se-atinge de mancare, pana la ordinul meu!
Ce-o sa mai inventeze? Unde-am nimerit? Ce se petrece,
aici? Si, daca se petrece, eu de ce nu ma petrec? Ciomagasii
sfarsesc de distribuit gamelele, le aseaza pe marginea
priciurilor, dinaintea fiecarui detinut. Ale lor, gamele -
pe masa, cu linguri.
- Toata lumea in genunchi, la un metru distanta de
gamela! Mainile la spate! Te "pleci si mananci! Din treuca!
Din treuca - dar eu? Gherman mi-a adus adineauri
gamela cu arpacas:
- Tu ai dreptul la lingura, imi soptise.
Cum adica: drept la lingura? Adica dreptul pe care-l au
si ei, batausii? Cum adica, dreptul, incep sa inteleg atunci
cand batele se pornesc sa loveasca in capete, obligindu-le sa
se aplece si sa manance fara lingura din gamele. Din treuca.
- Domi Turcanu, Pop Vasile refuza sa manance, il demasc!
- Cori, ia scapa-ma di paduchele ista, spune Turcanu,
linistit. Sa treaca i-na-poi!
Randul lui Balan sa nu priceapa. Nici cand Gherman il
loveste in cap cu o frecventa de ciocan pneumatic, nici cand
il sileste sa urce pe prici. in sfarsit, cand i se tranteste
dinainte o gamela fara lingura, intelege: zelos, cu privirea la
Turcanu, se apleaca. Se arunca. isi pierde echilibrul si cade
cu obrazul in arpacasul fierbinte. isi reprima urletul, trage
aer cu zgomot, prin colacul rasfrant care sparge masca de
arpacas. Vazindu-l pe Cori inaltind bata, se apleaca iar.
Grohaie - nu stiu daca de durere ori de placere.
Careva a rasturnat gamela pe ciment.
- Sa linga, spune Turcanu, simplu. Ia, Oprea: calare!
Oprea trage de pe prici pe careva - nu-i vad decat
puloverul albastru, gaurit in coate - cu lovituri de bata il
obliga sa se aseze in patru labe, apoi il incaleca. Lovind
numai in cap, numai in cap, il sileste sa linga mancarea pe ciment.
Alta gamela rasturnata. Calaret: Steiner. inca una.
- il demasc pe Grigoras!, tipa Cornel Pop. A varsat-o
intentionat, ca sa nu se opareasca, l-am vazut! il demasc! il demasc!
- Lejionar de-al tau, spune Turcanu, cu gura plina
(el mananca cu lingura, un sold pe dunga mesei). Ocupa-te de el!
Cornel se napusteste. Vanzoleala. Dar nu aud suierul
lat al centurii. Gafaituri de lupta, bubuituri de pumn, buseala,
o tesatura paraind, sfasiata
- Mi-a luat cureauaaa! il demasc! il demasc!
Dintr-odata, liniste. Ciomagasii, incordati, parca tragind
in lese, parca asteptind sa le dea drumul stapanul, din lese.
Turcanu insa continua sa se alimenteze: mananca, mestecind
rar si cu nadejde. incremeniti si Grigoras - cu centura lui
Cornel in mana - si Cornel, in picioare, cu pleoapele
coborite, asteptind, asteptind
- Ci-astepti Grigoras?, intreba Turcanu, tot cu gura
plina, ardi-i cateva lui Pop Cornel, fiindca s-a lasat dizarmat!
il vad bine pe Grigoras. il stiu destul de bine, de jos, de
la subsol. Am aflat destule despre el: prins de granicerii
sarbi, batut cumplit si pregatit de extradare, evadase din
postul de paza: o suta de kilometri mai incolo, prins si
internat intr-un lagar de munca (mina de carbuni), evadase
iar; prins la granita italiana, fusese retrimis in Romania (se
vorbea tot mai insistent: pentru fiecare frontierist predat,
sarbii - desi dusmani de moarte, primeau o cisterna cu
titei); la Securitatea din Constanta. Sase luni de ancheta -
ca-la-Constanta - nu i s-au zmuls decat informatii referitoare
la sine. in ciuda subtirimii trupului, Grigoras are o forta
considerabila - la care se adauga o incapatanare salbatica -
nici ancheta, nici Jilava nu i le stinsesera.
Centironul lui Cornel in mana. Daca ar face un salt de
doi metri (un fleac), la capatul caruia ar lovi cu catarama,
Turcanu ar fi terminat; poate chiar mort, de ce nu, e o buna,
o unghiuloasa catarama Un salt, atat.
- Daca nu-i croieste tu, il pun pe el sa te otanjeasca, zice
Turcanu fara sa-l priveasca, racaind harnic fundul gamelei cu lingura.
Iata ca mana lui Grigoras se inalta. Nu la capatul
saltului: deasupra capului lui Cornel, caruia i s-au albit
ochii. Dar lovitura nu mai vine. O opreste un glas slab,
stins, daca nu ar fi linistea deplina instalata in celula,
probabil nu s-ar fi deslusit de la un pas:
- un criminal. Nu pentru ca omori oameni, pentru ca
ii pui sa se omoare intre ei
Dupa privirile ciomagasilor rasucite spre usa, inteleg ca
vorbeste cel cu sapca de ski fara cozoroc. Da, i se vede falca
de jos miscindu-se. insa cand urca, nu ajunge pana unde
ar trebui, ramane la jumatatea drumului, iar in pauze cade, atarna.
Turcanu curata bine gamela, o depune langa usa. Se
intinde, ragaie discret, cu palma la gura, apoi rotindu-si privirea:
- Sa ne fie de bine masa! - si scarpinindu-si capul sub
sapca, sugindu-si dintii, intreaba asa, in trecere: Ce spuneai,
Bogdanovici? - glasul i-a sunat aproape cald. Vrei sa repeti?
- Repet, Genule (si Bogdanovici e moldovean, a rostit:
Jenule), repet, esti un criminal, vina noastra ca te-am lasat
s-o iei Vina noastra ca nu te-am luat in seama, te credeam
un pezevenchi nepericulos, dar tu ascundeai un suflet de criminal
S-a oprit singur, istovit. Falca ii cade, resemnata
(de barbia ascutita ii atarna turturi de zeama de arpacas,
intarita). Turcanu continua sa priveasca in alta parte, ba
acum se afla cu spatele la el: ia din mana lui Grigoras
centura si o depune pe umarul lui Cornel:
- Daca te mai lasi dizarmat, te-ntorc! - pe Pop l-a
amenintat - insa numaidecat, cu dulceata: Ai terminat masa
si discursul, Bogdanovici?
Falca se inalta, coboara de cateva ori. Nu se aude nimic.
Cu obrazul incremenit, ca sub fard gros, ca sub reflectoare,
Turcanu se rasuceste, lent, spre Bogdanovici. in ciuda sapcii
proletare, in ciuda barbiei (sau: datorita ei), Turcanu are
tinuta; maretie. Nu a rostit nici un ordin, nu a schitat vreun
semn-samn, insa ciomagasii se dau in laturi, formind doua
paranteze lunge, cuprinzind pe inalt pe cei doi protagonisti.
Au incremenit si plantoanele, fiecare unde l-a prins momen-
tul: cu bratele si cu batele atarnind pe langa trup, cu fata spre
acolo, ca pentru rugaciune.
Ma inalt in coate. Au iesit din incremenire si cei de pe
priciuri: se uita acolo (nu la bocanci), cu satisfactie si cu
teama, nu teama pentru ei, imediata, ci presimtind probabil
o pedeapsa mai cumplita decat nemiscarea pleoapelor.
Mare actor, Turcanu. Stapaneste mai ales tacerile. Nu
stiu ce va urma, insa dupa tremurul care-l scutura pe
Bogdanovici, simt ca va fi ceva teribil - un suvoi de sudoare
mi se prapastuieste pe sira spinarii. Pentru o clipa, ma
incearca dorinta de a ma ciupi, de a ma lovi peste genunchi,
ca sa ma trezesc. Renunt cand ajung la aceeasi intrebare:
Si daca in trezie va fi si mai si?
Bogdanovici tremura acolo, pe locul lui de pe prici.
Nu e tremurul lui Sofron, nici al lui Cornel Pop. Aceia,
fiecare in felul sau, tremurind, se aparau de o promisa, de o
inevitabila agresiune. Or Bogdanovici tremura, nu doar
resemnat, ci doritor sa vina mai repede, aproape sarbatorind
ce va sa vina
- Mai Bogdanovici, mai
Fals. Si tarziu. Stapanul pauzelor a pur si simplu
intarziat; ori s-a grabit cu o secunda, cu o zecime, prima
lui replica a cazut intr-o cadere de-a lui Bogdanovici.
Care nu mai tremura; care nu mai tremura in clipa in
care Turcanu a inceput - dar daca tocmai asta urmarea
Turcanu: ca Bogdanovici sa nu mai poata fugi nici prin
venirea in intampinare?
- Di manili istea-ai sa mori, banditule!
Respir usurat si dezamagit. Farmecul s-a spart. Marele
Turcanu e un oarecare amator pe o oarecare scena de camin cultural.
Revin pe teren ferm. Stiu: pe aceasta scena de camin
cultural sub directia amatorului Turcanu, actorii amatori vor
juca asa cum numai amatorii joaca: adevarat. Mai stiu:
Turcanu are sa-l chiar omoare pe Bogdanovici, simt, simt ca
si ei simt. Dar inca nu. Nu acum. Ceva mai incolo, atunci
cand textul o va cere.
- Jos di pi prici!.
Ei si? Pe mine nu ma intereseaza prologul. Mai bine
profit, ca sa casc gura la cer, la arbori, la spectatori - nu la
Fuhrmann, nu; o sa ma intorc cu privirea spre scena atunci
cand va sa fie scena pentru care am venit, pentru care am
facut atatea sacrificii - dar numai pentru ea, restul nu ma
intereseaza, cum se termina ea, cum plec.
Acum tot nu am ce vedea - ce sa vad? Sa-l vad pe
Bogdanovici cum coboara de pe prici, cu greu, cu graba
caraghioasa si nespornica a neputinciosului? Sa-i vad sapca
aceea caraghioasa, cu cozorocul retezat cu toporul?
Costumul cenusiu, caraghios, patat, pantalonii bufanti,
caraghioslacul lipsei de camasa pe sub haina? Ce ne poate
oferi domnul Turcanu cu un astfel de partener? Cu unul ca
Bogdanovici care, odata pe picioare, langa prici, mai si
gesticuleaza (in felul lui, cu miscari incetinite, ca in apa
groasa)? Si, de parca toate acestea n-ar fi de-ajuns, mai si
vorbeste, mai si vorbeste, nefericitul: falca urca, falca
scapata, balangane, jos, ca in balamale.
Nu ma intereseaza. Ma las la loc, pe spate, in pat.
Ma dor genunchii, genunchii mei, n-am timp de falca lui
Bogdanovici. Ma dor gleznele mele, din pricina genunchilor
miscati - si au fost miscati din cauza lui, a lui Bogdanovici,
care nu respecta regula jocului - cu sapca, de pilda: de ce i-a
taiat cozorocul? De frica sa nu fie acuzat de prohitlerism,
cacaciosul? Iar daca gardienii i l-au taiat, el de ce-o mai
poarta, nu-si da seama ca arata ca dracui? Cu pantalonii lui
(bufanti!), ca sa nu mai vorbim de trupul lui soldiu,
sleampat, numai coate si genunchi. Apoi falca, falca aceea
de mort de-alaltaieri care nu respecta regula mortului si vine
sa ne creeze noua neplaceri, ca sa nu spunem adevarate
belele, ca daca nu aparea el, nu exista nici, ca sa zicem asa,
Turcanu si am fi trait ca-n sanul lui Avram, fara amandoi,
las-ca si Bogdanovici asta
Ajung pana la mine doar suieratoarele, indulcite
moldoveneste. La rastimpuri, dinspre Bogdanovici un cuvant intreg:
- Jenule...
Cum adica: Jenule? ii spune lui Turcanu pe numele mic
si acela diminutivat? Si moldovenit? Dar ce, au pascut porcii
impreuna? Unde se trezeste Bogdanovici?
- Pi scaunul dentar, Sura.
Asa, da. Acolo, da: pi dentar. Foarte bine, nu stiu ce
culoare are, la camera 4 Spital, dentarul scaun, dar am o
totala incredere in domnul Eugen Turcanu care, orice s-ar
zice, ca-i un criminal si mai nu stiu ce, mie mi-a dat un pat
adivarat, langa patul lui personal, cu saltea adivarata, pentru
genunchii mei bolnavi, saracii, ca sa nu ma mai doara si l-a
pus pe Cori sa-mi aduca, la pat, gamela - cu lingura! Si care
pe mine personal nu m-a atins nici cu o floare, ba mi-a
acordat cel mai bun loc, de unde pot vedea totul, ca dintr-o
loja de orchestra, una adivarata.
Asa, sa-i dea o lectie lui Sura Bogdanovici - auzi la el:
Dupa ce ca-l cheama Bogdanovici, i se spune Sura, de la
Alexandru dar la Rusi, nu la Ucraineni. Legionar si el cica -
cam multi, cam foarte multi nationalisti romani de alte natii,
probabil romanii-romani nu-s in stare sa-si apere tricolorul,
asa ca uite-i pe Zelinsky, pe Bogdanovici, pe Belimace, pe
Cantacuzino - in fine, romani recenti, mai romani decat
papa. Foarte bine: Sa-i dea o lectie marelui roman Sura Bogdanovici!
Si daca arunc o privire intr-acolo, o fac, nu ca sa aflu, ci
ca sa ma asigur. Sunt asigurat Nimic nou sub soare,
Bogdanovici primeste ce merita - de altfel, acum cateva
secunde, el insusi a spus ceva mai lung din care am retinut:
- Merit, Jenule Pentru ce-am facut Am deschis cutia
A spus el insusi, iar daca nu a spus, ar fi putut sa spuna.
Iar daca recunoaste ca merita, pentru deschisul cutiei
(Pandorei), atunci sa merite! Se aseaza in genunchi. il vad,
printre Gherman si probabil Cornel Pop. il vad asezat in
genunchi, cu mainile la spate.
- Nu asa, mai Sura! Tot n-ai invatat Mai asa
inc-oleaca-n fata si nu atat de "plecat spre stanga Bun!
Si-acuma ia sufleca-ti buzele, sa nu ti le rup inca, mai, mai. Esti gata?
ii vad gura - cu buzele suflecate - ca sa nu i le rupa.
Acum n-o mai vad, Turcanu mi-o acopere, mi-l acopere. Vad
piciorul drept al lui Turcanu retragindu-se incet, pe linie
- Olecuta mai la stanga, Sura
La urma urmei, bun, Sura Bogdanovici. De aceea dupa
ce bocancul porneste, dupa ce totul se termina, are dreptul la
o bataie pe umar, cu atat mai pretioasa, mai de invidiat,
cu cat Turcanu insusi trebuie sa se aplece pana aproape de ciment.
- Brava, Sura, brava, ai sazut bine. Ai mai scapat di-un dinte putrigait
Doar de unul - pentru azi.
Sura se ridica singur. Acum il vad iar: gura i-a inflorit,
rosu. Se aburca, indelung, fara spor, pe prici, Turcanu e silit
sa-l apuce de turul pantalonilor si sa-l azvar1e - e drept, cam
departe, cam in perete.
I-a rupt un dinte, Turcanu. Putrigait. A scapat de el -
printr-o extrem de precisa lovitura de boncanc - e drept,
Bogdanovici a stat, a sazut bine.
L-o fi durind, il doare, doare.
Mi-e atat de straina durerea lui Bogdanovici, incat o
receptez mai ascutit decat el si nu-mi pasa de numele pe
care-l poarta stapanul buzelor si al dintelui. Putrigait.
Postul unu zice ca e binee, postul doi si mai bineeee,
Turcanu se lupta cu postul lui deloc bine, iar eu, ca de
obicei, il astept pe Elisav. il astept.
Activ: privesc cerul (ca invatatorul basarabean din
pivnita de la Sibiu, asteptindu-i pe americani), chiar casc
gura, ca sa aud mai bine si primul, huruitul avioanelor.
Am aprins focurile, dupa ce mai intai am ras musuroa-
iele, am adunat pietrele, am taiat tufele din perimetru,
fiindca ei vin cu planoare, ca in Normandia. Sunt con-
vins: nu vor fi lupte, nu se vor trage focuri de arma in
afara de cateva accidente (parasutistii), cateva sinucideri
(securistii prea manjiti de sange), nimic deosebit. Mai
sunt convins: populatia nu va sari in sus de bucurie, desi
bucuria este reala - insa atata timp, atata timp ;
asteptarea uzeaza, oboseste.
Nu stiu cu ce vine Elisav: Parasuta? Planor? Avion?
Stiu ca nu poarta uniforma, tot in lodenul lui verde.
"Nu te-ai prea grabit", zic si eu, ca asteptatorul, iar
el, ca asteptatul: "Si daca nu veneam deloc? Stii tu cat
timp iau preparativele?" "Nu stiu", zic, "noi, astepta-
torii suntem niste cretini si niste obraznici pretentiosi
"in loc sa zici mersi ca am venit " "Zic: Mersi ca, in
sfarsit, ai venit", zic, oftind, rusinat.
Postul unu, binee, si poc!, "Banditule, de ce asa?",
poc! poc!, "Banditule, de ce nu asa?" Turcanu se zbate
intr-o plasa trasa pe uscat, asa ca mai bine astept aici:
Mai intai, auzim avioanele.
Mai al doilea nu mai auzim coridorul (au fugit, s-au
bagat in pamant, sobolanii), nu mai vine nimeni sa ne
numere, nici sa ne dea "micul dejun" - ei, ce facem noi,
cei de la 4 Spital?; ce facem noi cu Turcanu, cu
Gherman, cu Balan-Dihorul? Dar cu Ciobanu, Marina,
Dumitrescu? Cu Dragan, Csaky, Craciun, cu atatia alti
dragani si craciuni? Nimic.
Daca incepem sa ne razbunam, nu mai sfarsim
niciodata. Pe rusi ii punem pe tren si-i trimitem de
unde-au venit (ii conducem pana la podurile de peste
Nistru, ca sa fim siguri ca nu s-au imbatat pe drum si
s-au pierdut); americanilor le multumim frumos, inaltam
un monument in cinstea lor si-i conducem la avioanele
si vapoarele cui ii are. Noi ne apucam de treaba, sunt
atatea de reparat, de recuperat, acesti din urma zece ani
au trecut peste noi cu tancurile.
Plantoanele plantoneaza, cel mai zelos: Balan-
Dihorul - ei, ce sa-i faci unuia ca el? Nimic. in conditii
normale, bestia de acum ar fi fost un om normal, ca
majoritatea celorlalti. Nu sunt si nu pot fi cu totii nici
eroi,nici tortionari - in conditii in care nu este nevoie
nici de eroism, nici de lasitate, de cruzime. in conditii
normale fiecare isi da masura in sus, adica in bine.
Iata-l pe Turcanu: daca n-ar fi navalit rusii, daca
n-ar fi scurmat comunistii prin toate gunoaiele, prin
laturile, latrinele tarii intregi si ale fiecarui om in parte,
Turcanu ar fi ajuns un avocat clantos, un procuror
sever, un perfect autoritar - dar asa? Asa
"Sper ca n-ai venit cu pedepsitori, la noi nici o
localitate nu poarta numele Nürnberg", ii spun lui Elisav
si ii mai spun: "De acord, cei foarte vinovati, cei cu
crime de sange sa fie judecati, dar in nici un caz de tri-
bunale-ale-poporului; ceilalti sa fie lasati in seama lor
insile, aceasta sa le fie pedeapsa".
Si Elisav: "Da-da. Da-da" - in ciuda raspunsului,
stiu ca si el gandeste la fel. Plantoanele: poc-poc!, "De
ce nu dormi, banditule?", poc-poc! si: "De ce dormi,
banditule?". Metronomul bate masura in genunchi,
semn ca pot sa-mi iau ramas bun de la picioare, deci
niciodata, niciodata n-o sa mai pot alerga dupa Seliva,
nici dansa cu Iulia - si de aceea.
Probabil de aceea: nu trebuie, nu se cade, iar daca
exista, atunci nu pentru mult timp asa ca sicriul ingropat
in cimitirul din Albota, sigilat, nu trebuia cercetat, altfel
puscaria ne mananca, pentru profanare.

3.

Acum, azi, se face ca sunt viu, se face ca nu visez, ma
stiu pe lung si intre doua ape ca inecatul care sunt, apa de
deasupra e ciuruita de trebuie, de aici-trebuie, de alta-
scapare-n-aveti si de iarasi si iarasi trebuie. Daca trebuie;
daca alta scapare n-avem; daca peste tot, oricand trebuie -
dar ce, Dumnezeule? Ce, cum, cand trebuie - ca sa avem
scapare, alta?
Pentru ca visez ca nu visez, vine explicatia:
- Sa va lipadati de putrigai!
A, da. Da, da. Stim, trebuie, da cum, sa ne arate cum
anume sa ne lipadam. insa apa e groasa, pana sa ajunga, prin
ea, alicele se incetinesc, se sovaie, nu capat decat ce trebuie.
Daca visez, e bine. Daca visez ca visez, mai bine. Dar daca
visez ca nu sunt viu? - genunchii, numai ei poarta vina lor de
genunchi putrezi de care sa ne lipadam, ca sa binemeritam,
numai ei, putrigaiul, poarta intreaga vina.
- Trebuie sa va reeducati, alta scapare n-aveti!
De unde, alta?, mai ales: scapare? Bine, bine, ne re-, nu
ne putem opune ree-; dar sa ne lumineze: cum?
Sunt propulsat spre lumina neagra. Se napustesc asupra
tuturor urechilor mele toate urletele si le incasez cu totali-
tatea genunchilor. As vrea sa ma intorc, sa ma scufund
indarat, in vis, fie el si cosmar, dar sa fie alaturi, el acolo, eu
la adapost, inauntru.
Nu se poate. Nu-i voie sa-ti misti pleoapele, nu-i voie
sa-ti astupi aurechile. Trebuie sa:
- V-ati intrebat, desigur, care este explicatia primirii
calduroase care vi s-a facut aici, la 4 Spital. V-ati intrebat,
desigur, care este explicatia programului, sa-i zicem:
riguros, care v-a fost impus. V-ati intrebat
Poate, sigur, desigur ne-am si intrebat, dar nu ne mai
trebuie intrebari, ne trebuie trebuie, ca sa trecem la scapare.
Nu se poate. Mai intai, trebuie sa-l cunoastem.
- V-ati intrebat, desigur, cine sunt. Sa ma prezint
Eu nu vreau prezentare. Nu vreau sa stiu de el, eu vreau
sa stiu de mine, sa-mi prezinte ce sunt eu, ca sa scap, de ce
ma leaga de el, care, oricum, nu scapa - ca sa ma intarzie? Ce
legatura intre el si mine? Eu n-am fost legionar ca el, asa ca
mie sa-mi spuna de mine, nelegionar; eu n-am aderat la
UTC, in 44; nici in partidul comunist, in 45; n-am fost
brigadier pe un santier, in Bulgaria - aha, santierele de la noi,
din Romania, erau nationale, cele din Bulgaria, din contra,
internationale, asa ca sa-mi spuna de mine, neutecist, nebul-
gar, nesantierist; sa-mi mai spuna cum eu nu m-am intalnit
vreodata cu Fratii de Cruce, ca sa ne reorganizam, nici nu
i-am refuzat, ca el si nici nu m-am, ca el, gandit: sa-i dau? Sa
nu-i dau pe mana Sigurantei pe alde Bogdanovici si pe alde
ceilalti?, deci, nu am fost condamnat la sapte ani, pentru ne
denuntare, mie sa-mi spuna de mine, cinci ani pentru nustiuce.
Nu se poate:
- si bine mi-a facut clasa muncitoare: nu eram demn
s-o slujesc! Abia in inchisoare, la Suceava, mi s-au deschis
ochii: m-am privit ca intr-o oglinda si m-am ingrozit de cat
putrigai M-am hotarit sa devin cu adivarat om! Nu este
in puterea noastra sa ne mai nastem o data, insa este in
puterea noastra sa renastem, lipadindu-ne de trecut, de
putrigai, smulgindu-l, azvarlindu-l la gunoi si scuipind pe el
cu scarba! Pe terenul astfel curatat, sa construim altceva, pe
altcineva - un om nou! N-a fost deloc usor, nu s-a petrecut
fara dureri, fara sovaieli, intoarceri, reluari - dar pana la
urma, am reusit! Dar nu singuri! Administratia inchisorii
ne-a ajutat cu sfaturi parintesti, cu carti bune, cu Sa nu
credeti ca gardienii, ofiterii, directorii noi sunt cu totii anal-
fabeti, nici, ca pe timpuri, pusi sa-i supravegheze pe detinuti
si sa-i pedepseasca - asta sa va iasa din cap, fiindca nu-i
adivarata! Clasa muncitoare nu vrea pieirea noastra, ci
redresarea morala! Reeducarea! Noi, detinutii tineri, tinerii
intelectuali, studentimea, noi suntem recuperabili pentru
societatea de maine - de lucrul acesta mi-am dat seama la
Suceava. Acolo am fost ajutat in lupta cu mine insumi, de
altii, de aceea m-am hotarit sa-i ajut si eu la randul meu pe
ceilalti sa se curete, sa renasca, sa devina oameni noi. impre-
una cu cativa colegi am constituit un grup de studii, de
cercetare, de intrajutorare: Organizatia Detinutilor cu
Convingeri Comuniste - pe scurt O.D.C.C - in scopul de a ne
reeduca si de a ajuta pe altii sa o faca. Fiindca generatia
noastra trebuie reeducata, ca sa devina demna de libertate!
Nu visez. Ba visez. Ba nu:
- Diemani! Diemani! Diemani!, repeta, cu puternic
accent rusesc Anatol Verhovinski.
Se trezeste Turcanu si nu eu:
- Ci, mai? Ci spui tu, mai?
- V-a facut demon, banditul!- Balan, umil, zelos,asudat.
Turcanu se apropie de prici:
- Adivarat, mai?
- Ai citat din Demonii !
- Serios, mai? Am citat din ? Poti sa-mi spui pagina?
- Nu conteaza pagina, am citit in ruseste, insa personajul
care spune, primul, ce-ai zis tu, adineauri, dar fara sa
avertizezi ca citezi
- Stavroghin, cumva? Kirilov? Satov? - la fiecare nume,
Turcanu se roteste, ca sa culeaga aplauze - sau macar tataieli
de admiratie, ca el cunoaste atat de bine cartile lui
Dostoievski Sau poate
Tolea Verhovinski, de pe prici, pare profesorul, Turcanu
elevul puturos, care incearca sa nimereasca raspunsul bun.
- Sau poate varu-tau, Verhovenski!
Turcanu se salta pe varfuri si-si roteste privirea, multumit.
- Un sfat, Turcanule: ramai tu la ale tale la marele tau
Makarenko, nu te intinde la Dostoievski. Stii ce-a patit ucenicul vrajitor
- Tocmai, pentru ca stiu, am sa-ti arat
Dintr-o miscare, il smulge pe Verhovinski de pe prici, il
trage jos, il face zob cu pumnii, apoi cu picioarele. il azvar-
le la loc, zbierind, stropind cu scuipat:
- O sa va reeducati! Toti, pana la unul! Aici si asa cum
am hotarit eu, nu cum a incercat el - il arata pe Bogdanovici.
Fiindca el nu-i doar un oportunist, un kautzkist, ci un
criminal! Asa-zisa lui reeducare pasnica, benevola, pe care a
incercat sa o impuna la Suceava e o crima! I-a sfatuit pe
lejionari sa se prefaca, sa faca pe interesatii, sa invete pe de
rost operele clasicilor marxism-stalinismului, sa le turuie
papagaliceste Poporul muncitor sa creada ca lupul s-a
prefacut in miel si sa-i puna in libertate! Ca sa-si continue
activitatea criminala! Legionara!
A facut spume la gura:
- Ei nu! Poporul nu-i tampit! Libertatea - auzi tu,
Bogdanovici?- libertatea se merita, nu se fura! Trebuie sa
dovedesti ca esti cu adevarat demn de ea! Or tu, pe de-o
parte, in inchisoare, continuai, pe sub mana, indoctrinarea
legionara, pe de alta sperai sa insali poporul, sa-ti dea
drumul din inchisoare - de ce? Ca sa pui la cale alte crime,
alte bestialitati! Dar nu ti-a mers! Te-am dimascat! Ti-am
smuls masca, banditule! Cu manile-istea te-am dimascat, di
manile-istea-ai sa mori!
Gafaie, glasul i s-a spart. Bate cu pumnii in masa:
- Aici! Aici, in camera asta o sa va dimasc si pe voi! Pe
toti! O sa scot putrigaiul din voi ca dintr-un tub de pasta de
dinti! intai o sa va turtesc bine-bine, dupa aceea o sa va dau
alta forma - ati auzit de oua cubice? O s-auziti! O sa va uitati
in oglinda si o sa vedeti, o sa va vedeti!
Ocoleste masa, face un tur complet, apoi:
- De maine, incepeti dimascarea externa. Veti declara, in
scris, tot, absolut tot: ce ati facut, ce ati intentionat sa faceti,
ce ati gandit - impotriva poporului, a clasei muncitoare, a
partidului, a Uniunii Sovietice, a Marelui Stalin. Veti incepe
asa: "Subsemnatul bandit cutare declar..." si veti asterne pe
hartie tot ce-ati ascuns la ancheta, la Securitate, tot ce-ati
uitat, vorba sa fie, in legatura cu voi insiva, mai intai; cu cei
cu care ati activat; cu toti cei care va sunt cunoscuti direct
sau din auzite - fie ei detinuti, fie inca in libertate! Va atrag
atentia: aici sunteti la Pitesti! La camera 4 Spital ! Aici n-o sa
va mearga ca la Securitate - unde aveati mai multe adevaruri:
cel recunoscut la ancheta, cel marturisit colegilor de celula,
amandoua fiind departe de adevaru-adivarat Aici veti
declara un singur adevar, adevarul total, pana la ultimul
strop! Tot, absolut tot! Dupa ce vom constata ca nu mai
ascundeti nimic din activitatea voastra indreptata impotriva
fortelor binelui, veti trece la dimascarea interna: va veti
analiza trecutul, va veti scruta sufletul si il veti pune, intins,
pe masa! Fara falsa pudoare, fara mila fata de putrigaiul care
v-a napadit - va veti privi in oglinda si veti comunica cu glas
tare ceea ce vedeti: sufletul vostru, urat, schilod, fals, crimi-
nal! Numai asa veti reusi sa scapati de voi insiva. Numai asa
veti curata terenul, pentru a va putea reconstrui altfel, pentru
a deveni altii, oameni noi. Veti fi ajutati in permanenta de cei
care s-au curatit, s-au reeducat si care acum vad lucrurile cu
alti ochi. Iar dupa ce vom constata ca sunteti pe calea cea
buna, ca v-ati curatat pe dinafara si pe dinauntru, va trebui sa
dovediti ca ati facut-o cu totala sinceritate: la randul vostru
ii veti ajuta pe altii sa se lepede de putrigai, ca sa devina si
ei oameni noi utili societatii noastre comuniste!
A ragusit de-a binelea. Leoarca de sudoare. Sapca i se
mai pastreaza pe cap doar printr-o minune.
- Pentru cei care-si inchipuie ca vor putea urma
doc-tri-na lui Bogdanovici, prefacindu-se ca-si schimba
parul, ca sa-si pastreze naravul - pe aceia ii avertizez ca
pe-aici, prin camera 4 Spital au mai trecut cateva serii. Nici
unul, nimeni nu s-a putut sustrage procesului de reeducare -
poftiti, aveti in fata voastra re-zis-tenti din seriile anterioare:
Gherman, Pop Cornel, Steiner, Oprea, Puscasu; toti, in urma
cu o luna, cu doua, se aflau, acolo, pe prici, unde va aflati voi
si gandeau ce ganditi voi in clipa de fata: ca ei or sa reziste;
ca, daca au tinut la Securitate, in fata oamenilor in altfel de
uniforma, de ce n-ar rezista aici, unde, nu-i asa, suntem
colegi, frati de suferinta si purtam aceeasi uniforma ; sau
ca, potrivit doc-tri-nei lui Bogdanovici, or sa se faca frate cu
dracul, pana trec puntea - adica prin inselaciune! Va atrag
atentia ca aici sunteti la Pitesti, la 4 Spital ! Aici oul devine
cubic! Aici roata devine patrata! Aici nu exista rezistenta,
nici rezistenti - vreti un exemplu? Poftiti, camarazi, il aveti
dinaintea voastra pe Pop Cornel. A rezistat mult, mult: sase
saptamani, va dati seama? Sase saptamani, patruzeci si doua
de zile si nopti, o mie de ore, saizeci de mii de minute
A rezistat, a rezistat - dar si cand a cazut, s-a rostogolit
pana-n fundul fundului - acum daca-i fac un semn, va ucide
pe toti! Pe rand, bineinteles Este, Cornel?
- E-e-e-ei, dom' Turcanu! - Pop Cornel ia numaidecat
pozitie de drepti, behaind si tremurind.
- Ei?, se rasuceste Turcanu, se roteste. Si, ca sa va
scutesc de incercari de probe pe spinarea voastra, am sa va
fac o scurta demonstratie pe spinarea lui - Pop Cornel, ia
spune, dar tare, sa te-auda-ntreaga Lejiune: Ce esti tu?
- E-e-e-eu sunt un, se porneste Cornel.
- Nu asa, mai! Sus, pi masa! Sa te vada-ntreaga Lejiune!
Cornel e pe masa. Cu privirea alba, cu graba gafaita:
- E-e-eu sunt un fost legionar. E-eu sunt un fost dusman.
Eu am dus o activitate criminala impotriva poporului, a
clasei muncitoare, a Partidului Comunist Roman, a-a-a...
- impotriva cui inca? impotriva? Uniiunii Sovietice si a Marelui Stalin!
- Bun, pan-aici. Ai fost un dusman - dar acum? in ce stadiu te afli?
- Eu-e-eu ma aflu in stadiu E-eu Eu sunt pe calea
cea buna! - il fura cu ochiul pe Turcanu, constata ca e pe
calea cea buna, deci continua: Eu sunt, acum, in curs de reeducare
- Ati auzit, mai?, il intrerupe Turcanu. in curs de reedu-
care! Nici chiar pentru el reeducarea nu a ajuns la capat, la
mal, mai are putrigai, mai are, dar lasi ca se curata el. Ia, Pop
Cornel, spune, mai: cum a fost la inceput?
- Eu, la inceput! Eu, la inceput, am refuzat sa ma reeduc.
Eu, la inceput, am refuzat sa ma lepad de trecutul meu
legionaro-criminal! Eu, la inceput, am refuzat sa ma dezic de
Miscarea Legionara, Legionara, Legionara
- Criiminala!, racneste Pop Cornel. Eu am refuzat sa ma
lepad de putrigaiul educatiei burgheze, mistice, reactioi
- Bine-bine, dar cum ai fost ajutat sa te lepezi?
- Eu am fost ajutat! - Cornel, inspaimantat, nu gaseste,
pe loc, raspunsul cerut. E-e-eu am fost ajutat foarte bine, eu
am fost ajutat foarte bine sa nu mai, deloc
- Dar cum ai fost ajutat? Ia, jos camasa, jos pantalonii!
Acesta este, vasazica, raspunsul.
Cornel isi scoate din doua miscari camasa, din una
singura isi lasa pantalonii peste bocanci:
- Eu am fost bine ajutat! Eu am fost pedepsit pe drept,
eu am fost ajutat bine de tot sa lepad putrigaiul din mine si
sa vad limpede ca lucrurile, ca lucrurile, ca lucrurile - a
intrat pe o brazda uzata, intoarsa, el insusi se roteste, sus, pe
masa, vede limpede ca lucrurile, lucrurile
- Ei, cum le vezi, Pop Cornel?
- E-e-eu le vad! Eu le vad acum foarte, foarte clar - de
exemplu: vad cum Capitanul a fost un criminal. Vad cum
Horia Sima este un idiot. Cum Costache Oprisan este el un
bandit care a nenorocit multa lume, in special tineretul tarii.
Costache Oprisan, Costache Oprii...
- Lasa-l pe Costache, treci la Duminezeu care nu exista!,
zbiara Cornel, rotindu-se, rotindu-se pe masa.
Dumnezeu nu exista deloc, deloc, Dumne...
- Treci la Maica Domnului!
- Trec la Maica Domnului! Trec la Maica Domnului, o
curva ordinara, o curva care s-a futut cu toti apostolii si chiar
cu Irod si Iosif un bosorog incornorat care credea ca si Isus
a fost un idiot mort pe cruce ca idiotul si crestinismul opiul
popoarelor fiindca Maica Domnului cand isi sufleca
- Distul! Distul, pentru azi! "Braca-te si treci la locul tau,
Pop Cornel. Du-te, Pop Cornel, ai tacut o treaba buna - ei, ati
vazut? Ati auzit? Totul e limpede.
Cum nu se poate mai limpede. Atat de limpede, incat as
vrea sa mor si sa nu ma mai trezesc decat sus, pe masa, cu
nadragii in vine, rotindu-ma, ca Pop Cornel.
- Nimeni nu se-atinge de mancare, pan-la ordinul meu!
Ce-o sa mai inventeze? Unde-am nimerit, ce se petrece aici?
Am nimerit bine, aici: mie imi aduce Gherman gamela
si imi sopteste sa mananc; eu am timp destul si am drept la
lingura, eu sunt al Domnului Turcanu. Am noroc.
Ciomagasii distribuie gamelele. Adica le aliniaza pe
ciment, cam la un metru distanta de priciuri.
Ciomagai Nu se poate! Ba se poate: printre cei care
aliniaza gamele, iata-l si pe Gabriel Damaschin. Cand o fi
trecut dincolo? Nu se poate: Grigoras, eroul frontierist, eroul
de la Constanta. De Saptefrati nu ma mir. De ce sa nu ma
mir, ba ma mir si-mi pare rau. Ba nu.
- Toata lumea pe burta, pe prici! Mainile pe ciment, de-
o parte si de alta a gamelei. Te "pleci si mananci! Din treuca!
Din treuca. Daca porcii ar fi siliti sa manance asa,
oamenii n-ar mai manca slanina si carnati.
- Domi Turcanu, dom' Turcanu, cred ca Cred ca
Cred ca Damaschin e cel cu credinta. Desi nu-i vine sa creada:
cu ochii rotunzi, arata spre Bogdanovici, impungind mereu
aerul cu degetul. Cand Turcanu se apropie cu pasi mari, el
sare in laturi, sa-i faca loc sefului, dar continua sa gaureasca
aerul. Nu e ce-am crezut eu, eu credeam ca Bogdanovici...
- Di ci n-ai data alarma, Bogdanovici? Di ci, banditule?!
Nu vad. S-au ingramadit acolo aproape toti cei de pe
ciment. Nu aud ce raspunde Bogdanovici. Daca raspunde.
- Ie-i pulsul Cori, poate ca
Nu-l vad pe Gherman, nu vad cui ii ia pulsul.
in ce zi suntem? in 7? in 10 martie? Cand ne-a anuntat
ca "de maine" incepe externa? Ieri, alaltaieri? Poate mai
demult, fiindca au fost scoase doua sau trei serii - Saptefrati
cu siguranta, l-a vazut revenind, dupa stingere, schiopatind
si hlizindu-se, nefericit si radios.
Cui i-o fi luand pulsul? Ce conteaza A, da: celui de
langa Bogdanovici, sinucigasul. N-a invatat nici o lectie de
la Sura, vecinul de prici - i-a dat el; a reusit; el e, ii vad mana
bandajata, acum moale atarnind de-a lungul spinarii lui Oprea.
Turcanu bate in usa, furios.
- Un bandit, i-a cedat inima, il anunta pe gardian.
Usa se deschide. Ies amandoi - adica amantrei - dupa o
vreme, se intorc amandoi, Oprea fara mana bandajata, pe spinare.
- Cini era de planton?
Cei de pe ciment tremura la unison.
- L-ati lasat sa.. A scapat, banditul!
A scapat. Banditul lasat. Si am ramas saptezeci si doi.
- A scapat! Mi-a scapat!
Turcanu e negru de suparare: isi trimite o directa de
dreapta in causul palmei stangi.
- Cori, sa manance, dupa un minut, le iei treucile de sub
raturi! Cu plantoanele stam noi de vorba, pana atunci
Pana atunci, sta de vorba cu Bogdanovici: de ce n-a dat
alarma? Sa nu minta: sangele banditului s-a prelins pe prici
pana la, ba chiar pana sub el, l-a udat de sange - cum asa,
n-a simtit, ud?
- tot n-as fi.. A scapat
- A scapat el, nu tu! Pi scaunul dentar!
Nu-i extrage pe loc dintele putrigait, are dreptul, in loc
de anestezic, la un discurs turcan:
- in sfasit, ai spus un adevar: meriti! Meriti,
Bogdanovici! Dar nu dintr-o data, nooo! Cu picaturica! De
ce sa scapi asa usor - ca bestia care si-a rupt vinele cu dintii?
Pentru tot raul facut, nenorocind atata tineret!; transmitind,
pe sub mana, lejionarilor, consemnul sa se prefaca, sa-si faca
reeducarea de forma! Sa minta, sa ne minta inca o data!
Ce-ai mai vrea sa te ucid acum, Bogdanovici Ca sa
scapi Ce-ai mai vrea tu sa mori, in minuta asta
"Moartea, numai moartea lejionara", Bogdanovici? Ba nu!
Ca sa fac din tine un martir? Ei, nu, Bogdanovici! N-o sa le
ofer pe tava banditilor inca un sfant la care sa se inchine! Nu!
Fiti atenti la ce va spun eu: Un moldovan a creat Garda, un
moldovan are s-o lichideze! - eu, Turcanu Eujen! Codreanu
v-a modelat dupa chipul si asemanarea lui, eu o sa va O sa
va readuc in starea de lut! De-acum eu va sunt olarul! Ori fac
din voi oameni adivarati, noi, ori va trimit in lutul din
care-ati iesit! Tu, Bogdanovici, esti atat de putrid, incat n-o
sa pierd timpul sa te remodelez. Tu esti o oala sparta, dar o
sa-ti pisez cioburile bine-bine, inainte de a te Din tine,
Bogdanovici, n-o sa fac un ou cubic! Nici macar patrat! Din
tine o sa fac praf de oua, din ceala de la ajutorul american -
ha-ha-ha! Capul mai spre stanga, Sura Bogdanovici!
inca un dinte - de unde, atatia? O mai fi avind? Nu
cumva si-i pune la loc, si-i creste singur, in pauze? Ca sa aiba
ce-i scoate camaradul sau, Turcanu?
Parca a spus de ce nu-l ucide, pe loc: il foloseste ca
material didactic; ca exemplu; ca... sa (chiar asa a spus si a
mai spus: "Bat la tine, ca sa priceapa iapa si sa se reeduce -
oricum, n-are scapare, di ci sa sufere atata?").
Parca a spus ceva si de mine. Dar eu n-am vrut sa aud.
Cica si eu as fi material didactic - "dar invers decat
Bogdanovici. Mi-am zis ca n-am auzit, fiindca el n-a rostit
ceea ce mi s-a parut ca, din pricina picioarelor bolnave,
mi s-a parut.
Azi, Bogdanovici nu scapa doar de un dinte putrigait. Ci
si de putrigai: dupa ce-l doboara pe spate cu o lovitura de
bocanc, Turcanu se urcape trupul lui cu amandoua picioarele
si sare. Si sare.
- Distul!, isi comanda siesi, mult dincolo de distul.
Puneti-l la loc si spalati cimentul. Ceia noi sa faca treaba asta!
El vine si se tranteste pe pat.
Asta era: bocancii. Acum stiu de unde vine mirosul
acela viu, sfasietor. Stiam si inainte, asa vine vorba, fiindca
inainte nu stiam, pentru ca nu voiam sa accept. Mirosul
putrigaiului. De care va trebui sa ne lipadam cu totii, ca sa
avem dreptul la statutul de om-nou - "Oameni noi, timpuri
noi, de eroooi - Hei-rup!", asa va fi cantat Turcanu, -
brigadierul international, in Bulgaria. Asa vom canta si noi,
brigadieri nationali, la Canal: "Oameni noi, timpuri noi, de
eroi - noi fiind aceia. Eroii-noi. Heirupii nationali. Numai
noi, fiindca alde Bogdanovici: irecuperabil, ireeducabil,
nemodelabil: lutul lui e doar putrigai: storci, storci, ca
dintr-un tub de pasta de dinti, dar nu mai pui la loc Ce sa
pui la loc: cacatul? Din el domnul nostm Turcanu are sa faca
- nu ou cubic, nici patrat; din Bogdanovici are sa faca, didac-
tic, praf de oua; praf din acela din care poti face omleta, fara
sa spargi ouale. Adica nu le spargi tu, pe loc, in vederea
omletei. Adica altii le-au spart, altadata, altundeva, departe, cu totul.
Ma intreb: dar ouale-oua? Cele care se sparg aici, acum?
De tot, de tot, de curge din ele galbenusul?
Pe unul, pedagogicul, il stiu. il simt, ii simt galbenusul
care nu se va lasa cubizat, patratit, dupa noua forma a cojii.
il stiu, nu voi fi surprins. ii stiu si numele, dar nu stiu inca
ce, cum va face ca sa scape. Probabil va astepta ca Turcanu
sa iasa din celula, cu seria de azi - o conditie: sa nu faca si el
parte din ea. Dar nu: el a fost scos mai demult, iar seara
tarziu, cand Turcanu s-a intors in camera 4 Spital, l-a tocat
cu picioarele: de ce nu declarase si ajutorul legionar acordat
lui Apolzan, in carantina de la Jilava? De ce? De ce nu
declarase si de ce ii daduse lui Apolzan, timp de opt zile,
portia lui de paine? Si ce daca Apolzan avea diaree? Sa fi
crapat, un legionar mai putin! Cine ajuta pe un legionar se
face vinovat de ajutor legionar - deci si el devine legionar!
Astept, atarnat de camila mea dus-intorsinda. Daca
mi-as pune mintea, as incepe sa numar: nu voi ajunge pana
la cincizeci - il cunosc prea putin si il cunosc foarte bine;
vreau sa spun: nu stiu pentru ce, dar stiu ca da. El nu este din
aluatul nostru. Si nici din lutul celui care a inaugurat seria
noastra, cu ajutorul dintilor, rupind venele. El e un corp
strain: prin nastere, prin educatie, prin vointa lui - vointa de
a nu semana cu semenii, nici cu ai lui, in majoritate de
cealalta parte, nici cu noi, care nu intelegem de ce ne-am
pierde cu totul speranta, doar are sa se aranjeze totul, fie
printr-o minune, fie printr-o intamplare, pana atunci sa
asteptam si, daca trebuie sa urlam ca lupii, o facem, ce ne
costa, cand va veni momentul, vom explica: am supravietuit,
ce era sa facem?
El, nu. Ei nu-i de-al nostru. Nici de-al lor. A vrut sa fie
asa si invers - nu s-a putut, cum sa se poata? Asa ca bine a facut
Am inceput sa vorbesc de el la trecut.
Seria de azi este condusa. Iese. Nu, el nu.
Turcanu ii sopteste ceva lui Gherman si se apropie de
usa. intinde mana sa bata - cand cineva tipa, sugrumat si subtire:
- Domnule! Domnule! Esti un Esti un Un tortionar!
Dupa ce termina, acela - sau: aceea? - izbucneste in
plans cu sughituri. Turcanu ii face semn gardianului sa
inchida usa la loc - in fapt, ii ordona, m-am obisnuit cu
ciudatenia. Apoi, din doi pasi, ajunge in dreptul celui care,
nemaiputindu-se stapani, bate cu pumnii in lemnul priciului.
Careva din cei de jos inalta o bata, Turcanu o matura ca pe o
musca, cu tot cu manuitor:
- Cum ti cheama pi tini, mai muiere isterica?
Plansul inceteaza. Aud doar gafaitul. Si:
- Stefanescu
Dumnezeule, bietul Stef - o sa-l.
- Ci culoare politica ai tu, mai?
- National-taranist - Stef are glasul stins si resemnat.
- Nu ti-a ajuns taranist, ti-ai atarnat si national! -
Turcanu se plimba, scurt, prin fata priciului, cu mainile
la spate. Vrasazica ai tras cu pusca-n minerii de la Lupeni, in 1929!
- Pardon! - Stef si-a recapatat si glasul si scortosenia. in
1929, domnule, aveam doi ani.
- Doi ani - mititelul!, rade Turcanu, rade, rad si cei de pe
ciment. Dar in 8 noiembrie '45 cati ani aveai? Sa-ti spun eu:
optsprezece! Erai student la Politehnica! Te-ai dus si tu la
rege, la Sinaia! in de-le-ga-tie! Sa-l rogi sa vina la Bucuresti,
banditule, sa priveasca de la balconul Palatului Regal cum ii
atacati voi, taranistii, pe muncitorii pasnici! Cu ciomege, cu
rangi de fier, cu arme de foc
- Noooi? Dar nu noi, ei ne-au Noi am incercat sa ne aparam
- Minti, banditule! Voi, taranistii, ati dat semnalul, voi
i-ati atacat primii pe muncitorii pasnici care
- Domnule! (nu-l vad pe Stef, dar sunt convins ca, de
indignare, i sa inrosit varful nasului). Muncitorii aceia nu
erau nici muncitori, nici pasnici, ei ne-au atacat
- Cum, mai?!, zbiara Turcanu. Mie-mi spui? Dar eu
eram printre ei, cu ei!
- Ca ce? Ca muncitor? Ca pasnic? Domnuleee...
Dumneata ai spus, in aceasta camera, ca in 1945, erai student
la Drept - la Iasi, nu la Bucuresti.
- Am spus si am spus adevarul! Cauza noastra nu
cunoaste bariere: nici de profesie, nici geografice -
Turcanu chicoteste, rotindu-si ochii, chicotesc si ai lui,
ciomagasii. Si nici de
- Nici de varsta!
Cu totii rasucesc capetele incoace.
- Nici de varsta, incuviinteaza Turcanu, cautindu-l din
privire pe cel care intervenise.
Sunt linistit. il stiu, il stiam. Dar nu credeam ca acum si asa.
- intr-adevar, nici de varsta, continua Turcanu. in
momentul acela aveam - ia sa vedem
- Un an si doua luni, zice glasul. Si doua saptamani
Acum l-a descoperit. Ofteaza, dar nu se apropie: isi pune
mainile in solduri:
- Mai tu, popor ales, eu stiam ca voi scrieti si cititi de-a-
ndoaselea, dar nu stiam ca si numarati de la coada la cap.
Chicote hohote. Cel mai vesel: Steiner - asa se intampla,
in viata, la patruspital. El, pe prici, bataie din cap. De unde
mai are puterea sa dea din cap, de unde puterea sa vorbeasca
- si inca limpede:
- Aici, in aceasta camera ai afirmat si nu o singura data,
ca nasterea ta adevarata a avut loc la 23 august 1944.
Chicote. De asta data, nu stiu de unde-au venit. Sau mi
se va fi parut.
- Ei, da. Ei, si? - Turcanu da semne de nesiguranta.
- Ei, da - si, numarind de la cap spre coada, reiese ca, la
8 noiembrie 1945, cand aparai cauza fara bariere, in Piata
Palatului, la Bucuresti, nu la Iasi, unde erai student, nu
muncitor, aveai un an, doua luni si doua saptamani. Si o zi -
ca sa fim
- Ca sa fii!, il intrerupse Turcanu, iritat ca l-a lasat prea
multa vreme sa vorbeasca. Tu, mai, pe-acolo pe unde-ai
ratacit doua mii de ani, n-ai auzit de metafora?
- Metafora..., bataie el din cap cu incapatanare. N-o sa
fac o metafora, cand o sa-ti spun: Turcanu, esti un criminal -
de la crima; un ucigas - de la uciderea care vine de la latinescul occii
Si gata. Occisu-s-a. Deci asta era. Stiam ce, nu stiam cum.
- Cori, ie-i pulsul.
Ce sa mai.
- Ce sa mai, dom' Turcanu, e gata.
- Gata? Dintr-atata? Atata paguba, un bandit mai putin.
Mai putin cu un bandit - numai dintr-atata - am ramas
saptezeci si unu.
- Un bandit, explica Turcanu gardianului, desi nu e
obligat. I-a cedat inima.
I-a cedat. Inima. I-a cedat, dintr-atata.
Inima i-a cedat si drum bun, draga Alfred, Albert, Adolf,
Ancel si (sau) cum te-o mai fi chemind. Drum bun, cu inima
cedata la tanc si cu numele tau de nedescurcat: Fuhrmann, pe
care, silabisindu-l, gardianului Iamandi de la Jilava, bietul
om-nou (asa vom arata si noi, dupa ce ne va cubiza Turcanu:
tot atat de negri?), intelesese, din: Fu-has-er-mann, ce
putuse: Furhas.
Drum bun, draga Furhas, cu inima ta cedata - de la cap
la coada si nu invers. Tot n-aveai ce cauta printre noi;
nicaieri n-aveai ce cauta; taica-tau: mare comunist, mare
ministru; tu judecat intr-un lot de legionari, condamnat
pentru sionism. Maica-ta, infocata comunista, responsabila
la inalt-nivel cu cultura realist-socialista, deci, mai intai cu
epurarea cartilor; tu, bandit antisocialist. Dar, pana sa devii
bandit, ai fost vajnic agitator si activist UTC si jurnalist la
Scinteia Tineretului, dar nimica nu invatasesi: in mai '48 ai
ascuns in odaia ta doi legionari - n-aveai ce cauta niciunde,
de aceea, cand Siguranta, chemata de parintii tai (daca nu
cumva trimisa) ii arestase pe cei doi Apolzani, tu dec1arasesi
ca esti complicele lor: "Suntem impreuna, descurcati-ne!" -
adevarat, tu dadeai vina doar pe frumusetea Marcelei, insa
lui taica-tau care incercase sa te lamureasca sa nu faci o
asemenea prostie: tu, evreu, cu legionarii?, ii comunicasesi:
"Prostia a facut-o familia Apolzan, cand in aprilie '44, la
Cluj, ne-a ascuns de politia ungureasca si ne-a scutit de
Auschwitz; prostie au facut ei, legionarii Marcela si
Octavian, cand au dormit in acelasi pat, pentru ca voi,
parintii mei, sa dormiti omeneste, fiecare intr-un pat; prostia
au facut-o parintii lor, cand au cumparat cu banii lor acte
false cu care noi sa putem trece in Romania - dar tot la rude
de-ale lor, la Sibiu Nu va spun: la revedere; nu va spun:
ramaneti cu bine - tot n-o sa ne mai revedem si tot n-o sa
ramaneti cu bine, dupa cum ati pornit, inseamna ca ati
consimtit la asta, la : azi calau, maine victima; eu, cel putin
am atata putere, incat sa sustin ca nu sunt vinovat - dar voi,
pentru ca n-ati recunoscut nevinovatia altora, n-o s-o puteti
clama nici pe a voastra. Va urez, la plecare, sa nu mai aveti
memorie selectiva, uitind cu program binele facut de altii,
retinind cu program raul ca alibi - dar nu mai am timp, asa
ca ramaneti cum sunteti "
N-ai mai avut timp, asa ca drum bun spre acolo unde
ti-ai gasit, in sfarsit, locul. Ceea ce n-a izbutit Securitatea a
fost un fleac pentru domnul Eugen Turcanu: te-a descurcat.
N-am vazut cum anume dar, din nefericire, la urechi nu am
pleoape, asa ca, pana la puls, cu timpanele ti-am vazut
globii ochilor tasniti din orbite si ciomagul lui Turcanu
indesindu-ti-i la loc ("Ci ti holbezi asa, mai!?"), ti-am simtit
maruntaiele rascolite cu ciomagul varit de-a dreptul prin
tesatura pantalonilor apoi, cu acelasi capat sfartecind buzele,
sfaramind dintii si cautind, rotit, radacina limbii ("Mai
vorbesti, mai vorbaretule? iti smulg eu limba ca pe-un
morcov!"), insa morcovul avea radacina adanca, de sfecla,
nu pe acolo putea fi smuls, asa ca te-a asezat pe spate, pe
prici, cu ceafa pe dunga si te-a incalecat si te-a stapanit intre
genunchi, iar cu mainile amandoua a impins in barbie, o
data, de doua ori, stie domnul Turcanu unde se afla limba
limbuti1or: la junghetura vecina cu inima - care cedeaza,
daca nu din prima impunsatura in barbie, atunci din a doua:
asa se descurca incurcaturile.
Postul unu: Bineee!, postul doi: Bineee!, metrono-
mul meu pretinde ca si el, insa eu stiu, bine, ca niciodata
n-o sa mai pot alerga, nici paralel cu Seliva, nici altfel,
printre plantoanele din aceasta noapte cel mai vigilent:
Pop Cornel, neadormitul, cu centironul: loveste, fara sa
spuna pentru ce, nici pentru nu-ce, el nu articuleaza
cuvinte, emite un fel de vocale- horcaite. Horcaie, in
patul lui, pe spate, Turcanu, bantuit de ingerii lui cu falci
de crocodil si par de lup, zbarlit pe greaban, Pop Cornel
loveste, loveste, loveste, iar in pauze tremura - iata, in
clipa asta se incranceneaza asupra lui Octavian Apolzan,
coleg de facultate, de an, de grupa, prieten, frate de
cruce, camarad.
"Ce sa-i faci unuia ca Pop Cornel?", il intreb pe
frate-meu, in timp ce Americanii se pregatesc de plecare
la casele cui ii are. "Poti sa-l pedepsesti pentru ceea ce
face? Dar cine sa-l pedepseasca? Cineva care nu a
cunoscut inchisoarea, sau daca a trecut prin vreuna, l-a
pazit Dumnezeu de Pitesti si de 4 Spital si nu stie ce este
Turcanu? Dar va sti pedepsitorul lui Cornel ce-i acela un
tremurat ? Ce va sti despre linistea instalata prin vointa
Atotputernicului Turcanu? Ce va sti acela despre asta
(careia nu-i gasesc nume): Cornel Pop il zdrobeste
acum pe Apolzan, asa cum el, Cornel, fusese zdrobit
(e drept: abia dupa sase saptamani) de catre Turcanu -
care, cu siguranta va fi fost si el zdrobit, la inceputurile
lui - pentru ca Apolzan sa zdrobeasca pe urmatorul,
urmatorii (sau precedentii? - sa cautam gaina? oul?)
Cine, cum ne va mai descurca la ceasul socotelilor?
Singur Fuhrmann - smecher, ovreiasul, a facut el ce-a
facut si a sters-o, a intins-o, a spalat putina - oricum, a
scapat, dar noi? Pe noi cine ne mai scapa? Pe mine, cine
- cand are sa-mi vina randul? Tu, tu ce-ai face, daca,
Doamne fereste, ti-ar veni randul sa?

4.

inca o zi. Si inca una. Foarte bine, am mai castigat un
metru, zece. Nu stiu cati mai raman pana acolo, dar nu strica
sa faci rezerve de metri.
Eu sunt un fericit. De mine nu se leaga nimeni. Stau in
pat, pe spate, toata vremea - adevarat: am capatat escare pe
sale, omoplati, genunchii merg din ce in ce mai rau, cred ca
am facut si o pneumonie, dar nu spun: tin in rezerva totul. La
program sunt dus cu grija de, totdeauna, cinci insi, doi de
paza, trei purtatori-sustinatori, gamela mea are drept la
lingura, ochii au dreptul sa priveasca unde au chef, chiar sa
clipeasca dupa voia inimii.
Sunt un fericit. Ceilalti: batuti, pusi sa stea nemiscati, cu
privirea la bocanci, batuti, nu au voie sa clipeasca, batuti,
batuti la gramada (uneori inainte de desteptare, de cateva ori,
in miez de noapte), batuti cate unul, pusi sa faca genufle-
xiuni, cu mainile-n sus, batuti, intorsi pe prici, batuti, pusi sa
stea cu mainile-n buzunare, batuti, intrati-iesiti de sub prici
in douazeci, in cincisprezece, zece, cinci secunde, batuti,
scosi la program cu mainile in sus, intorsi sub bate, neusurati
si nespalati, noaptea obligati sa se culce pe o coasta, fara
capatai, batuti daca in somn aluneca pe spate ori pe burta,
daca nu tin mainile peste patura, dimineata, dusi la externa,
pentru Eu-subsemnatul-bandit-cutare-declar, o data, de
doua, de noua ori, batuti pentru ca uita, demascati aici, in
patruspital, de Turcanu, batuti, siliti la autodemascare,
batuti, siliti la demascarea altora, batuti, batuti, batuti.
Sunt fericit: nu sunt batut. Si nu am diaree: pentru asa
ceva nu se scoate la program, pe coridor. Pentru asa ceva
ridici mana si te ceri la tineta. Trebuie sa ai un curaj nebun,
pentru ca, de pe prici, sa scoti mana din buzunar si sa o inalti;
si ce curaj sa infrunti urletele si ploaia de ciomege ale
platoanelor: "De ce, banditule, cum de-ti permiti tu, crimi-
nalule, sa ai, tu, diaree, dar asta-i sfidare!" in fine, ce curaj
trebuie sa ai, ca sa-ti dai jos pantalonii deja naclaiti, sa te
catari, dezarmat si naclait, pe buza tinetei, sub privirile
tuturor, sub batjocura si ciomegele platoanelor: "Tu, ma,
care nici buci n-ai! Si nici rusine! Si ce puta urata - ai fost
castrat, orii ce ma-ta-n cur? Cand: dupa ce-ai regulat-o pe
sor-ta, in varsta de trei ani? - astea fiind obiceiurile familiei
burgheze, ce atata mirare! Dar de unde ai semnul de pe
coapsa, nu cumva de la Rebeliune? Si ce daca erai copil
atunci, cicatricea e de glonte! Nu? Atunci de sis, cu cine
te-ai intrenjunghiat, cu-ai tai, cutitarii din Ferentari? Si ce
daca nu esti bucurestean! Si de ce faci cu zgomot,
nesimtitule, tu, care-ai crescut cu guvernanta frantuzoaica?
N-ai avut guvernanta, atunci ai avut Fraulein - asa te-a
invatat nemtoaica, sa te basesti in public? Dar asta tine de
bun simt, nesimtitule! in plus imputi aerul din celula,
imputitule, aici mai respira inca saptezeci de oameni aerul pe
care-l strici tu, porcule, egoistule, animalule, basinosule! Tu,
care umblai numai in frac, mancai numai icre negre, cu lin-
gura, sugeai numai sangele si sudoarea clasei muncitoare!"
Bietul Stef, baiat iremediabil binecrescut in familia lui
de negustori ploiesteni: ca sa nu se expuna tinetei, a preferat
sa faca pe el; apoi sa anunte. A fost stalcit in bataie, insa
plantoanele au trebuit sa-l conduca la baie. Nu stiu unde este
baia, nu ma intreb la ce i-a slujit lui Stef baia aceea: l-au adus
tot imbracat, cu hainele siroind de apa, de sange - si,
desigur, nu numai.
Sunt fericit: nu am diaree.
in schimb, am o natura - Caragiale ar spune: un naturel
- asadar, am un naturel fericit: somnu1. Ma multumesc cu
somn putin, dorm pe furate, ziua (drept: nu am motive sa ma
simt obosit) si mai ales, adormind, trec; dormind, ma mut.
Deci, la desteptare nu ma re-mut, raman calare pe trezie,
intru in apa, ma apuc de o creanga, de un smoc de iarba, de
malul bazinului. La cel mai mic semn de primejdie, urc pe
mal, la adapost. Asa cred.
Mai cred ca ii plang pe cei care au altfel de somn; ca
Elisav: somn refugiu.
Pentru el cosmarul incepea cu trezirea. Nu-i placea pe
lumea noastra. Avea somnul senin, dulce, niciodata nu l-am
vazut incruntat, chinuit, bantuit, in timp ce dormea, nu l-am
auzit gemind, plangind in somn. Tragedia incepea odata cu
desteptarea: fie ca il trezea ceasul ori unul dintre noi, fie ca
se trezea singur, suferinta ii era aceeasi. Nu plangea nici
macar in copilarie la desteptare, dar gemea, de credeai ca
moare. Daca era scuturat, rugat, somat sa se scoale, nu
protesta, nu cerea sa mai fie lasat "inca putin, un minut".
Ci gemea. Gemea din adancuri, gemea resemnat. in cele din
urma se inalta in capul oaselor. Fie ca ramanea pe pat, fie
asezat pe margine, cu talpile pe podea, trezirea ii era mereu,
mereu aceeasi: cu pleoapele stranse, isi clatina capul intr-o
parte, in alta si se lamenta fara cuvinte, emitind unul si
acelasi sunet: a-a-a, a-a aaa aaaa-aa Clatinatul capu-
lui era doar schitat, a-ul abia audibil - insa toata durerea
izgonirii din rai. A-a-a a-a - cu ochii inchisi (uneori isi
lua capul in palme) - iertarea, deci intoarcerea nu mai era
posibila, el insa refuza sa vada unde fusese alungat, expulzat,
imbrancit; sau poate nu: stia, de aceea plansul adamic.
Ce s-ar fi ales de Elisav in inchisoare unde cu totii ne
trezim in celula? Detinutii viseaza nu evadari, drumul spre
libertate, ci libertatea, fireasca: pajisti, arbori, flori, femeia
iubita (de obicei, mama), prieteni, plutiri, mancare - mai ales
mancare Si, dintr-o data, brutala, criminala, desteptarea:
oamenii cad din libertate ca din arbori, scuturati, se
prabusesc in prapastia celulei, izbiti de lumina taioasa,
nedreapta a realitatii. Oricare ar fi vina penala a unui detinut,
numai trezirile ar ajunge intru ispasirea pacatului. Ce s-ar fi
facut Elisav in inchisoare? Ce s-ar fi facut Elisav aici, la 4 Spital ?
Daca printr-o minune, nu ar fi murit de detentie, ar fi sucombat de trezire.
Eu am noroc, cu toate; si cu trezirea si cu situatia mea de
bun al domnului Turcanu. Domnul Turcanu ma are, dar nu
ma poseda. Nu: ma are, insa nu ma foloseste. inca. Probabil
s-a gandit ca sunt sau voi fi suficient preparat de genunchi -
ei, ceilalti, fiind sanatosi, nefiind impuscati de Csaky - asa ca
pe mine are sa ma treaca direct la externa - nu sunt si-asa
destul de intern-nat? Ce sa ma mai exter - neze, sa ma
duca acolo unde au fost dusi ceilalti, sa scriu si eu:
"Subsemnatul bandit Pop Vasile declar". Si dupa aceea sa
fiu lasat in pace; transferat la un spital, ceva; macar la
infirmeria inchisorii, or fi avind, si asa ceva, ce Dumnezeu,
doar e inchisoare mare.
Cazul meu: cum nu se poate mai limpede: nu sunt, n-am
fost legionar - mai ales asupra lor se incranceneaza Turcanu,
el insusi fost (asa o fi in viata: nu e dusman mai jurat decat
fostul; partizan mai infocat, decat proaspatul); nu apartin
nici unei alte formatii politice; n-am avut timp sa dau ori sa
primesc ajutor legionar; nu am ce demasca, ai mei: Seliva
moarta, Elisav disparut, mama pe alta lume, tata alaturi de
ea. Adevarat, bunicul a fost preot. Dar nu stie nimeni.
in afara de Saptefrati.
Si, la urma urmelor, nu inteleg de ce, de pilda, Barsan se
incapataneaza; si Apolzan; si Verhovinski; si Voluntaru.
Chiar Grigoras care abia apucase sa treaca a fost intors (mai
bine nu se grabea la trecere), Turcanu i-a rupt un picior - desi
n-ar fi exclus sa si-l fi rupt singur, ca sa scape de gimnastica
si de rest. Dar nu scapa. Asta si vreau sa spun: de ce nu fac
si ei ca Damaschin, Saptefrati si altii: Da, domnule, recunosc
orice, am, calcat pe toate caile gresite, imi dau seama de
eroare si ma demasc (Turcanu stapaneste aproximativ limba,
zice: a se autodemasca, un pleonasm), vreau sa ma reeduc
(aici merge). Nu? Ba da, ba da.
Fuhrmann - o exceptie, a vrut el sa moara, n-ar fi exclus
sa fi avut o boala incurabila, cancer sau asa ceva, el a cerut
sa, a cersit, tot provocindu-l pe Turcanu. Cat despre Damian
(sau Demian): - de ce s-o fi incapatanind sa nu recunoasca:,
Da, domnule, recunosc, frate-meu a aruncat in aer un tren cu
rusi (mai ales ca fratele murise impreuna cu rusii)? Dar el nu
si nu. Asa ca domnul Turcanu a fost obligat, pus in situatia
fara iesire de a-l. Si am ramas saptezeci. Ba nu: saizeci si
noua, a mai plecat nu stiu unde, unul, nu stiu cine, statuse la
capul meu, nu-l retin, cred ca a incercat sa-l omoare pe
Turcanu, tarziu, dupa miezul noptii, n-am vazut mare lucru,
doar spinarea lui Turcanu, dincolo de pat si capul aceluia,
izbit de ciment si Turcanu, mai degraba ofensat decat furios:
"Tu, mai? Tu, pi mini? Tu, care-ai doborat avioane sovie-
tice?", asa ceva, dar nu stiu daca acela fusese aviator sau
artilerist - orice-ar fi fost, ma intreb si acum: ce cauta dobori-
torul de avioane intr-o inchisoare studenteasca?
Sigur ca Turcanu e oarecum brutal, cam apucat, cam
zbiara tot timpul, iar cand nu racneste (mai cu seama atunci
cand tace de tot) devine si mai amenintator, ai prefera sa urle
tot timpul. Dar lasa, ca si ceilalti ce sa mai vorbim
Eu sunt cel mai tanar - in afara de Saptefrati - lui Bogda-
novici nu-i poti citi varsta, dar daca a fost coleg cu Turcanu,
are spre treizeci; Grigoras tot pe-acolo, Verhovinski la fel, a
facut inchisoare si pe timpul lui Antonescu, ba si pe al lui
Carol al II-lea - apoi perioada de celula libera de la subsol a
fost, nu atat scurta, cat inutila, genunchii m-au tinut departe
de discutiile, confidentele, secretele lor; deci nu am de unde
sti daca sunt chiar nevinovati.
Pot eu, de pilda, baga mana in foc pentru Demian ori
Damian? ca nu participase la aruncarea in aer a trenului?
Sau: este posibil ca el sa nu fi stiut ce face si ce drege frate-
sau? Sau Tavi Apolzan, cu taica-sau in lotul Aldea, maica-sa
in lotul Maniu, sora-sa si ea in Miscare - de ce o mai fi
negind? Nu stiu ce anume neaga, dar nu se face sa contesti
evidenta. Pana si bietul Stef e intr-o ureche: daca la 8 noiem-
brie a facut parte din delegatia de la Sinaia si dupa aceea,
intors la Bucuresti, a participat la incaierarile din Piata
Palatului (a spus singur: cu motocicleta facuse mai putin de
doua ore), nu se poate sa nu fi dat macar un pumn, macar un
ghiont vreunuia din muncitorii pasnici, manifestind pacific,
in ordine si neinarmati.
Cat despre Voluntaru - chiar daca nu va fi fost la Abator
si nu chiar pe Steiner il va fi spanzurat de limba - de ce
nu-si asuma faptele camarazilor lui? La Abator, cu Evreii,
dar la Jilava? Dar Iorga? Dar Madgearu? Dar bietii soldati
romani stropiti cu benzina si arsi, la rebeliune? Bine, bine,
Turcanu nu vorbeste decat de Abator, fiindca asa e moda
acum, gasesti adversarului pacat antisemit, dar lasi ca mai
stim si noi cate ceva
Ramane Bogdanovici. Din "conversatiile" zilnice avute
cu Turcanu, reiese ca el, Sura, avusese primul ideea reedu-
carii - pe care Jenu o preluase, "o denaturase", eliminind
"caracterul sincer si liberconsimtit" in schimb introducind
"mijloace de constrangere" Cica tatal lui Bogdanovici,
prefect de Iasi, venit la vorbitor, il rugase, il somase pe fiu-
sau "sa aiba mila de tineretea fiilor, de batranetea parin-
tilor", deci sa renunte la "cretinismele legionare" care pro-
dusesera atatea suferinte, sange, inchisoare, moarte - de la
infiintarea Miscarii. Ce vrea el, Sura: sa ramana dupa
zabrele, pana-i va ajunge barba la pamant? intr-atat l-a imbe-
cilizat doctrina legionara, incat nici nu mai doreste libertatea
- dar poate fi un ideal de viata inchisoarea? Un scop,
detentia? Daca mai are un strop de minte, daca mai are
reflexe de om, sa faca in asa fel, incat sa se intoarca in liber-
tate! Cum? incepind prin a admite evidenta: doctrinele de
dreapta fusesera inmormantate pentru totdeauna, peste tot in
lume; apoi admitind ca doctrina lor, legionara nu-i chiar atat
de indepartata de ceastalalta, care domina lumea acum - sa
puna mana, sa-i citeasca pe Marx, pe Engels, pe Lenin, pe
Stalin - are sa aibe mari surprize, cand are sa constate cate
apropieri, chiar similitudini Uite, de pilda, idealul lui
Codreanu, "o tara ca soarele pe cer" - il au si comunistii; de
pilda, idealul "omului nou" zugravit si dorit de Codreanu -
se afla tale quale dincoace, pe malul numai aparent opus
Asa cica incepusera, la Suceava, "cercurile de studii
marxiste". Numai legionarii - nelegionarii nu avea nimic de
confruntat ori de confirmat.
Desigur, Turcanu avea o cu totul alta varianta: anume ca
Bogdanovici fusese si ramasese un legionar fanatic,
povestea cu tata-la-vorbitor nefiind decat praf in ochi,
"vorbitor" cu altcineva avusese, cu un emisar al lui Sima - el
daduse ordin legionarilor din inchisori sa se faca frate cu
dracul pana trec puntea, sa se prefaca dornici de reeducare,
ca sa fie pusi in libertate - unde sa-si continue, nestingheriti,
activitatea lor criminala, banditeasca, legionara.
inregistrez, ca un grefier, ce aflu de la o parte, de la
cealalta. inregistrez ca un grefier - la urma urmei, nu ma
priveste catusi de putin: nu sunt legionar, nu am fost la
Suceava, tata nu e prefect si nu m-a rugat-somat sa-mi fie
mila de tinerete-batranete, nici sa-l citesc pe Marx, ca sa-l
gasesc pe Codreanu, nu sunt legionar deci nici comunist, ca
sa cred si sa nu cercetez, dealtfel, nici taranist, liberal, social-
democratic, regalist, povestile lor, doctrinele, evangheliile,
cantecele, viziunile, idealurile pe culmi nu ma intereseaza.
Daca ma aflu aici, printre ei, asta este o gresala care are sa
fie reparata pana la urma, cand o sa fiu trimis intr-un spital
adevarat, sa-mi repar genunchii.
Pana atunci, stam in pat si asteptam. Nu stiu ce, dar daca
nici Stefanescu nu e legionar - si tot a nimerit aici Nici
Damaschin, nici Saptefrati - Mihai e ca mine, fara culoare,
dar tot aici, la Pitesti Sa-i spui lui Turcanu: Domnule, eu
nu sunt legionar si nu ma intereseaza povestile voastre,
legionaro-comuniste, bilateralele, sado-masochiste, dezle-
gionarizati-va in de voi, pana nu mai puteti, pe mine lasa-
ti-ma-n pace, sa-mi fac puscaria mea. Sa-i zici - dar cine
sa-i zica! Eventual cascatul de Mihai, face baiatul asta pe
tampitul cu un talent Numai ca Mihai a facut ce trebuie sa
faca un om cu inteligenta normala si cu bun simt: a trecut.
Mai bine zis: nu a facut ceea ce nu trebuia sa faca.
Asa ca asteptam. Saptefrati, trecut, dincolo, pe cimentul
lui. Eu: aici, pe patul meu, cu dreptul meu la lingura.
Ceilalti: pe priciuri - poti sa-i faci omului bine cu de-a sila?
Nu. Asa ca ii priveste.
Pe mine nu ma. Deci astept ca adevarul despre mine sa
iasa la lumina. Fiindca adevarul e ca uleiul, mai devreme sau
mai tarziu razbate la suprafata.
Sunt un nefericit. Nu pentru ca m-ar fi lovit nenorocirea,
ci pentru ca am provocat-o:
Gherman, venit sa-mi ia gamela, se incrunta:
- De ce nu mananci? Declari greva foamei?
Abia acum aflu ca ochii lui caprui, de obicei impacliti de
tristete, pot deveni sfredelitori, amenintatori. Abia acum
observa ca nu mananc? De atatea amar de gamele? in ciuda
lingurii la care am dreptul?
- Nu, nu!, raspund cam tarziu si cam grabit. Genunchii,
cred ca au inceput sa Ma tem de cangrena.
Simt ca, daca ar fi dupa ei, inainte de a ma lasa
cangrenei, m-ar stalci in bataie. Delicatul, frumuselul,
dichisitul Gherman, cel cu dunga la pantaloni s-ar preface in
nebun furios, cu spume la gura, cu ochii tulburi - ca aseara
sau alaltai, cand s-a ocupat singur de Tolea Verhovinski,
aici, dincolo de patul lui Turcanu (Megiesul avusese
spectacol la domiciliu, el il ceruse, apoi il degustase, oftind
si sugindu-si dintii).
Uite-l pe Cori Gherman: se consulta cu Puscasu, cu
Steiner, cu Oprea. Desigur, despre mine discuta, cu toate ca
nici unul nu priveste incoace. Doamne, dar daca nu-i mai
apartin lui Turcanu (care a iesit din celula azi dimineata si tot
nu s-a intors)? Daca sunt lasat pe mana lui Cori?
Uite-l, vine, furios. in drum, il apuca de cot pe Cobuz si
il trage dupa el, cu tot cu bata. Numai peste genunchi de
nu m-ar ii pune in brate "gamela si lingura:
- Sa manance! ii dai in gura - daca refuza
- Am inteles, domnui Gherman! - Cobuz e incurcat, nu
stie cum sa distribuie celor doar doua maini ale sale trei
obiecte: lingura, gamela, bata.
- Da asta incoace, - Gherman ii extrage ciomagul de la
subtioara. ii dai in gura! - apoi cu alt glas, cel pe care i-l
stiam: E bolnav, nu poate singur.
Gherman dispare, Cobuz imi da o lingura de arpacas
rece, inchegat. Fara sa ma priveasca. E blond, sprancenele
i-s galbui. Pometi proeminenti, inalti, ochi albastri, daca nu
l-as fi auzit vorbind (tot ca prin Tara de Sus), as zice ca e
ungur. Are ceva teapan, ocos, de husar; poate ceafa dreapta,
capul miscindu-i-se fara inclinare - ca sa nu-i cada chivara.
De cand sunt la 4 Spital, nu l-am vazut batind, cu toate ca are
si el drept la bata. Face de planton, conduce la program,
distribuie, strange gamele. Uneori, la gramada, se amesteca
si el, poate chiar loveste, dar sunt aproape convins ca o face
de forma, nu da tare sau izbeste cu bata in alte bate.
Ma simte - cu toate ca nu ma priveste - ma simte ca sunt
gata sa-i vorbesc, asa ca ma indoapa, ma pandeste cu
lin-gura plina. Ma inec, rosesc, scot un sunet care-l sperie,
ma loveste cu lingura peste buza - a vrut sa-mi dea in gura,
dar cum tremura Articulez, cu gura plina:
- De cand esti aici?
Acum tremura lingura, de parca m-ar ameninta cu
bataia; la un centimetru de gura mea - dar nu ma atinge.
Tremura bratul, tremura patul, i se zbate un muschi sub ochi.
Dupa cateva priviri aruncate rapid spre centrul camerei, imi
sopteste din bucati, straduindu-se sa miste cat mai neobser-
vat buzele, cu gura la adapostul mainii drepte, mereu intinse:
- Sapte saptamani Bogdanovici treispe Sa nu opui
rezistenta Inutil Fa-ti demasi
Tresare atat de puternic, incat gamela ii scapa din mana,
pe pieptul meu. Noroc ca arpacasul, intarit, nu se varsa.
Gherman e la picioarele mele - Cobuz, in pozitie de drepti,
s-a rasucit spre el. Tremura cumplit, genunchiul stang se
ciocneste de marginea patului meu.
- Abia jumatate?, intreaba Gherman. Ce-ati facut, ati stat
de vorba? Du-te, Cobuz, te chem eu mai tarziu.
Desi nu s-a rastit, Gherman are glasul cel rau. Mi-au
inconjurat patul: Puscasu, cu puloverul lui, rosu, cu trup
ciolanos si obraz bucalat (exista si asa ceva); Steiner, ratacit,
cu urechile lui ratacitoare; Voinescu, singurul cu mutra de
talhar de drumul mare, insa o prefer pe a lui in locul celei
distinse a lui Gherman - in fine Balan, cautind mereu si
mereu un locsor prin care sa patrunda, sa se strecoare in fata,
in rand cu ceilalti, negasind si agitindu-se prin spatele lor.
Gherman: deasupra mea. insa nu mie imi vorbeste:
- Asa ca alege: ori te hotarasti sa salvezi un om de la
moarte Nu trebuie sa fii doctor, ca sa simti cum miroase
- ori o tii pe a ta si-atunci Pop Vasile, in cel mai fericit caz,
are sa fie amputat de ambele
Cum, amputat? De care, ambele? Cui ii vorbeste? imi
frang gatul spre spate: Sextil Barsan.
Nu arata chiar ca Sofron, la Sibiu, in birou lui Dragan,
dar nici mult mai bine: sub ochi, o taietura adanca, urata,
zdrentuita, rasfranta, cu buze care nu mai sangera, au o
culoare alb-galbuie, suspecta: narile astupate de cheaguri de
sange; buza de sus, vanata mustind depaseste mult barbia
sau asa mi se pare numai mie, din unghiul din care privesc.
- Daca refuzi, inseamna ca degeaba ai facut sase ani de
medicina, continua Gherman in soapta. inseamna ca nu ai
vocatie - mai tii minte ce spuneai, la Cluj, apoi pe duba? Si
la Jilava? Ca medicina nu e profesie, nu numai examene de
chimie, anatomie, biologie ci, in primul rand, o proba de
etica? Uite, ai, acum, ocazia sa pui in aplicare teoria - la care
subscriu. il lasi pe semenul tau sa moara, fiindca te impie-
dici in niste precepte, in niste idiotenii ideologice? Politice?
- Sa-sa vad intai cum se p-p-prezinta, incearca Barsan.
- Ce sa vezi? Cum, sa vezi intai? Discutam un principiu,
nu ne targuim pentru fleacuri!
- Dar trebuie sa vad, nu pot trage concluzii, inainte de
- Nu face pe tampitul! Concluziile le tragem noi, tu
raspunzi clar la o intrebare clara: ingrijesti un om amenintat
de cangrena - da sau nu?
- A-a-accept sa-l ingrijesc, dar nu-mi fac demascarea! -
Barsan aproape a strigat; aproape liberat.
- Nu se poate una fara cealalta. Amandoua tin de etica.
iti atrag atentia ca demascarea tot ai sa ti-o faci, daca nu azi,
atunci maine. insa faptul ca refuzi sa dai asistenta unei
persoane aflate in pericol de
- Dar eu nu sunt in pericol de moarte? Mie cine-mi da
asistenta? - dupa glas, ghicesc ca Sextil e gata sa izbucneasca
in plans, ditamai Decanul
Fara sa reflectez, intervin:
- Dar n-am nimic, ranile merg bine Ce-i povestea cu
cangrena?
- Tu sa-ti-o tii gura!, zbiara Gherman, aplecindu-se
asupra mea, gata sa ma sfasie. Da sau nu? - pe Barsan il intreaba.
Pauza lunga. Nu-l vad pe Sextil, dar simt ca
- Bine, mi-o fac. Mai intai sa ma ocup de picioarele
- Picioarele mai pot astepta, demascarea ba - Steiner,
spune-i sergentului sa-l cheme pe domnul Turcanu, Barsan
s-a decis sa-si faca
- Dar nu m-am decis! intai sa-i vad picioarele
Nu-l mai aud. El nu-mi mai vede picioarele, e dus, in
lovituri, spre celalalt capat al camerei. Vad, in schimb,
ciomagul lui Gherman ridicindu-se. Strang pleoapele
tare-tare. Din cauza mea, din cauza mea, din
- Pop Vasile!
Tresar. Cand a venit Gherman din nou, langa mine? L-a
lasat pe Barsan celorlalti. Mai cu seama pe mana lui Pop
Cornel, coleg de facultate, de an, de camera de camin, la
Medicina din Cluj.
Cori se aseaza pe patul meu:
- Ce ti-a comunicat Cobuz, adineauri?
Ce mi-a comunicat Coi ? Uitasem. Ne-a turnat cineva
ca am vorbit, probabil Balan, sigur Balan.
- Mie?, ma mir. Sa-mi comunice? Nimic, stiti bine ca
- Tocmai, pentru ca stiu bine, ca! Ce l-ai intrebat? Ce ti-a raspuns?
- Nimic. Absolut nimic.
- Te sfatuiesc prieteneste, Pop Vasile: spune-mi mie,
fiindca daca afla domnul Turcanu, te pune sa faci genu-
flexiuni, pana ce
- De ce sa ma puna?, ma indignez eu. Doar n-am facut
nimic - ce-am facut: l-am intrebat pe domnul acela cum il
cheama, mi s-a parut ca seamana cu cineva pe care Atat
l-am intrebat: Cum te cheama?
- Si el ce-a raspuns ?
- El n-a raspuns. Ba nu: mi-a spus sa tac, fiindca nu e
voia sa.. N-a spus: Taci!, a spus. Sssst!
- In-te-re-sant! - Gherman ranjeste. Cu atat mai intere-
sant, cu cat Cobuz insusi mi-a raportat adineauri ca l-ai
intrebat de cand se afla aici; ca el ti-a raspuns, a rostit
numele lui Bogdanovici - in ce context?
- in ce? In nici un context! Minte! Confruntati-ma cu el!
- Tu n-ai priceput pe ce lume esti, Pop Vasile?, aici nu
suntem la ancheta, unde poti sa te joci de-a confruntarea, aici
suntem la Pitesti, banditule! Cobuz!
Gherman se ridica, face un pas inapoi. in dreapta mea
apare Cobuz. Pozitie de drepti, dardaind. Gherman ii face un
semn din barbie, Cobuz vorbeste:
- Recunosc: Pop Vasile m-a intrebat: De cand esti aici?
Eu Am gresit foarte grav, recunosc cinstit: trebuia sa-l
demasc pe loc, dar se vede ca inca nu m-am curatat de tot putrigaiul
- Se vede si inca foarte bine! Ei, Pop Vasile, acum iti
dai seama ce rau i-ai facut lui Cobuz!? Era aproape reeducat,
era la mal - tu ii dai branci inapoi, vezi, ce-ai facut? Pe tine
o sa te rezolve domnul Turcanu, cand o sa se intoarca, insa
pe Cobuz Ati terminat cu Barsan?, intreaba, tare, spre
celalalt capat al camerei. in regula, randul lui Cobuz -
Cobuz! La pielea goala, pe masa!
il aud - pe Cobuz - alergind. Spre masa. Nu ma uit, nu
ma uit. Dupa ce l-am nenorocit pe Barsan, l-am imbrancit
inapoi pe Cobuz. Aud. Stiu ca Gherman singur il bate pe
Cobuz. Cu o curea. Loveste cu catarama. Lung, lung,
ingrozitor de lung. Si aud cum Cobuz tace. Tace foarte tare, Cobuz Mircea.
in cele din urma, glasul lui Gherman, gafaind:
- Mars, pe prici! iei reeducarea de la capat, banditule! Sa
stie toata lumea: Cobuz a vorbit! Cine vorbeste ia reeducarea
de la capat!
Usa. Turcanu. incruntat, nemultumit, agitat.
Gafaind, Gherman ii da raportul. Arata cand spre
Barsan, cand spre mine, cand spre mijlocul priciului lung,
unde a urcat - sau a fost urcat, n-am vazut - Cobuz. Turcanu
il asculta si nu prea. incuviinteaza din cap, insa priveste in
jur, dupa obicei, de parca s-ar astepta sa fie atacat. La urma:
- Brava, Cori, buna treaba!
Si tot dupa obicei, ii arde o palma prieteneasca. Dar nu
pe umar, nu pe spate ci, dupa alt obicei: porneste ca palma,
ajunge in plin obraz ca directa de dreapta, cu degetele raschi-
rate. Gherman e azvarlit la cativa metri, pe ciment.
- Par-don!, face Turcanu. M-a luat gura pe dinainte - ha-ha-ha!
Rad si cei din suita. Rade si Gherman.
Turcanu bate din palme:
- Ia, mai, atentie, aicea! Seria voastra, cu exceptiile care
confirma regula este, Cori?
Gherman se straduieste sa incuviinteze din tot trupul din
toata fiinta.
- Pai vezi, Cori ? Spuneam, deci: seria voastra e pe
cale sa termine prima faza, demascarea interna. Cu Cu
exceptiile care vor confirma regula, v-ati hotarit sa va
lipadati de trecutul vostru criminal, indreptat impotriva
poporului muncitor, a partidului comunist, a Uniunii Sovie-
tice si sa catati sa renasteti, sa deveniti oameni noi utili
societatii de maine. V-am atras atentia de la bun inceput:
pentru a va putea reeduca in mod sincer, deci eficace, nu
trebuie sa ascundeti nimica! Sa va scotociti memoria prin
toate cotloanele! Sa nu treceti cu vederea peste nimic din
ce-ati tacut, intentionat, gandit sa faceti - altfel zadarnice vor
fi eforturile voastre, ale tuturor. Cei mai multi dintre voi ati
inteles; ati declarat tot ce stiati despre voi si despre apropiatii
vostri. Cinste voua, mai! Poporul muncitor si partidul comu-
nist nu vor moartea pacatosului, ci regenerarea, reeducarea
lui! Vi se va incredinta sarcina de onoare de a lucra pe
santierul tineretului de pe traseul canalului Dunare-Marea
Neagra. Acolo vom dovedi si cu bratele ce-am dovedit cu
sufletul - este, Cori? Este Cori! Acolo vom lucra cu drag,
vom sapa canalul, vom construi cu mainile-istea poduri, vom
inalta orase, uzine, scoli, spitale - ce poate fi mai minunat,
decat sa constati ca de pe urma ta ramane ceva, ca nu ai
trecut chiar degeaba pe pamant? Unii dintre noi se vor stabili
pentru totdeauna acolo, pe traseul canalului, are sa fie nevoie
de specialisti, de oameni priceputi, care sa ridice, sa faca o
tara. Din pacate, unii dintre voi incearca sa insele aceasta
incredere, aceasta marinimie, acest umanism - incearca sa
insele poporul! Poporul care va hraneste pe voi, paduchii,
plosnitele! Voi care nu produceti nimic, dar consumati,
capatati de la popor hrana, adapost, asistenta de tot felul -
stiti voi cat costa intretinerea si paza voastra, banditilor?
Pauza. Pauza-lui-Turcanu. Daca m-as afla in contact cu
priciul, l-as simti vibrind, zgaltaind. Tremura pana si ciomagasii.
- Ca sa nu va mai leganati cu speranta ca puteti trece prin
reeducare ca gasca prin apa, voi face acum o dimascare
mai - si Turcanu pocneste din degete, facind cu ochiul. Va
recomand sa fiti atenti, sa nu uitati nimic din ce-o sa vedeti:
stim cand incepe reeducarea, nu si cand sfarseste - e un
proces lung, greu, cu resute, ca orice vindecare - este
Cori? Este, Cori, dar nu-l nimica, pana la urma tot ajungem
noi pe culmile cele luminoase
Nu-l mai aud. Nici nu sunt sigur ca vorbeste - cu toate
ca ii vad barbia batind aerul, mainile-pumn, mainile-gheara
batind aerul, sugrumindu-l.
- il demasc pe Cori Gherman! - nu a zbierat, in timp ce
a intins mana dreapta spre demascat.
Nu-l mai vad pe Cori, mi l-a astupat cortina batausilor
formata in spatele lui. Cu mana functionind ca un piston,
Turcanu boxeaza aerul:
- Ai promis ca te lepezi de putrigai! Ai promis ca nu mai
ascunzi nimic potrivnic clasei muncitoare! De doua ori ai
fost dimascat - ai promis, ai promis, dar tot dusman inrait,
mascat ai ramas!
Gherman: dusman inrait - atunci Barsan? Cobuz?
- De ce n-ai declarat despre logodnicul verisoarei tale?
Credeai ca daca recunosti doar activitatile tale de lacheu al
capitalismului, ne arunci praf in ochi? De ce, Gherman, de
ce n-ai declarat ca verisoara ta, Gherman Emilia, a fost
logodita cu lejionarul Brad Anton?
Verisoara. Logodnic - ce legatura? Ei, ce legatura!
- La pelea goala! Sa faca o plimbarica social-democratia
care n-a vrut sa recunoasca legaturile criminale cu lejionarii!
Acum il vad pe Cori. ii vad doar capul. ii vad gura:
deschisa, venind avida in intampinare a prosopului rasucit,
tinut orizontal, de Puscasu. il vad cum musca din prosop ca
dintr-o zabala. il vad cum se rasuceste, pentru ca Puscasu
sa-i poata lega prosopul la ceafa.
- Pop Cornel, centironul tau! Tu iei bata lui Cori!
Nu mai privesc. Ce sa vad? Ce sa mai vad? Nu mi-e
destul ca aud, aud, aud, Dumnezeu m-a pedepsit neinzestrin-
du-ma cu pleoape si la urechi.
Si, la urma urmei, de ce l-as plange pe Gherman, care
abia adineauri l-a santajat pe Barsan cu genunchii mei si l-a
stalcit in bataie? Apoi, fara sa piarda timpul, a trecut la
Cobuz: l-a intors - acum sa fie si el intors, sa vad cum e!
- Distul! - inseamna ca a cazut, ca nu mai misca.
insemneaza ca pot privi. Printre picioarele mesei,
disting, pe ciment, o ceva care aduce cu cineva. Dar daca
acela a fost Cori Ghennan, pe cine are sa puna Turcanu sa-i ia pulsul?
Pe nimeni: nu-i nevoie.
Asta ce-o mai fi? Nu vad bine, dar parca intr-adevar,
cineva care pare a fi Puscasu se culca deasupra lui Cori.
Deasupra, de-a curmezisul.
- Si tu, mai! Si tu! Si tu! - Turcanu incepe sa se vada
pe masura ce batausii se orizontalizeaza, asezindu-se ca
lemnele in stanjen, peste Gherman, sunt atat de multi
incat, acum, dupa ce l-au acoperit pe Cori, se culca peste
colegii lor.
- Verhov e nski! Ia treci si tu! Da, da, tu care-l stii pe de
rost pe Dostoievski.
Tolea se zbate, se opune, insa cu Turcanu nu-i merge:
e luat pe sus, asezat deasupra gramezii si tinut acolo.
- Gata, Tolea, nici nu era nevoie de mai mult: cinci
secunde, o secunda, e destul! - tot pe sus il duce pe prici,
unde il aseaza cu grija suspecta. Ai vazut, Tolea, ce simplu
se face uniunea mistica? Vezi ce simplu se realizeaza lega-
tura de singe? Daca mai ai chef, da inca un citat din Demonii
- ho-ho-ho! De-acum, n-ai sa mai poti pretinde ca tu esti un
pur, un neatins: si tu ai fost deasupra lui Gherman; si tu l-ai
apasat; si tu l-ai facut sa sufere, deci te-ai unit cu el si tu!
Te-ai unit si cu Puscasu, te-ai reunit cu Pop Comel - ai deve-
nit acelasi aluat ca paduchele ista di Balan - ha-ha! Iar prin
Gherman, te-ai unit cu mine, Tolea! De-acum, vrei, nu vrei,
suntem una si la bine si la rau! Ia, distul, sus, toata lumea!
Gramada se dezghioaca, se micsoreaza, scade. Batausii,
acum in picioare, asteapta - ce?
Acolo, jos, pe ciment, va mai ramane ceva? Sau numai
conturul lui Gherman? Asa sa arate oul patrat? Aplatizat?
A, nu: e doar cubic, si-a pastrat; totusi ceva din a treia
dimensiune. Atat ca nu stiu cum stam cu coaja. Nu se prea
bucura coaja cand continutul se apuca sa-si schimbe forma.
Nu stiu, de unde sa stiu. Si nici nu vad.
Vad in schimb picioarele lui Turcanu, de cealalta parte
a cubicului, totusi, Gherman. Un bocanc se misca, in cautare
de ceva. A gasit. Asta era: bocancul lui Turcanu se strecoara
sub ceafa lui Cori. Apoi se inalta, inaltind si capul aceluia.
Capul - i-l vad aproape bine, seamana cu al lui Sofron:
ceva cu gauri, ceva-gaura.
Mana lui Turcanu - i-o vad deasupra mesei - arata Dar
arata spre mine, mi-a venit si mie randul, Doamne fereste...
Ma las sa cad pe spate si ma atarn cu privirea, cu sufletul, cu
speranta de camila mea, cautind cu disperare si negasind:
voia - sa fie? sa vie?; imparatia - sa se faca? sa vie? - nu mai
stiu nici Tatal Nostru, asa ca il rog, il somez pe Elisav:
- Vino! Vino odata!
Elisav este atat de tare, atat de tare, va sti, va putea sa
indure camera 4 Spital, incat suferinta lui va face sa explo-
deze in mii farame, va preface in pulbere oul lui Turcanu.
Si nu. inca - Elisav nu se arata. Nu este ziua si ceasul.
Stiu insa: cand va fi, va veni. Asa ca reconstitui Tatal
Nostru (voia - sa se faca; imparatia - sa fie) si il rostesc pe
indelete, linistit. Sunt, in continuare, alaturi, Elisav poate sa
nu vina, sunt in loja de orchestra. Din loja de orchestra bag
de seama ca Gherman, gol, insangerat, proptit in patru labe,
linge cimentul. Linge cu stiinta, cu graba si ravna. Din cand
in cand bocancul domnului Turcanu ii arata, fara sa atinga
pardoseala, alt loc, cu. Gherman, ascultator, prompt, se duce
cu capul, cu limba si ravna acolo unde i s-a indicat.
- Lingi, pana ramane cimentul luna!
Trantindu-si la fiecare pas bocancii, de parca si i-ar
scutura de praf, Turcanu vine, se azvarle pe pat. Nu si-a
desprafuit bocancii, pe bocanci nu e praf, altceva: aceea.
Dinspre bocancii lui Turcanu, aflati la jumatate de metru
de nasul meu, trage, sfasietor, amar-acru-ascutit, aceea.
- Cori, dupa ce termini curatenia, te cureti si tu, frumos,
te speli bine-bine, te imbraci si-ti reiei treaba. De data asta
nu te-ntorc, dar poate ca maine ma razgandesc. Pina atunci,
sa mi-i bagi si sa mi-i scoti de sub prici pe banditii istea, ca
a inceput sa puta priciul sub ei de-atata lene si nemiscare! -
Turcanu a rostit toate astea fara sa-si dezlipeasca privirea din
tavan si oftind din greu din cand in cand.
Turcanu geme, horcaie, horaie, se lupta cu pedep-
sele lui intoarse, in timp ce plantoanele nu-i lasa pe cei
din priciuri sa respire si poc! si poc! si: "De ce dormi,
banditule!?", singur Balan pune adevarata, unica intre-
bare: "De ce, banditule!", lovind inainte, lovind in tim-
pul, lovind dupa, asa ca in fata acestei, cum zice el insusi,
singure alternative, noi plecam acum, din gara Chisinau.
Usor de zis, mai greu si in ziceam-ca, din motive
istoricogeografice, Chisinaul este, de cativa ani, dinco-
lo, la rusi, nici chiar in ziceam-ca nu poti ziceai-ca: pleci
de pe teren ferm, al tau, chiar daca urat, greu, nu poti
pleca, evada, scapa dintr-un acolo in care inca nai ajuns,
sigur ca tare as vrea sa merg cu Iulia, intai la Stockholm,
pentru primul concert al lui Mihai la pupitrul Orchestrei
Regale, apoi la Roma, dar nu pentru papa; la Viena, dar
nu neaparat ca s-o cautam pe Maria Cebotari, o fi murit
si ea, demult, dar mama nu stia, in fine, la Venetia. in
fine la Paris. in fine, la.
Acestea toate sunt bune. Nu ca Chisinaul, absurdul:
ca sa pleci din el, trebuie mai intai sa te duci la el, spre
el. Acestea toate sunt bune, fiindca oricand, in timpul,
putem sa ne spunem: "Daca vreau, mai raman aici, cat
vreau; daca vreau, ma ridic si plec, incolo, incoace, unde
vreau".
Unii spun ca noii-nascuti plang, pentru ca au fost
alungati din adapostul pantecelui mamei, altii explica
plansul ca pe un efort de expulzare a lichidului care le
astupa narile, gura, impiedicindu-i sa respire.
De fiecare data cand Iulia a nascut, am avut impre-
sia ca ai nostri plangeau de nehotarare: sa ramana? sa
plece? De fiecare data cand mama ne-a nascut pe noi,
am avut impresia ca poate ar fi trebuit sa se gandeasca
bine, inainte de a...

5.

Si nu se mai opreste, nu se mai opreste. Lectiile, demon-
stratiile cu Gherman, Cobuz, Pop Cornel nu dau roadele asteptate.
Asta trebuie sa fie opinia lui Turcanu.
Mai mult de patru ore pe noapte nu doarme, restul
timpului si-l dedica demascarilor: explica, urla, bate,
comanda batai, demasca el insusi, la 4 Spital, iese din celula
cand are chef, gardienii ii stau la dispozitie, la fiecare dorinta
de-a lui, zic: "Da, sa traiti!" - insa nu stiu daca spun:
"domnu" ori "tovarasului Turcanu" - absenteaza pentru un
ceas, alteori mai multe ceasuri, revine obosit, gafaind, cu
ochii arsi, cu gura uscata - a cheltuit multa saliva pe noi,
banditii - se odihneste cateva minute pe pat, cu mana dreapta
sub ceafa, cu privirea in tavan, oftind, cand te astepti mai
putin, sare printr-un Delfin si are idei:
"Toata lumea-ntr-un picior, in stangul, mana dreapta-n sus!"
"Toata lumea pe spate, picioarele desfacute in V,
ridicate la 45 de grade, mainile intinse, la 45 de grade fata de corp!"
"Gamelele pe ciment, la jumatate de metru de piciorul
priciului, voi pe prici, pe burta, cu mainile la spate - mancati!"
"Va asezati perechi-parechi, fata-n fata, fiecare cu
degetul aratator al mainii drepte la radacina nasului celui de vis-a-vis!"
"Toata lumea in handstand, pe prici, la parete - nu-ndoi
picioarele, nu cazi, nu te sprijini de parete, decat cu calcaiele!"
"Ia, mai: parechi-parechi, va palmuiti reciproc, dupa
comanda: Dreapta! Stanga! Dreapta!"
Mai tine un discurs, ii mai extrage lui Bogdanovici un
dinte putrigait, ne zugraveste Canalul in culorile cele mai
tipatoare - canalul, eh, canalul, ofteaza el, ca in cantecele
rusesti, apoi ne explica cine-cum va avea cinstea-de-onoare
sa lucreze acolo: numai total-reeducatii, total-dimascatii,
total omnoul. Pleaca din celula, zaboveste pe acolo, se
intoarce, ofteaza cu ochii in tavan, geme incetisor, sare prin
Delfin, urla, aplica alte idei, pleaca, revine, are idei
De cateva zile se ocupa de Verhovinski: Tolea este
treierat la plimb a rica, macinat la pelea-goala-pi-masa, tocat
la gramezile obisnuite, croit din senin si din mers de catre
plantoane, ciomagit si noaptea:
"De ce nu tii mainile deasupra, pe patura, intinse bine?"
"De ce dormi pe spate?"
"De ce dormi pe-o parte?"
"De ce-ai adunat picioarele?"
"De ce-ai vorbit in somn?"
Tolea nu doarme, nu are somn, plantoanele il tin treaz cu
ciomegele, carnea ii este rascolita, batucita, sfasiata de bate,
curele, catarame, spituri de bocanc. Nasul rupt, re-rupt,
ras-rupt, buzele sfartecate, dintii din fata rupti, degetele de la
maini rupte, bratul stang rupt, o pleoapa
Balan, marele descoperitor, i-a descoperit intai si-ntai,
pleoapele: i le apuca intre degete, trage, lasa; apuca, trage,
lasa - ne jucam de-a foaie verde prastie. Desigur, marele aso-
ciator, asociationist Balan a tacut, prin asociatiune, o a doua
descoperire: barbatii au coaie. intr-o prima faza, s-a jucat
de-a prastia cu scrotul, dupa metoda aplicata pleoapelor.
Apoi a imbogatit-o: in timp ce patru insi il imobilizeaza pe
cel ales, cu pantalonii coboriti, cu picioarele destacute, el
prinde pielea intre doua bate si trage. Scrotului nu i se da
drumul ca din prastie: este doar strans, tras, rasucit.
Gabi Damaschin, ca stangaci, era normal sa descopere
ficatul omului. Asa, pirpiriu si neajutorat cum pare, are un
croseu de stanga ucigas. Verhovinski insa nu pare impre-
sionat: ori are ficatul in partea stanga, ori tot in dreapta, dar
nu mai conteaza - de ce-ar mai conta?
De cum Turcanu ii rosteste numele, Verhovinski spune, sau incearca:
- Tot ce-am avut de declarat am declarat la Securitate.
Turcanu insa nu are incredere in declaratiile de la
Securitate. Ai zice ca el e cel putin maresal al unei institutii
care controleaza Securitatea. ii aduce aminte lui Verhovinski
ca, la Securitate, nu declarase ca are sange alb; ca taica-tau,
ofiter tarist, luptase impotriva revolutiei; ca mama, canta-
reata de opera, se produsese la Curte; ca un unchi, anarhist,
il insultase pe Lenin; ca o matusa, trotskista, se opusese - ce
obraznicie! - Marelui Stalin: un bunic fusese deputat in
Duma, iar sora lui Tolea, Tatiana (ce nume frumos, dar,
ciudat, Turcanu il pronunta cu totul altfel: Tatania), dupa ce
atrasese in cursa un general sovietic, la Iasi, fugise in Franta,
de unde trimitea scrisori in cod. Iar el, Anatol Varlamovici
Verhov e nski - le-jio-nar! Drept care mai intai il ia la palme,
apoi la pumni, il tescuieste cu picioarele - iar la urma:
- Ia, mai Pop Cornel, explica-i camaradului Verhov e nski
(apasa pe e) bazele filosofei lui Mironovici!
Nu stiu cine e Mironovici, dar dupa dispretul din glasul
lui Turcanu, presupun ca un doctrinar legionar. Azi, dupa
mama-tata-unchi-bunic-matusa-sora, dupa pumni-palme-
picioare-ciomege si dupa Mironovici, Turcanu ii ordona lui
Puscasu sa traga tineta de sub prici, iar lui Verhovinski sa
faca gimnastica, sus, cocotat pe buza ei.
- Pop Cornel, conduci gimnastica! daca refuza, il botezi!
- si Turcanu pleaca grabit din camera.
Sunt convins: daca nu la prima lasare pe vine, cel mai
tarziu la a treia, Verhovinski are sa cada inauntru. Iar daca va
schita vreun gest de nesupunere, de ezitare, Cornel nu va
ezita sa-l bage cu capul in tineta botezul lui Turcanu.
Sus-jos, sus-jos - Tolea Verhovinski se lasa pe vine,
Tolea se ridica, Tolea nu se sprijina nici macar cu un colt de
toc, buza tinetei ramane mereu perpendiculara (reglementar)
pe talpa. Sus-jos, sus-jos - numar pana la treizeci, renunt: nu
se poate; asa ceva nu exista, unii se poticnesc de la zece,
altora, de pe la trei incep sa le tremure picioarele, mainile
cauta, zapacite, un echilibru in permanenta amenintat, iar
aceia nu sunt atat de zdrobiti in bataie, nedormiti, infometati,
ca el: unii, multi, nu sunt in stare sa faca genuflexiunile jos,
pe teren ferm, darmite sus, pe tineta!
Sus-jos, sus-jos, metronomul cu centiron incepe sa dea
semne de oboseala - Cornel Pop, neobositul; a ragusit; se
incurca din ce in ce mai des in comenzi, zice: Sus-sus! Si
Jos-jos! - uneori prea rareste, alteori prea accelereaza.
il salveaza ingeniosul Balan: preia el ritmul, ciocnind
intre ele doua bate - le trece apoi in mainile lui Cornel.
Poc-poc, poc-poc - Tolea se inalta, Tolea se lasa. Deasupra
tinetei. Plina ochi.
De cand dureaza: de cinci minute? De douazeci? De un
ceas intreg? Dumnezeu stie, suntem, cu totii, nu doar spec-
tatori, ci participanti la aceasta infruntare Tolea-Tineta. Stim
ca mai devreme sau mai tarziu, Tineta va invinge. La inceput
tinem cu Tolea - nu este el de-al nostru, om? Dar pe masura
ce trece timpul Ce fel de om, de nu cade odata? De ce,
ne chinuie - tortura o induram noi, privitorii, nu el,
Verhovinski, caruia ce-i pasa: el se apleaca, se ridica, atat, pe
cand noi, noua ne crapa inima-n piept de-de-de Si, ma rog,
ce vrea el sa ne demonstreze? Ca e mai tare decat noi, ca tine
mai mult decat altii? Ca e mai rezistent? Ca el e altfel facut?
Ca el nu accepta chiar orice si are si mijloacele sa se opuna?
Ba chiar sa se razvrateasca? Bine, nu acum, fiindca acum
executa ce i se ordona - dar cum anume: ca o sfidare! Nu
numai la adresa nefericitului de Cornel, a ticalosului de
Balan, a nebunului de Turcanu, dar si la adresa noastra, care
suntem de-ai lui, oameni.
- Porcule! Rusnacule! Banditule - te crezi mai cu mot decat noi?
Nu a fost glasul vreunui ciomagas, ci al lui Cobuz,
intorsul. Daca nu se prea grabea, ar fi fost si al nostru, al
fiecaruia. Singurii neparticipanti la indignarea geloasa:
Cornel si Tolea. Ei nu au auzit, ei au treaba.
De cand dureaza? De unde sa stim? Oricum, dupa aerul
mirat al lui Turcanu, revenit, deducem ca de foarte mult timp.
- N-ati trisat, mai? Cori, l-ai lasat cumva sa rasufle? - iar
dupa ce Gherman ii sopteste ceva, nestapanindu-si un gest
de iritare, de contrariere, Turcanu: Sa continue pana la
Judecata de Apoi! Pana cade cu botu-n cristelnita!
Vine si se tranteste in pat. Ofteaza mai des ca de obicei.
Vadit, il deranjeaza zgomotul batelor ciocnite intre ele, nu-l
lasa sa se odihneasca:
- Distul! Pintru moment sa treaca la locul lui!
Sa treaca, numai ca Pop Cornel nu se poate opri din
batut ritmul decat atunci cand Gherman ii smulge betele din
mana; sa treaca, numai ca Tolea nu se mai poate opri din
lasat pe vine, din ridicat decat atunci cand patru insi il
coboara, pe brate, de pe tineta. insa cum ii dau drumul, Tolea
se rostogoleste pe ciment, continuind sus-josul, de asta data,
pe orizontala. Este nevoie de inca doi (total sase) ca sa-l
mute pe prici - unde Verhovinski continua sa-si chirceasca,
sa-si destinda picioarele, dupa un ritm pe care numai el il
aude, pe un sus-jos numai al lui - acum pe orizontala.
Alt client al lui Turcanu in ultima vreme: Stefanescu.
Adevarat, nu zilnic, precum Bogdanovici si Verhovinski.
Azi insa iata ca i-a venit randul iar:
- Mai banditule, di ci n-ai declarat ca ?
Nu inregistrez niciodata ce anume n-a mai declarat Stef
- daca nu cumva Turcanu se ocupa de el doar asa, ca sa se
destinda Ca de obicei, Stef se ridica in picioare pe prici si
se lipeste de perete, tremurind:
- Stimate domnule Turcanu, pe cuvantul meu de onoare ca...
ii pasa lui Turcanu de cuvantul de onoare al lui
Stefanescu Azi il pune sa urce pe masa:
- Si-acum, banditule, spune dupa mine: clica manisto-
lejionara a dus tara de rapa! Spune, mai!
insangerat, stirb, cu trupul sui, Stef isi roteste privirea,
nu atat speriata, cat profund ofensata. insa nu scoate un cuvant.
- Spune, mai, dupa mine: Maniu este un porc, un idiot si
un disantat! Spune, dupa mine: Maniu momea fetite nevino-
vate, de noua anisori, le dadea o jumatate de bomboana -
toata viata a fost un avar - si, in timp ce fetitele de noua ani
sugeau bomboanele, el, disantatul batran, le lingea pe sub
fustite! Cu limba lui lubrica, de vipera taranista! Zi, mai!
Spune ce-ti cer eu!
- Zic, domnule, dar nu inteleg semnificatia cifrei noua:
de ce aveau fetitele neaparat noua ani?
Turcanu izbucneste in ras. Rad si ceilalti. Disting
behaitul balanesc - apoi Turcanu, sufocat de ras:
- Ati auzit, mai? Cica de ce! Simplu, mai lumina a lumii
din Ploiesti: fiindca ele nu aveau optzeci si ceva, ca
basinosul de la Badacin! - ha-haha! Ho-ho-ho!
Stef, adanc jignit, bate repede din pleoape si isi musca
buza de jos cu cei doi canini, singurii supravietuitori dintre
dintii maxilarului superior. Turcanu ia o bata din mana cuiva
si incepe sa-l loveasca pe Stef peste picioare:
- Spune, banditule, ce-au catat taranistii vostri pi pamant
sovietic? Ce-a catat Mihalache al vostru ca voluntar, pe
frontul antisovietic? Prada de razboi? Cetatence sovietice, de
violat? Gaini de furat? Tinichele de adunat - ca alde "Mihai
Viteazul"? Spune, taranistule: tot in izmene a pornit
Mihalache-al tau sa se bata cu Armata Rosie si cu gerul rusesc?
Stef topaie - din nefericire, in contratimp, asa ca
incaseaza toate loviturile. Se vaieta, atat.
- Spune banditule, cum a uneltit Maniu impotriva popo-
rului muncitor si a clasei muncitoare? impotriva Partidului
Comunist? - acum il loveste peste coate, peste umeri. Stef
face semne disperate ca spune, spune orice, numai sa nu mai
fie batut. Turcanu il lasa. Stef incepe, fonfait:
- Stimati colegi de suferinta! Eu, ca membru al
Tineretului National Taranist Eu Iuliu Maniu
- Asa, mai! Zi-i de Maniu!
- Zic, stimate domnule Turcanu. Asadar, Iuliu Maniu,
seful partidului National din Transilvania care a fuzionat cu
partidul Taranesc din Vechiul Regat...
- Nu-mi face istoria izmenelor care si-au gasit peticul
din chilotii Mariei Thereza - ho-ho-ho! Mie sa-mi vorbesti
despre Maniu!
- Despre Maniu Iuliu Maniu s-a nascut la 8 ianuarie 1873...
- Nu ne intereseaza cand s-a nascut, ne intereseaza cand
are sa crape, bestia, banditul, anticomunistul, antisovieticul - zi-i, mai!
- Zic, domnule - Iuliu Maniu a fost arestat la 25 iulie
1947, condamnat la o suta si patru ani de
- O suta patru-ti dau eu, peste bot, daca nu spui, aicea,
s-auzim si noi, ce le facea el fetitelor! Nevinovate! in varsta
de noua anisori - spune!
- Spun, spun - Stef incearca sa evite loviturile.
Dar, dintr-o data se opreste, cu toate ca bata lui Turcanu
rasuna sec in oasele lui. Si striga, cu glas ascutit, ai zice de femeie:
- Iuliu Maniu este un martir in tara asta in care martirii
se numara cu Nu mai aflam cu cat se numara martirii - in
tara asta. Oricum, atatia, plus unu: David Stefanescu din
Ploiesti. La urma - ce tarziu vine, aici, la urma - Turcanu
insusi il culege de pe ciment, unde l-a framantat cu
picioarele, unde s-a sters pe picioare de el ca de o
stergatoare, il duce la tineta si il scufunda - tinindu-l de
glezne. De fiecare data cand il ridica, intreaba:
- Martir, Maniu? Cacat, nu martir!
Si iar il baga, cu capul in jos. Si iar il scoate si iar il
intreaba si iar il scufunda. Pana cand Gherman:
- Destul, dom' Turcanu, ca face bulbuci!
Descumpanit, cu picioarele moi, Turcanuise opreste.
Privirea ratacita, de abia trezit din somn. il lasa pe Stef sa
cada, morman, langa tineta, apoi vine si se tranteste pe pat.
De asta data mirosul dinspre el este clement, omenesc -
si familiar, il cunoastem cu totii, dinainte de 4 Spital.
Dar iata-l, sare in picioare. Si vorbeste, vorbeste. ii place
sa vorbeasca, sa se asculte vorbind - sa-i fie cumva teama de
liniste? Uite-l cum bate cu pumnii in masa, zbierind, stropind cu scuipat:
- Un moldovan, a creat Miscarea Lejionara, un moldo-
van are s-o starpeasca de pe fata pamantului! Am mai auzit
asta. Am mai auzit si de oua: patrate, cubice; de praf de oua;
auzit si de idiotii de liberali, vitele incaltate de taranisti,
lacheii social-democrati; stim, stim: escrocul de Carol al II-
lea si paranoicul Antonescu nu fusesera in stare sa-i lichi-
deze pe legionari: persecutindu-i, interzicindu-i, inchizin-
du-i, mai impuscind pe unii, mai sugrumind pe altii, nu
facusera decat sa-i intarate si sa-i intareasca. De ce? Fiindca
le oferisera pe tava exact ceea ce doreau ei, legionarii:
suferinta si martiri.
- Daca politicienii dinainte nu v-au gasit ac de cojoc,
v-a gasit clasa muncitoare, lejionari! Gata cu Nicadorii, cu
Decemvirii, amin cu moartea, numai moartea lejionara!
Structura voastra de oligofreni fanatici, educatia voastra de
ucigasi-sinucigasi v-ar face sa marsaluiti spre moarte ca
vitele la abator - "spre moarte, pe culmi de veac, voi, ca
stanca" E-he, dar clasa muncitoare nu-i tampita! Clasa
muncitoare va cunoaste cum nu va cunosc nici mamele
voastre. Clasa muncitoare stie cum sa va descuie, fiindca ea
stie cum ati fost incuiati. Clasa muncitoare n-o sa va
impuste, lejionari! N-o sa va rastigneasca - nu, nu, nu!
O sa va descuie intai trupurile, lejionari - n-o sa vi le
striveasca de tot, ca-ma-razi, clasa muncitoare are alta treaba
decat sa va alimenteze martirologia
Mai zice, mai zice, apoi ii sopteste ceva lui Gherman.
Acesta se duce la usa, bate, ii spune gardianului cine stie ce.
Turcanu vorbeste, vorbeste, se repeta, nu are importanta.
Gherman revine si, intr-o pauza de respiratie, ii confirma ceva din cap.
Brusc, pe Turcanu il apuca euforia: se plimba saltat, isi
freaca palmele, glumeste cu cei din jurul sau - parca ar spune
anecdote - si tot el rade primul, cu hohote uriase. Dar la
discurs nu renunta - il reia insa pe alt ton:
- Asa ca n-o sa va ucidem trupusorul, lejionari : o sa va
umblam olecuta pe la sufletelul de culoarea gainatului de
gasca - ha-ha-ha, ce zici, Pop Cornel? O sa vi-l demontam,
frumusel, o sa vi-l remontam la loc dupa alte legi, dupa
aceeasi schema. Cu samnul schimbat. Cand o sa va priviti in
oglinda, o sa va intrebati: Cine-o mai fi si asta? - este, Pop
Cornel? ?elul nostru este ca intrebarea sa sune: Cine-o mai
fi frumosul ista? - insa pana acolo, mai e cale, mai e vreme,
mai intai, sa va curatati di putrigai! Sa va lipadati de tot ce-i
vechi; pentru ca, in oglinda, sa va gasiti un chip frumos, nu
masca asta, urata, hidoasa, mostenita de la vechea societate,
de la familie, de la biserica! Sa va dimascati!
O stim si pe asta: va trebui sa ne smulgem masca, chiar
cu carne, cu piele - si cu ce mai ramanem, ce punem la loc -
alta masca? Bineinteles nu-l pot intreba asa ceva pe domnul
Turcanu; nici de ce nu se intredemasca ei, clasa muncitoare
si legionarii, doar ei isi cunosc cheile, mastile, demastile -
oricum, nu m-ar auzi:
-... scarba de voi insiva!, zbiara el, din nou manios. Veti
ramane in viata, dar in viata voastra nu veti mai putea privi
pe cineva drept in ochi!
Se pare ca i-a scapat ceva ce nu trebuia spus - izbucneste
in ras fortat, incercind s-o dreaga:
- in viata voastra n-o sa mai doriti biruinta lejionara!
Atata paguba. Nu sunt legionar, habar n-am de biruinta
lor, eu habar am de genunchii mei, de ranile mele de pe
omoplati, de pe sale, de-atata stat in pat, pe spate.
- Fiindca nu se poate face pedagogie fara material didac-
tic, va invit sa-l priviti pe Bogdanovici. il vedeti? El a fost -
ori s-a crezut un fel di saf! O sa aveti ocazia sa vedeti si un
adivarat saf: pi Balaniscu, bulibasa Centrului Iasi. Dar pana
sa soseasca - adus cu mari sacrificii, ha-ha-ha!, un saf si mai
mare, ia uitati-va la unul mai mititel - Pop Cornel!
Ca de fiecare data cand i se rosteste numele, Cornel
tresare si ia pozitie de drepti. Tremurind.
- N-o fi el Fat-Frumos - tatane-sau era la armata, de doi
ani, cand s-a nascut, el, hi-hi-hi! - de mane-sa indeaproape
ocupindu-se porcarul satului - ho-ho-ho!
Chicote, rasete printre cei de pe ciment.
- N-o fi el lumina lumii - mane-sa l-a fatat din picioare,
la privata, primul contact cu materia se vede, nu? Se vede? -
Turcanu il trage, il impinge, il roteste. Lucrurile n-au stat
mai stralucit dupa aceea. Cornel are preferinta pentru garduri
in care intra cu coarnele. Cat despre orizontul lui spiritual
Stiti cu totii ca Pop Cornel e convins si azi ca Hegel e un
farmacist sas din Cluj, despre Copernic a aflat ca a descope-
rit roata a cincea de la caruta, ca Ienachita Vacarescu, nu
poate fi decat fratele inchisorii cu acelasi nume!
Hohote, chiote - niciodata nu l-am vazut pe Turcanu atat
de vesel, de sincer, profund vesel.
- Asa, idiot, bocciu, berbec, chiar de n-a fost mare-n
rang, a adus mari servicii Miscarii: o suta cinci criminali care
s-au sustras judecatii poporului muncitor au fugit din tara cu
ajutorul lui! O suta cinci banditi! Ei bine, Pop Cornel si-a
riscat viata de zeci de ori, ca sa salveze vietile bestiilor care
au trecut in Occident. A infruntat si moartea, fiindca cine nu
stie ca pe granita se mai trage si fara somatie? Ei, bine,
priviti-l, camarazi: el este celebrul Pop Cornel! El e Pop
Cornel - cel ca stanca! Iata, camarazi, ce a devenit stanca, in
doar cateva saptamani! Priviti-l bine: mai poate el dori
biruinta lejionara? Ca sa vina iar Garda la putere, sa se
intoarca in tara cei fugiti cu ajutorul lui, pe pielea lui, sa con-
state ca vajnicul Cornel Pop i-a tradat? S-a lipadat de ei? Ca
a scuipat pe intreaga Miscare? Daca ti se intorc camarazii pe
care i-ai tradat Ia spune: ce au lejionarii pentru
tradatori, Pop Cornel?
- "C-avem doar gloante pentru tradatori!, recita prompt, Cornel.
- Ce altceva? Mai poti tu marsalui pe culmi de veac?
Marsaluieste oleaca, sa-ti vada camarazii pasul lejionar!
Butonul odata apasat, Cornel se pune in miscare: cu
capul aplecat, balanganind, cu spinarea incovoiata, cu
picioare de plumb, talpi tarate, tarsaite
Usa se deschide. Gherman care astepta in preajma
schimba cateva cuvinte cu gardianul, apoi se da la o parte.
Intra careva cenusiu, cu o basca fosta bleumarin, acum
prea mica, patata, ca sa aiba vreo forma, vreo culoare.
il vad destul de bine. Dupa ce usa s-a inchis, Gherman
i-a facut semn sa astepte acolo, langa prag. Pare foarte slab,
insa hainele par ale cuiva si mai slab. Obrazul alb-alb, cu
pometi aprinsi, de tuberculos, spinarea incovoiata in acelasi
timp strambata pe laterala. E mult mai in varsta decat mine -
cred ca si decat Turcanu: spre patruzeci de ani. Impresie de
ponoseala, de tristete. Si de resemnare. Nu are ce cauta in
hainele acelea, nu are ce cauta acolo, langa usa, unde l-a
oprit Gherman, nu are ce cauta in puscarie, pare ratacit si
resemnat in ratacire. Privirea - m-a atins si pe mine, o data -
e de o asemenea resemnata tristete, incat sunt convins ca a
vazut multe, altele, ca ceea ce se petrece la 4 Spital este
pentru el o etapa depasita si in timp si in altceva. Nu pare
deloc speriat - parca si frica i-a ramas cine stie unde, cine stie
cand, in urma.
Pop Cornel marsaluieste pe culmi de veac, in cerc
stramt, in fata lui Turcanu. Acesta (care privise de cateva ori
spre usa) il descopera pe noul venit.
- Cos-tache!, face el, pornind in intampinare a necunos-
cutului, cu bratele larg deschise. Bine-ai venit, frate
Costache, dar pofteste, pofteste la noi,
Costache draga - Pop Cornel, distul!
Cel caruia i-a spus Costache inainteaza si se opreste
acolo unde i-a indicat Turcanu, cu degetul (evident, nu l-a
imbratisat, asa cum ne asteptam).
Turcanu se plimba o vreme cu mainile la spate, apoi bate
din palme - ochii ii stralucesc:
- Ei, camarazi! il aveti in fata voastra pe Costache
Oprisan, saful vostru direct! Priviti-l, priviti-l, camarazi:
vedeti ce tinuta, ce maretie, ce prestanta degaja el prin toti
porii? Ce privire de vultur, ce inteligenta scaparatoare!
Demnitatea - nu-i asa ca sare din pagina, forteaza respectul?
Statura de adivarat saf nu-i asa ca turteste, copleseste? Ian
uitati-va, mai: are el statura di saf? Are! - la asa turma, asa
cioban, la asa lejionari, asa Oprisan! Ha-ha-a! He-he-he!
Cei din suita se stramba de ras. Behaitul lui Balan, sare
din pagina. Oprisan nu se clinteste, o fi auzit el altele.
Turcanu schimba tonul:
- Unde ziceai c-ai gasit cipilica asta, safule? - ii smulge
basca, o cerceteaza, o miroase, se stramba. La gunoi?
Primita de pomana la usa bisericii Adormirea Ma-ti
Domnului? - ho-ho-ho!, i-o pune la loc, bleaga. Dar hainele,
safule? Bre Costache, dar tu te-ai ingrasat bre, nu mai incapi
in ele - sa tii rejim, Costache, sa-ti recapeti silueta - chiar asa:
uni ti-i silueta di saf? Nu te mai intreb unde-ai gasit mutra
asta di iapa rapciugoasa, nici di intelijenta unde n-ai gasit-o - hi-hi-hi!
Rade singur, ceilalti nu au prins intorsatura. Se adreseaza "publicului
- Bine, mai ca-camarazi! Pi unul ca aista l-ati pus sa va
conduca? Pi culmi de veac? El, sa va faca o tara ca soarele
pi cer? Sifiliticul ista sa va explice fi-lo-so-fi-a lui Nae? -
ha-ha-ha! Pi disalatul ista Dar spuneti si voi, cacamarazi:
aista-i trup in care sa poata salaslui un spirit sanatos? Uitati-
va la ochii lui di peste fiert - aiasta-i privire di saf, mai, ori
di jital lipadat? La asa vite, asa vacar - ho-ho-ho! He-he-he!
Corul repeta, amplifica. Prim-tenor: Balan.
- Gata recreatia, incepem lectia!, bate Turcanu din
palme. Voluntaru, vin-aici!
Ca in somn, Cristian Voluntaru se prelinge de pe prici si
se apropie, penibil, sarind intr-un picior. Turcanu se
prapadeste de ras; isi bate coapsele, imparte in jur palme,
ghionti prietenesti:
- Ci-i aiasta, bre? Alta varianta a pasului lejionar?
Sotanc-sotanc, pi culmi di veac? Di ci schiopatezi, cacama-
rade, ai fost ranit in lupta cea crunta? Si ce ai pi fata? Ce-ai
patit la ochi? Ai ceva si pe spinare? Doare, doare? A-ha,
buba, buba - cine ti-a facut bubita, baitas?
- Dumneavoastra.
- Ti-nsali, baitica: eu am incercat sa ti-o vindec, sa ti-o
tai, ca sa iasa puroiul, putrigaiul. Uite cine ti-a facut-o? El! -
si il arata pe Oprisan. El te-a otravit, el te-a-mbolnavit, el
ti-a stricat viata, el te-a bagat la inchisoare, te-a adus aici si
asa! El, saful tau! Acum ai ocazia sa-i platesti macar o
particica din raul pe care ti l-a facut: da-i o palma!
Nu vad ce se petrece, fiindca nu se petrece nimic, capul
lui Voluntaru ramane nemiscat.
- Nu vrei. iti respecti safu1 Rau faci, volintirule,
respectul nu-i reciproc si te sfatuiesc sa dai tu, inainte de a
da el. Nu vrei Nici demascarea sa ti-o faci nu vrei - te
inteleg: te gindesti la ce-or sa spuna ca-ma-ra-zii, la ce-or sa
spuna safii Asta-i, ca nu stii, nu vrei sa stii ca safii s-au
lipadat de voi, plevusca! S-au lipadat, dupa ce v-au nenoro-
cit - ardi-l pi saf!
Nimic. Turcanu ofteaza:
- Te-am avertizat, dar cum nu poti face binele cu de-a
sila Oprisan, da-i o palma lui Voluntaru!
Aud un: plici!, moale. Capul lui Cristian tresare foarte,
foarte tarziu, de parca ar fi primit o a doua lovitura.
- Ai vazut, mai? Acuma stii in cine-ai crezut? Acuma stii
ce crede safu1 tau despre tine? Ca meriti palme - da-i inapoi!
Da-i, ca de nu, te trec iar prin plimbarica, pana te las si fari
de celalalt picior!
Nimic. Liniste.
- Oprisan! Da-i ordin lui Voluntaru sa-ti deie o palma -
dar una tapana, bre, o palma adivarata di lejionar adivarat!
Aud un murmur.
- Mai cu nadejde, sa te-auda-ntreaga Legiune!
- iti ordon sa-mi dai o palma, zice Oprisan, otova.
- Nu.
- Cum, nu, mai?, face Turcanu, inveselit. Trebuie sa
cadeti la-nvoiala, ca altfel, ne prinde noaptea pe-aici Esti
pi calea cea buna, Voluntarule, brava, mai! Ar fi fost mult
mai buna, daca ziceai: Nu! la inceput de tot, sa nu asculti
ordinele idioate ale sefilor tai idioti!
Aud plescaind o palma, il vad pe Oprisan facind un pas
indarat, dezechilibrat.
- Brava, mai Volintirule, esti pi calea cea buna - ia mai
ardi-i una! Ia spune, bre Costache: cum de suporti tu,
coscojea saf, si ti ieie la palme un mucea, un lejionar di
rand? Ia pune-l la punct! Croieste-!
Croieste. Se intrecroiesc. Una-tie-una-mie.
- Distul! La locul tau, Voluntaru! Grigoras: aici! Randul
tau sa Nu da asa de tare, mai, ca-mi deteriorezi materialul
didactic! Brava, Grigoras, ai fost tu un berbec si-un fanatic,
acum esti pi calea cea buna, brava, mergi cu bine la locul tau,
ha-ha-ha! Ia, mai, acum sa aflam ce parere luminata are
despre aceasta pro-ble-ma camaradul Verhovenski!
- Verhovinski e de parere ca lumina care ne vine de la rasarit...
Tolea vorbeste ca un astmatic.
- Brava, Tolia, vezi ca-i bun un Oprisan la casa omului?
Asa-i, Tolia, dinspre URSS ne vine lumina dar tie, rus alb si
roman verde ti-a trebuit mult timp ca sa pricepi
- Eu o stiu, demult, tu nu pricepi nici in clipa de fata.
Lumina asta de la rasarit, cum a zis marele tau Sadoveanu
Lumina asta are sa te arda si pe tine, dupa ce ne-o parjoli pe
noi Flacarile iadului
- Nu fi apocaliptic, Tolia! De cand faci pe profetul prea
vezi peste tot numai foc, para, uncrop, fum
- Ai sa vezi si tu, dar prea tarziu... Asa a fost in Rusia,
asa o sa fie si aici, in gubernie: tu ne lichidezi din ordinul lui
Teohari si-al lui Nikolski si-al Anei Pauker; dupa ce o sa-ti
faci treaba ta murdara, Teohari si Nikolski or sa te lichideze
pe tine si pe ai tai din Suceava
De necrezut: Turcanu nu-l intrerupe, il lasa sa vorbeas-
ca. Sa nu fie in stare sa-l opreasca, sa-i inchida gura - el,
marele Turcanu?
- Asa cum ne obligi tu sa recunoastem, sa ne asumam
crime imaginare, tot asa or sa te oblige sefii tai cu epoleti sa
recunosti, sa-ti asumi, nu numai ce-ai facut - si ce-ai facut,
Turcanule?! - dar si ce n-ai facut tu, ci ei, care or sa te acuze.
Ai sa recunosti, in fata lor, cum recunoastem noi in fata ta,
ai sa recunosti ce-or sa-ti ceara, anume ca tu, voi cei de la
Suceava, ati avut initiativa, ca ei, saracutii, nu stiu nimic,
erau in vizita la o matusa. Deci ai facut ce-ai facut fara stirea
lor, fara permisiunea lor, deci, impotriva intereselor lor. Cu
un glonte-n ceafa ai s-o sfarsesti, dupa ce ai sa-ti faci treaba
de calau - ai sa-ti aduci aminte de cuvintele mele, cand ai sa
te prefaci si tu in victima
Verhovinski a tacut, de fapt, continua, ii vad buzele
miscindu-se, dar nu se mai desluseste ce spune. Turcanu
asteapta, asteapta. Nu asteapta, doarme de-a-n-picioarelea -
dar si cand s-o trezi
- Sa-mi aduc aminte de Sa-mi aduc aminte de cuvin-
tele tale? O sa-mi aduc, fii pe pace: cand am sa sad pe terasa
la o cafine, cu o bere rrrece-rece dinainte, atunci o sa-mi zic:
Bietul Tolia, Dumnezeu sa-l ierte, ca bou a mai fost la viata
lui! Dar pana la berea ceea Costache: ia serveste-i o halba
pisti bot apocalipticului! Sa-i piara cheful de profetii!
Oprisan se aproprie de prici, linistit si linistit ii da lui
Verhovinski o palma - a fost slaba, anemica, dar l-a
rasturnat pe Tolea pe o coasta. Oprisan se rasuceste spre
Turcanu, intrebator.
- Brava, Costache, pintru azi, -i de-ajuns. Te mai chem
eu, la nevoie, pan-atunci, mergi cu Dumnezeu si s-auzim de
bine il ia pe dupa umeri si il conduce spre usa. Bate, iar in
asteptare, ii vorbeste, tinindu-l pe dupa cap. Nu inteleg nimic
din ce spune, inteleg ca nu inteleg nimic si ca ar fi timpul ca
Elisav sa vina, sa vina: sa explice, el. Sa vina Elisav, mai
intai sa auda si el ce-mi spune, ce-si spune Turcanu, intins pe
pat, cu mana sub ceafa cu privirea in tavan:
- Imbecilul! Imbecilul! El crede ca daca Ma sperie -
pe mine? Pe mine nu ma sperie nimeni si nimic - este
Vasile?, ma chestioneaza el, varindu-mi-se in suflet.
- Este, dom' Turcanu, raspund, tremurind.
- Imbecilul! Face pe profetul, dar nu vede dincolo de
pragul celulei, lumea se opreste in poarta inchisorii ca
pentru toti nenorocitii de legionari - este Vasile?
- Este, dom' Turcanu!
- Este, dom' Turcanu, este dom' Turcanu - nici tu
nu-ntelegi, nimeni nu vrea sa-nteleaga ca daca Revolutia din
Octombrie a schimbat fata Rusiei, al doilea razboi mondial a
schimbat fata lumii intregi! A planetei!
Turcanu delireaza. De asta data, cu glas scazut, insa
delireaza. Se uita in tavan si descrie ce vede: comunismul
cucerind tara cu tara, continent dupa continent....
- Nu cu forta armelor! Cu forta ideii!
Delireaza. intai a spus: forta ideii; apoi: ideologia fortei;
apoi: ideea de forta a ideii. Ce-o fi in capul lui? Bine, bine,
dar daca l-ar auzi sefii lui, cum spune Verhovinski, daca sefii
Tohari, Nikolski, Ana Pauker l-ar auzi pe subalternul
Turcanu ce lucruri nepermise divulga
Dar Turcanu nu se teme de nimeni, de nimic - sa vina
Elisav, sa auda ce indruga Turcanu:
- Imbecilii! Asteapta ca Occidentul sa vina Ca sa faca,
ce? Dar ce poate face, in fata unui barbat, o muiere? O
curva? Ce altceva decat sa-si suflece poalele sa-si desfaca
cracii si sa astepte, tremurind de placere, sa fie
Si spune ce anume asteapta sa fie, muierea. Rosteste
cuvintele cu manie si cu suc, se vede ca de ani de zile nu
s-a mai atins de femeie. Se uita in tavan, acolo vede
Rasaritul-mascul care face ceea ce a facut, ritmic, de milenii,
cu Apusul-femela: o impui, in fine, violeaza.
- Omul! Omul este o muiere care nu asteapta decat sa fie
pusa jos si impui - "nsamantata, se corecteaza el pentru
intaia oara. Cu forta, cu forta! Se ridica in capul oaselor si cu
mainile arata cum, icnind, mugind, grohaind. Asa! Asa!
Ce-a spus Lenin?
Nu stiu ce-a spus Lenin, nu ma intereseaza, dar Turcanu
ma apuca de un umar si-mi explica, dureros:
- "Nu stii - te-nvatam! Nu poti - te-ajutam! Nu vrei "
Ma intreaba pe mine ce-mi face mie, daca eu nu vreau:
- " te-obligam! Te-obligam! Te-obligam!"
Bine ca mi-a dat drumul de umar. Ce bine-i pe lumea
asta cand domnul Turcanu te lasa din mainile lui - chiar,
daca nu scapi de vorbe:
- Stii ce-i Adevarul? Nu stii! Binele? Nici atata.
Dreptatea - care dreptate? Nu stii nimic, vii la tetea, sa
te-nvete el, totul, de la alfa. Noi te-ajutam sa afli!, zbiara,
bate cu pumnii in genunchi. Te obligam sa afli! intru binele
tau, imbecilule!
intru binele nimanui, imbecilule care crezi in binele
fortei, in adevarul constrangerii, in dreptatea violului, ai
s-o sfarsesti cum ti-a profetit Verhovinski: lichidat de
cei care te-au pus sa ne lichidezi pe noi, nimeni n-o sa te
planga, nici sotia, nici fetita si chiar daca o vor face isi
vor plange tatal si sotul nu stapanul, tu inca n-ai aflat ca
stapanul este robul robului sau, nici ca daca barbatul este
stalpul casei, femeia este insasi casa - daca ti-as face un
desen, tot n-ai intelege decat ceea ce vezi in tavan, ca pe
un perete de closet de gara.
De unde-ai scos ca femeia abia asteapta sa fie pusa
jos si siluita? De unde-ai scos ca barbatul este o femeie
care abia asteapta sa fie constransa, obligata sa accepte
adevarul tau si binele tau, ai s-o sfarsesti cu un glonte in
ceafa si nimeni n-o sa te planga.
Te plang eu acum, orbule, care n-ai vazut niciodata
o femeie mergind ori stind; surdule, care n-ai auzit
niciodata o femeie razind sau plangind sau tacind; te
plang eu pe tine, slabule care visezi strivirea altora;
impotentule care visezi violuri - esti din cale-afara de
neputincios, de asta vrei sa te impui prin forta.
A fi, pentru fiinte ca Turcanu, inseamna a agresa.
Eu ma simt suficient de tare, pe masculin, ca sa nu
ma cred obligat sa-mi probez mereu si mereu virilitatea.
Ca impotentii.

6.

in aceasta dimineata nu s-a mai batut la gramada; nici
asta noapte plantoanele n-au mai poc-poc; nici aseara, poate
pentru ca
Ieri, dupa pranz, Turcanu mai tinuse un discurs; il sfar-
sise, anuntindu-ne ca maine (adica azi) vom avea inspectie.
Asa ca totul sa fie in ordine. Azi dimineata ne instructase:
- Inspectia e pentru mine, nu pentru voi, asa ca n-aveti
ce raporta! Mai, cei cu samne pi fata: daca va-ntreaba
careva ce-ati patit, spuneti ca v-ati lovit singuri - ceea ce
corespunde adevarului ha-ha-ha! Si plecase.
Gherman a condus curatenia, baia - unde au fost dusi cu
totii, in afara de Bogdanovici, Verhovinski si Voluntaru.
Desigur, si de mine. Dupa baie Cori a anuntat ca ne putem
deplasa prin camera, plimba, face exercitii de gimnastica; cei
care vor sa-si carpeasca imbracamintea sa-i raporteze lui -
insa toate aceste activitati fara sa vorbim si rara sa ne facem semne.
Molipsit de vanzoleala tacuta, m-am miscat si eu: doi
metri incolo, doi incoace, tinindu-ma de capataiele paturilor
- al lui Turcanu si al meu. A, da: s-a dat drept la lingura -
vreau sa spun: lor, celor care nu-l aveau, dreptul.
in dimineata aceasta, o dimineata sublima, soarele
patrunde nu numai prin ferestre, iar Turcanu, revenit in
celula, vorbeste normal, ca o fiinta normala, de parca nicio-
data nu ar fi fost si altfel - a vorbit atat cu ai lui, ciomagasii,
cat si cu unul de pe prici:.
- Canalul, bre, ce constructie mareata, mai baieti, ce
opera co-lo-sala! Noi, mai fratilor, nici nu ne putem imagina
ce inseamna, pe de o parte, sa scurtezi calea navigabila: de
la Cernavoda nu mai ocolesti, pe sus, prin Delta, o iei direct
spre Constanta, o economie de vreo doua sute de kilometri,
va dati seama?, pe de alta parte, sa fertilizezi cu apa cana-
lului arida Dobroge - mai baieti!
Atat de cu foc vorbeste Turcanu, incat incep sa-i invi-
diez pe cei care, dupa ce au trecut prin ce-au trecut, vor avea
prilejul sa lucreze acolo - in timp ce eu, cu genunchii mei, o
sa mai astept. De aceea, ca sa scurtez asteptarea, fac exercitii
de mers, leoarca de sudoare.
Turcanu trece de colo-colo, umbla, vorbeste, glumeste,
destul de des izbucneste in ras (rasul lui cel bun), insa,
ritmic, se apropie de usa: asculta coridorul. La un moment
dat, usa se deschide pe sfert, cineva din coridor ii spune
ceva, inchide la loc, Turcanu incuviinteaza din cap, se
intoarce, bate din palme - glasul i-i usor alterat:
- Gata, baieti, alinierea pentru inspectie! Pe doua
randuri, in fata priciului mare! Bogdanovici, Voluntaru,
Stefanescu, Verhovinski (singura data cand ii pronunta
corect numele) - sub prici, sunteti prea urati! Nu va miscati
de-acolo, pana nu va dau eu ordin, altfel Inspectia trece,
eu raman! Si tu, doctore (Barsan) - sub prici! Si tu, mai, cum
sa te prezinti in halul asta in fata comisiei? Pop Vasile, tu ai
sa stai aici, in centru, esti cel mai fatos - poti sa te tii pe
picioare cateva minute, ce naiba!
Mai singur, mai dus de subtiori, intru in randul din fata.
Exact in dreptul usii. Zgarieturile din geamul varuit se
intuneca, se lumineaza. Doua lovituri in usa.
- Gata, drepti!, ordona Turcanu, in soapta sugrumata.
Nu uitati: N-aveti ce raporta! Daca sunteti intrebati, raspundeti
Usa se deschide, larg. intr-adevar, eveniment: doi dintre
prim-gardieni, Ciobanu si Mandruta, in uniforme de sarba-
toare; ofiterul politic Marina si el dichisit - dar acestia raman
in coridor. Se aud pasi apropiindu-se.
Primul care apare din stanga si patrunde in camera 4
Spital este directorul inchisorii, Dumitrescu. intaia oara cand
il vad in uniforma (albastra, de Militie - de ce de Militie? -
insa din stofa buna, taiata de un bun croitor). in uniforma,
directorul arata si mai teapan si mai gros. O descoperire:
Dumitrescu nu e saten, cum mi se paruse alta data, ci
blonziu; si cu ochii albastri. Sau verzi? Nas scurt, carnos,
maxilar puternic (nu ca al lui Turcanu, ceea ce ar fi si greu),
insa cu siguranta ca Dumitrescu a fost boxeur la viata lui.
O fi inca. Ne matura cu privirea rapid, apoi face un pas in
laturi, spre stanga langa Turcanu - care incepe:
- Sa traiti, domnule director, camera 4 Spii
La semnul scurt, agasat al directorului, Turcanu tace,
usor descumpanit. Cum asa? Turcanu descumpanit?
Acum intra patru mari grade in uniforma de Securitate.
Unul cu ochelari fumurii pare stingherit de hainele militare,
de altfel e si batran, o fi avind in jur de saizeci de ani. Asa o
fi la ei, nu conteaza experienta Ce fel de experienta si cand
castigata - doar in Rusia, ca rus...
A, dar iata-l si pe Spelbul de la Codlea, admiratorul lui
Makarenko! El este - colonel: doua stele mari - sub cascheta,
capul ii pare mult mai mic. M-a recunoscut, ori nu? Cred ca
da. Sper ca nu. Face si el un pas lateral - in dreapta.
Deci, nu uniformele conteaza, ele sunt doar costumatie:
intra un civil. Dupa cum s-a format coridorul-evantai al uni-
formelor, deduc ca civilul trebuie sa fie Cel Mare - daca nu
cumva Cel Mai Mare. Nu, nu i-am vazut mutra pe pareti in
nici unul din portretele oficiale. Nu este Teohari Georgescu,
ministrul de Interne, pe el il stiu - de pe pareti, se-ntelege;
oricat ar parea de ciudat, nu e nici Ana Pauker - o fi ea la
Externe, dar nu doar acolo, Ana Pauker e peste tot, de mirare
ca nu e ea pe postul lui Dej Atunci cine sa fie individul?
Potrivit de statura, obraz gros, ca trasaturi din gros, din
greu? Nu-mi dau seama ce culoare au ochii, insa privirea...
privirea nu-i vine de la ochi, ci de nicaieri si de peste tot: de
la sleapca proletara (de sub care i se vede parul alb), de la
mainile tinute la spate, dar neajungind sa se atinga (sa te
fereasca Dumnezeu de oamenii cu maini scurte), de la felul
in care s-a oprit, cu talpile usor indepartate, dar paralele
Nu are privire interogativa, scormonitoare, panditoare, de
politai - cel care nu stie si vrea sa afle de la tine; nici fals-
severa, fals-senina, de "judecator" (oricum, nu judeca, ci
executa ordinul Securitatii, scris citet pe coperta dosarului
sub numele "banditului). Barbatul cu sapca truditoreasca ne
vine de foarte departe si de foarte sus - la urma urmei: de pe
o alta planeta; si nu a venit ca sa ne priveasca si sa ne
cerceteze si sa ne afle, nu: el a coborit pe pamant, ca sa se
asigure ca suntem exact acolo unde ne stia cum ne stia.
Fiindca el stie totul.
Directorul Dumitrescu (politai) ne trece in revista
scormonitor-amenintator - si parca amenintat el insusi:
- Ai careva ceva de raportat? Foarte bine, foarte bine! -
si incepe sa se rasuceasca de plecare, inainte de a fi sfarsit intrebarea.
- Eu, dom'...
Eu, dom' - uite-asa. Vreau sa ma adresez Spelbului sa-i
spun ca teoria, teza lui Makarenko este aplicabila. Mai mult:
aplicata. Turcanu paleste: de fapt, da spre vanat. Marul lui
Adam incepe sa i se zbata. Directorul continua sa se
roteasca, de asta data teapan, ca lupul si incepe sa vorbeasca
inainte de a fi reajuns cu fata spre mine:
- Care esti ala, ma? in ce problema?
in ce problema? - iata, domnule Director, problema: aici
la camera 4 Spital, se petrec lucruri ingrozitoare si
ciudate - eu, personal, sunt convins ca dumneavoastra,
domnule Director, nu sunteti la curent cu ce se intampla in
inchisoarea dumneavoastra
Si da-i si da-i, acum este momentul sa vorbesc, sa
particip, pana acum m-au tinut de-o parte, mi-au dat si pat si
lingura si alte drepturi nmdamentale, insa nu m-au lasat sa
ies din loja de orchestra - iata ocazia sa spun cu glas tare, ca
Turcanu face ce face de capul lui, bineinteles ca nu, dar daca
eu spun tare, de jos in sus, de la gardieni, or sa se lepede, ca
ei nu stiu nimica: ofiterul politic si el: de unde sa stie el?, si
cum ar putea fi banuit ca ar, cu un lejionar si un antisemit ca
Turcanu?; directorul Dumitrescu - cum asa, la el in
inchisoare, astfel de abuzuri?; iar carnatul cel mare, insap-
catul: cum asa, in regimul nostru sa se petreaca asemenea asa
si pe dincolo? - ii simt cu pielea, cu oasele, cu urechile: cu
totii, de la mic la mare stiu foarte bine ce se intampla aici,
fiindca ei au pus la cale totul, Turcanu e doar o nenorocita
unealta, cum sa nu se stie ce se petrece intr-o celula:
gardienii supraveghetori sunt la curent cu ultima basina
slobozita inauntru, bineinteles ca ei stiu cu totii, dar daca eu
spun tare, la urma urmelor, daca il parasc, il denunt, il torn
pe Turcanu Atunci ei or sa se simta obligati sa se prefaca
surprinsi de noutate si pe data or sa ia masuri
- Domnule Director, permiteti-mi sa raportez, incep eu, cu ochii la Turcanu.
Pe el vreau sa-l raportez. Directorului.
Dar Turcanu e calm. A fost el vreodata nelinistit?
Uite-l, chiar zambeste. Si nu oricum, ci de parca mi-ar zice:
Da-i inainte, vorbeste, ca sa te convingi tu, sa se convinga si
ceilalti Ce-o sa patesti tu, dupa plecarea Comisiei
O sa patesc, dar cel putin Ah, daca as fi eu Elisav.
El as zice, pe data; el as face numaidecat. Da, dar eu nu sunt
Elisav, nimeni nu-i, ne-a uitat Dumnezeu
Ce sa raportez? Nu perspectiva a ceea ce o sa patesc
dupa plecarea comisiei ma tulbura, ci calmul civilului. Nici
nu se uita la mine; desi ne despart mai putin de doi metri -
ma vede; ma stie. Deci, stie si asta - bine-bine, stiam ca stie,
dar nu stiam ca putin ii pasa ca noi stim ca stie. Fulgerator,
imi aduc aminte cuvintele lui Verhovinski: "Teohari si
Nikolski. Teohari nu e. Deci ar putea fi Nicolski. Am auzit
destule despre el, stiu ca cel mai puternic om din Romania
nu este Gheorghiu-Dej - ca sa nu mai vorbim de taratura de
Groza - ci generalul de N.K.V.D. Nikolski, "primul consili-
er" sovietic in materie de politie secreta, mana lui Stalin
(ochiul fiind Ana Pauker), in Romania.
Stiu: daca eu nu rostesc, acum, ceea ce trebuie sa
rostesc, o sa plang si eu, dar nu numai eu, cu lacrimi de
sange. Daca nu rostesc, acum, peste o saptamana, peste o zi,
chiar peste un minut are sa fie prea tarziu: Turcanu are sa
stapaneasca lumea.
Eh, daca ar fi Elisav, aici, acum Eu nu sunt decat
fratele lui - asa ca zic:
- in problema picioarelor, domnule Director - tusesc,
glasul mi-a iesit stirb, umilit - si satisfacut.
Ochii lui Turcanu sunt albi: de multumire. Ba nu, de
ne-multumire: de ce n-am vorbit ?, vedeam eu pe dracu!
Turcanu are ochii albi de multumire: ei, m-am convins ? - isi
roteste capul cu miscari scurte, violente, de parca ar vrea
sa-si dezmorteasca muschii grumazului.
- Ce e cu picioare?, intreba civilul, cu un ingrozitor
accent rusesc (unii spuneau ca Nikolski e basarabean - o fi
rus sau evreu din Basarabia, dupa cum vorbeste - dar sa fie
insusi Nikolski?, sau un frate, var, tovaras de-al lui?).
- Permiteti-mi sa va explic, tovarase (sunt convins ca
Dumitrescu a spus: "tovarase general") - directorul se
apropie de rus si cu risipa de gesturi explica ceva, in soapta.
Rusul da din sapca si zice, incruntat: Da, da, da... - apoi
brusc, furios (in sfarsit ii vad ochii):
- Iel tierarist?
Si Dumitrescu si Spelbul, alaturat intre timp, ii explica -
ce i-or fi spunind? Ca sunt, ca nu sunt tierarist? Rusul da
din cozorocul sapcii (n-are gat, capul i-i asezat direct pe
umeri): Da, da, da, da : insa numai Dumnezeu stie daca e
bine sau rau cand zice Da.
- Bine, s-a notat!, arunca Dumitrescu in directia mea si
da sa iasa.
- Domnule Director, vreau sa ma cer la raport! - face un
glas cunoscut: al lui Saptefrati.
- Ce mai vrei si tu, banditule? - Dumitrescu e sfecliu de
furie. Ce sa raportezi?
Ah, daca Mihai ar spune ce n-am spus eu: daca ar face
el sa se opreasca asta Saptefrati se apropie de director cu
mersul lui lalau, se opreste la un pas de el, scarpinindu-se la ceafa.
- Asta-i pozitie de raport, banditule?, se invineteste
Dumitrescu. Dreeepti!
Mihai ia o pozitie de drepti mai mult decat reglemen-
tara: cu capul atat de frant pe spate, incat se adreseaza
tava-nului, turuind:
- Domnule Director, am citit in presa oficiala ca detinutii
din lagarele de exterminare naziste aveau formatii artistice,
va rog sa aprobati alcatuirea unei formatii de camera aici, la 4 Spital !
Stupoare. Spelbul nu-si poate stapani un chiot, numai-
decat stapanit. Dumitrescu nu stie ce sa raspunda, bate din
buze, cu ochii din ce in ce mai iesiti din cap:
- Formatie de camera Aici, in camera 4 Spital -
Directorul trage de timp si trage cu ochiul spre rusnak, caruia
Spelbul ii vorbeste la ureche, in ruseste.
- Cand o sa ajungeti pe santierele de munca ale patriei,
o sa aveti de toate, spune Spelbul, zambind. Si orchestre, si fanfare, si
- Domnule general!, face Saptefrati, adresindu-se
rusului - dar Spelbul il intrerupe:
- Nu cunosti gradele? - si isi arata epoletii.
- Nu dumneavoastra ma adresez, domnule colonel -
asadar, domnule general, in lagare naziste...
- Care general, ba?, i-o taie Dumitrescu. De unde stii ca ?
- De la dumneavoastra, adineauri v-ati adresat cu
tovarase general - asadar, domnule general, in lagarele de
exterminare, detinutii aveau dreptul sa cante
- Ce-aveau dreptul, ba? Cum, compari tu -
Dumitrescu a devenit verde de furie.
- Nu compar, dar ma intreb: cum sa ne reeducam, cum
sa devenim oameni noi, fara muzica? intr-o actiune ca aceas-
ta, domnule general, muzica are un rol de capatai - spuneti si
dumneavoastra: cum sa ne facem demascarea fara muzica,
doar stiti ce-a spus marele Lenin
- Da, da, Lienin, tresare rusnacul si i se intepeneste ceafa.
- Da, Lenin - dupa ce a ascultat "Appassionata", a zis,
citez textual: "Ah! "
- Da, da, tixtuali, da, incuviinteaza sapcosul.
- Iar marele Stalin, dupa ce a ascultat muzica lui
Prokofiev pentru filmul "Alexandru Nevski!"a zis - citez
textual si in original: "Pravilno!" in consecinta
- Da, da, arighinal, pravilno, cansicinta, zice rusul, dind mereu din cap.
- in consecinta, zice Saptefrati repede-repede, muzica ar
indulci moravurile domnului Turcanu, aici de fata
- in consecinta, o sa studiem propunerea, il intrerupe
Spelbul. Pare foarte interesanta, o sa mai stam de vorba
Ies cu totii, foarte, foarte grabiti, "generalul" lui
Saptefrati privind mereu in urma. Dumitrescu, ultimul,
dupa ce ii sopteste ceva lui Turcanu, facindu-i cu ochiul si
strangindu-l de brat.
Usa se inchide, se trag zavoarele.
- La locurile voastre, baieti!, bate Turcanu din palme. Sa
iasa si cei de sub prici - brava, mai, am iesit bine la inspectie,
felicitarile mele!
- Dumneavoastra, dar eu?, intreba Saptefrati, ratacit. Ce
fac eu, in consecinta?
- In consecinta O sa verificam citatele despre muzica
rade Turcanu.
- Si pan-atunci? Raman, ori ma-ntorc? - si arata spre prici.
- Te-ntorci ramanind - ha-ha-ha - si Turcanu ii arde
peste spinare una din palmele lui "prietenesti, de-l pune in
genunchi pe Saptefrati, apoi se duce la tineta si urineaza,
lung, cu dese opriri, ca mosii.
- Si-asa, Vasili, cat pe-aici sa ne faci un pocinog! -
Turcanu a ajuns la pat inaintea mea, ma astepta. Adivarat,
te-am neglijat, Vasilica, dar intelege: suntem si noi debor-
dati, avem atatea alte treburi ceva mai importante decat
picioarele tale - este, Vasile? Este, Vasile! Oricum, iti promit
ca rezolvam si cazul tau, ai sa vezi Baieti! Putina liniste, va rog!
"Baietii!" incremenesc. Cine sa fi vorbit? Cine sa fi
rugat: Turcanu? Da, el, in carne si-n oase, cel care, cu cel
mai firesc aer cu putinta, continua:
- Va anunt ca prima etapa s-a-ncheiat. Veti fi repartizati
in camere mai mici, unde veti trece prin alte faze, alte trepte
ale cunoasterii V-a fost cam greu, aici, insa asta sa va
bucure: are sa va fie cu atat mai usor de-acum incolo -
vorbesc de cei care in mod sincer s-au hotarit sa o rupa cu
trecutul, sa scuipa pe el, sa se lepede di putrigai, sa devina
oameni noi in tara noua
Face o pauza - de asta data nu de efect, de asta data ai
zice ca are nevoie de putina odihna. Reia, dupa o vreme:
- Cei care si-au facut demascarea externa, aici, vor fi
ajutati de comitetele de reeducare din camerele unde vor
ajunge sa treaca cu bine si prin faza urmatoare: demascarea
interna. Aceia dintre voi care vor da dovada de totala since-
ritate, de dorinta cinstita de a incepe o viata noua, vor fi
ajutati rara preget, atat de catre cei deja reeducati, cat si de
personalul administrativ. Vor primi carti, brosuri, vor putea
invata poezii, cantece - vor putea alcatui coruri, chiar
formatii instrumentale. Dar ceea ce este mai important cei
total reeducati vor avea dreptul sa lucreze pe santier, vor
relua contactul cu familia, li se va scurta pedeapsa, unii vor
fi amnistiati. Cei care, chiar liberati, vor dori sa lucreze pe
traseul Canalului Dunare-Marea Neagra...
A devenit liric, Turcanu. Nu-i vad ochii, insa i-i simt
umezi - de aer, de culori, de spatiu; si il simt gelos: banditii
de ieri vor ajunge maine la Canal, el insa va trebui sa ramana
aici, in inchisoare, in aerul otravit de tineta, in peisajul
ciuntit al celulei - ca sa-i ajute pe ceilalti, sa arate celorlalti
calea cea dreapta.
- Dar, atentie!! - iata-l pe Turcanu cel de toate zilele,
adevaratul. in oricare moment al oricarei faze viitoare, daca
vom constata ca nu sunteti total sinceri, ca incercati sa
inselati comitetul de reeducare, veti fi intorsi ! Aici, de la
capat! Atentie, in orice moment de dupa reeducarea, sa-i
zicem, completa, dupa plecarea de-aici - in alte inchisori, pe
santiere, pe duba, chiar in libertate - daca veti vorbi, veti
reveni, aici, intorsi ! Veti lua totul de la capatul capatului! De
fiecare data cand veti gresi! Cand veti divulga secretul
procesului nostru de reeducare! Atentie: eu am ochi si urechi
peste tot! Cine vorbeste, vorbeste o singura data, o a doua nu
mai exista!
Asa, da: acesta este adevaratul Turcanu: confuz, tranca-
nitor, violent. Usa. Marina, urmat de Mandruta, cu liste.
- Care-ti auzi numele, bagajul si iesi pe coridor!, anunta
prim-gardianul, apoi: Pop Vasile, la infirmerie!
Slava Domnului, era si timpul! Dau sa-mi strang baga-
jul, insa un gardian ma asigura ca o sa-mi fie adus, sa nu-mi
fac griji. in timp ce Mandruta citeste, iar cei strigati isi aduna
lucrurile, eu ies.
Gherman mi-a intins carjele, cu privirea impaclita;
pentru o clipa, mi s-a strans inima: bietul Cori, arata ca un
parasit pe o insula - macar de-ar fi pustie. Trec pragul
camerei 4 Spital, in carji, pendulind harnic si fara spor. La
un semn al lui Marina, ma preia alt gardian. Nu mergem mult:
deschide o usa, imi face semn sa intru, inchide in urma mea.
Abia acum ridic ochii de la talpile pe care mi le
supravegheam: constat ca ma aflu intr-o celula obisnuita,
goala. Mult mai mica decat 4 Spital, dar celula, nu
infirmerie. Ma rasucesc, din bucati si bat in usa.
- Ce vrei, ba? - gardianul ma supravegheaza prin vizor.
- Domni sergent, aici nu-i infirmerie
- Mare descoperire! Ti-a zis careva ca-i "fermelie? Si te
mai pretinzi "telectual, student - ce-oti fi-nvatind voi pe la
facultatile-alea, dracu stie - ii aud pasii indepartindu-se.
Are dreptate, animalul: ce-om fi invatind noi pe la facul-
tatile-alea? Poate ca e mai bine ca nu m-au dus la infirmerie
- care nu stiu unde e, aici, la Pitesti. Mai bine, pentru ca,
ducindu-ma la infirmeria inchisorii, m-ar fi rezolvat pe loc,
aici, la Pitesti; or, aducindu-ma deocamdata intr-o celula
obisnuita, de carantina, inseamna ca voi fi transferat in alta
parte, in alta inchisoare, in alt oras, poate chiar la spital, la
Bucuresti; ori, de ce nu?, se pregatesc sa ma libereze
Oricum, am scapat de externa, scap si de interna - desi
ma tenteaza Canalul descris de Turcanu: aer, soare,
miscare Sa ma insanatosesc intai, apoi cer sa fiu trimis la
munca. Pina atunci, o sa am de asteptat - picioarele,
picioarele
Deocamdata, astept duba. Cateva ore, cateva zile, ce mai
conteaza, din moment ce-am scapat de 4 Spital Ca sa-mi
fie asteptarea mai scurta, ma intind pe prici. Si adorm.
Si iat-o pe Seliva, in rochie alba, cu doi trandafiri rosii
atarnind pe pantece. Au pus-o acolo, sus, in nisa, ca pe
Fecioara Maria la catolici. Aureola - in acelasi timp si
contur al obrazului: din sarma de aur, subtire. ii aud glasul
de dincolo de comoda: "Vasile, Vasile, bine c-ai venit!",
alergam in trei, prin ierburi, jucindu-ne de-a Baba Oarba, ne
cauta ea, legata peste ochi cu aureola care nu-i poate impie-
dica vazul- daca ar avea - eu alerg, privindu-mi picioarele
atat de sprintene, de parca sunt ale altuia, alerg in cerc apoi
in 8, cu pofta nebuna de alergare, insa mi-o taie Elisav:
suparat, suparat, cu mainile adanc infundate in buzunare si
tinute drepte din cot - in buzunarele lodenului verde, prin
stofa caruia imi arata, cu revolverul, unde anume. Si cu dintii
sticlind. Vreau sa-i spun Selivei sa-l caute si pe el macar o
data, altfel; doar pe el il strigase atunci, acolo dincolo de
comoda - insa nu pot vorbi: Iulia imi pune amandoua
palmele peste gura, cerindu-mi din ochi sa tac, sa nu ne auda
Rusii, iar Seliva a incremenit in nisa ei susa, cu aureola sug-
erindu-i obrazul rara de chip. "Gata, hai!", imi cere Elisav,
eu insa mai am niste apa de baut, o anume portiune de
parchet de strabatut, de patruns, cu talpile inainte - apoi bagajul
- Si bagajul?, intreb.
- Ce bagaj - gardianul nu se rasteste, nu se mira, imi face
semn cu cheia sa ies din celula.
A-ha, acum ma duce la carantina - sau poate direct la
duba, pentru spital.
Pe coridor, in dreapta usii, politicul Marina. Salta pe
varfuri, cu mainile la spate si zambeste - mie mi-o fi adresind
zambetul lui de politruc?
Cu cheia, gardianul imi face semn sa ma iau dupa el, la
stanga. Descuie o usa, o deschide, se da in laturi. Cu cheia
imi face semn sa intru.
Si intru. Trec pragul altei celule...
Ba nu: pragul este acelasi, celula tot 4 Spital ! Iar a
incurcat gardianul borcanele, intai m-a condus intr-o celula
in loc de infirmerie, acum ma baga iar la 4 Spital - trebuie sa
bat in usa, sa-i atrag atentia, sa-i cer
Ba nu: Nu e 4 Spital. Nu recunosc pe nimeni dintre cei
care se plimba, discuta, glumesc, rad cu glas tare, se cheama
pe nume de care n-am mai auzit.
Ba e 4 Spital, uite cele doua paturi adevarate si saltelele
lor, adevarate.
Ba nu: ca sa fie, ar trebui ca Saptefrati si cu Damaschin
sa ma care de subtiori, iar cel cu barbie in corn de rinocer,
Ciobanu sau Mocanu, am uitat cum ii zice, sa-mi strige:
"Mai tu, ceala schiop!", asa ceva, apoi sa-mi arate patul
adevarat de langa al lui, de unde o sa am o videre frumoasa,
ca dintr-o loja. De orchestra.
Ba da: e patul meu. incerc sa-mi fac loc printre
plimbareti, spre pat. Careva ma apuca de cot.
- Locul tau e acolo! cealalta mana arata spre
Bogdanovici, tremurind linistit, cu falca atarninda, pe
piedestalul de pe care inca nu a fost coborat, doborit:
priciul de deasupra tinetelor.
- Locul meu: acolo! - s-ar zice ca eu am zis.
Poate, insa mana care mi-l indica ii apartine lui
Damaschin. Asadar, nu mai lipseste decat Saptefrati. Nu
lipseste: imi face cu ochiul. Ba nu: cu ochiul imi face semn
sa-l urmez. Ma iau dupa el, pana in dreptul lui Bogdanovici.
- Aici, bre!
Hahalera de Mihai, imi arata cu degetul mare peste umar
bagajul aflat intre Octavian Apolozan si Stef Davidescu. Sau
invers, nu mai tin minte.
- Da carjile-ncoace!, mi le cere cu degetul. Predai carjile
si-ti tii fleanca, daca vreunul din cei doi te-ntreaba
- Ai trecut, cacaciosule!, ii suier printre dinti.
- Taci si-noata! mi-a smuls o carja de la subtioara, i-a
potrivit capatul (cel cu "lipsa de tampon cauciuc") in genun-
chiul meu drept: Dom Turcanu mi te-a dat in grija, ca prieten
vechi-si-domn-crestin, eu stiu unde sa apas, de sa zici:
"Ma-ma!" - si rade, bestia.
- Mama ma-ti! - pentru intaia oara injur - si inca un bun
prieten - de mama.
- Mama-i moarta, n-are cine sa ma planga si nici motive
nu-s - acum, mars pe prici! Si gurrra! - imi ia si cealalta carja
si dispare.
Urc din a multa incercare spre bagajul meu.
Asadar, locul meu este pe priciul din dreapta usii,
ocupat numai de vechi: Bogdanovici, Octavian, Apolzan,
Barsan, Stefanescu/Davidescu, Verhovinski/Verhovenski,
Voluntaru Si vechiul de mine, chiar daca sunt oarecum nou.
Si, din-colo de Barsan, unul cu adevarat nou - Nicu Apolzan
- nu l-au trimis la minori, cum credeam.

7.

Si nu se mai opreste, nu se mai opreste.
Sunt in patul meu, de langa al lui Turcanu. M-a
rechemat el, dupa ce l-a alungat-intors pe Steiner - la vreo
saptamana dupa intrarea noii serii. Alaltaieri l-a reprimit pe
Steiner, dar l-a trimis cu misie in alta celula, asa ca eu tot in
patul meu sed.
Si nu se mai opreste, nu se mai opreste. Cu toate ca seria
de-acum e mult mai buna decat a noastra - vreau sa spun:
decat cealalta, precedenta. Mai buna, cu toate ca Turcanu
lipseste aproape intreaga zi, iar cand revine, nu zaboveste
mai mult de jumatate de ceas. Mai buna, cu toate ca
Gherman se dovedeste mai putin activ-combativ, mai putin
persuasiv decat Turcanu (dar cine se compara cu Incompara-
bilul?) - adevarat, de la demascarea cu verisoara, Cori se
misca greu, oboseste repede nu mai are energia de alta data,
loveste el din toata inima si din toata ura, dar nu mai are
puteri, se mentine in postul de adjunct al Turcanului doar
printr-o vointa care nu-i vointa, fiindca uneori ma intreb
daca nu cumva e nebun-nebun, alteori daca nu se drogheaza
- dar cu ce? cand?, poate cu bata: l-am vazut de mai multe
ori, in patul lui, lovindu-se peste mana stanga, peste fluierele
picioarelor, chiar in cap dindu-si. Mai stii: asa isi va fi
reincarcind bateriile. Da, seria aceasta: mult mai buna: dupa
gramada din prima noapte de 4 Spital, vreo sase au si ridicat
mana, anuntind ca ei s-au hotarit. Definitiv. Or fi stiind ceva-
ceva, dinainte - altfel, cum?
Si nu se mai opreste, cu toate ca nehotariti au ramas
putini, mai ales din seria noastra: priciul lui Bogdanovici.
Dintre noii veniti cel mai nehotarit este un ciung, si el fost
prizonier la rusi: nu vor fi noi pentru el croseurile damas-
chiniene la ficat, va fi gustat si acolo, prin stepa nesfarsita,
de la vreun Balanov, lovituri de ciomag peste mont, peste
mont, pana la sange, pana la aschii - de asta va fi ramanind
profund nehotarit.
Nu se mai opreste. Poate fiindca Turcanu, mereu absent,
nu a rectificat personal progresele realizate sub conducerea
lui Gherman, cand se intoarce, e tare obosit, are nevoie de
"o mica destindere" si, culmea, se destinde pe spinarea celor
care tocmai trecusera, de-ai zice ca e un ne-turcanu. Sa nu-i
dea raportul Cori, intre timp? Greu de presupus, Turcanu stie
totul, deci mult mai mult decat ii comunica Gherman, insa
mi se pare ca, de la o vreme, aici se bate ca sa se bata, de
amorul artei, nu al reeducarii; si ca mai vartos sunt batuti cei
care au trecut prea repede, dupa parerea lui Turcanu.
Si nu se mai opreste - ceva nu este in regula, cineva,
undeva, sus de tot se contrazice: se grabeste, se grabeste sa
faca oameni noi din noi (Canalul numai cu astfel de scobitori
poate fi scobit), rezultatele si ele vin repede - insa nu sunt
culese; ai zice ca nu sunt luate in seama. De ce? Nu stiu si
am incetat demult sa-mi pun intrebari, constat doar ca seria
aceasta e gata, e pregatita pentru faza, pentru fazele urma-
toare - cu exceptii care nu confirma nimic, asa-i pe-aici -
desigur, datorita si noii metode introdusa chiar de a doua zi:
dupa terci (mancat din treuca) si inainte de a iesi din camera,
Turcanu ii recomandase lui Gherman:
- Cori, dupa fiecare ciomageala - individuala, in grup, la
gramada intrebi: Care te-ai hotarit sa scapi de urmatoarea,
ridica mana! Si-i pui sa-si faca demascarea, pe loc!
Cori executa intocmai: a repartizat bucati de sapun pe
care doritorii sa-si noteze pacatele - pe care le si auzim,
rostite. Numai ca, in preajma stingerii, cand se intoarce
Turcanu, obosit si doreste "o mica destindere" se destinde cu
cine-i cade sub mana: demascati, ne demascati, razdemascati,
plantoane, Verhovinski, Balan, Damaschin,
Bogdanovici, fratii Apolzan Lucrurile se incurca rau de
tot - dar se descurca, provizoriu, a doua zi.
Din seria aceasta i-a cedat inima doar Prizonierului: nu
din pricina montului, ci foarte probabil, a ficatului, Gabi
Damaschin s-a dovedit mai eficace decat Rusii - e drept, tot
domnul Turcanu l-a terminat, dar vreau sa spun ca domnul
Turcanu a avut prea putin de furca, il aproape ispravise Gabi
al nostru, stangaci si medicist.
Din seria noastra i-a mai cedat lui Tolea Verhovinski,
alaltaieri, cand Turcanu, intors cu chef de joc, a jucat pe el
Batuta, intai singur, apoi punind pe altii, el comandindu-le:
"Hop si asa!", apoi iar singur, mult dupa ce Cori luase
pulsul pe care nu-l mai gasise.
De plecat, au plecat mai multi. Din seria noastra de la 6
martie: Barsan (sper ca, totusi, la infirmerie, pulsul luat de
Cori fiind oarecum bun); Voluntaru - tot pe-acolo desi am
indoieli, dupa cum si Gherman avea; dupa ce zile in sir
fusesera pusi sa urce pe masa si sa se bata ca chiorii, au fost
scosi cu bagajele - acum or fi colindind celulele mici de
reeducare, dind spectacole.
Si nu se mai opreste. Cu toate ca au fost dusi-adusi cu
totii de la externa. in afara de mine: ma neglijeaza in conti-
nuare, Megiesul, in ciuda promisiunii de dupa inspectie.
Dintre vechi, doar Stef, pe prici si eu in pat. Si vechiul
vechilor, veteranul Bogdanovici. Care moare, moare, moare
(di manili istea!) si nu mai ispraveste. De parca i-ar creste
dintii la loc i s-ar lipi la rupturi pielea si carnea si oasele.
Dintre veteranii de pe ciment, reeducatii, au plecat
Voinescu, Steiner, Cobuz, Oprea - pe rand, nu stiu pe capul
cui. Au ramas Gherman, Pop Cornel, Puscasu. Achizitionati
din seria noastra: Grigoras (face mereu naveta), Damaschin,
Saptefrati si Balan. Dihorul si-a confectionat dintr-o coada
de matura doua baghete lungi de o schioapa cu ajutorul
carora prinde si trage, nu numai scroturi, ci si alte piei: a
gatului, a burtii, a obrazului, pielea din interiorul coapselor,
de la subtiori, apoi: buze, nasturi, burice, urechi - cu
precadere, limbi. Lucreaza cam de capul lui si nu de putine
ori Cori i-a potolit zelul cu lovituri de bata in cap. Balan
incaseaza fara sa cracneasca, ba chiar ranjeste a multumita,
insa peste un ceas porneste iar la vanatoare de piei prin
jungla camerei 4 Spital.
Saptefrati al meu este binisor intr-o ureche. Si-a facut
demascarea printre primii din seria noastra - demascare con-
siderata de insusi Turcanu, exemplara - drept care trecuse la
ei. insa, la vreo trei zile dupa inspectie, in absenta lui
Turcanu, fusese scos de Marina. Revenise noaptea, tarziu,
mult dupa stingere. Turcanu, mahmur, furios si curios:
- Ei, Saptifrati, ti s-a studiat propunerea? Ce concluzie -
in consecinta ?
- in consecinta - Mihai ridicase din umeri. in conse-
cinta, sunt cel mai bandit dintre banditi, n-o sa gasiti altul ca
mine, va spun fara sa-mi laud ciocanul - cel mai fascist, cel
mai bestial, cel mai antisemit la adresa ofiterului politic
Marina in consecinta, mi s-a recomandat calduros sa va
rog cu tot respectul care vi se cuvine sa-mi repartizati un loc
pe prici, s-o iau da capo...
Turcanu zambise:
- Bini, mai Saptibanditi, ie-o da capo, daca asta-i dorinta
ta cea mai fierbinte. Ai sa stai acolo, pe prici - dar ai sa faci
si de planton, noaptea. S-o experimentam si pe asta
- Daca m-as croi singur n-ar fi mai simplu?, intrebase Mihai.
- Prea simplu!, a zis Turcanu. Dati-i ciomagul-napoi, ca acum e noapte.
Asa ca Mihai o experimentase si pe asta: timp de vreo
doua saptamani, ziua era intors pe prici, incasind ce incasau
nehotaritii si raii - iar noaptea facea pe plantonul si-i croia el
pe nehotariti si pe rai.
Grea munca. Mai ales ca e nedormit.
De cateva zile, trecuse cu totul - avea deci dreptul sa si
doarma, pe priciul din stanga usii - cand Turcanu:
- Saptifrati! Di ci n-ai fost sincer in autobiografia scrisa?
Di ce-ai scris ca esti nepot de vara al Capitanului? Di ce-ai
scris ca ai participat la Rebeliune si-ai asasinat evrei? Di
ce-ai scris ca maica-ta a lucrat cu Veturia Goga, la Patronaj?
Di ce-ai scris ca ai impuscat partizani sovietici pe frontul de
Est? Am verificat, ai scris minciuni! in timpul Rebeliunii
erai in Basara in Republica Socialista Moldoveneasca, nu
puteai-aaa stii tu Maica-ta a murit in "39, nu putea sa se
inhaiteze cu Veturia. Pi frontul di Est n-aveai ci cata, esti
nascut in "30! Am verificat, nu esti neam cu Zelinski.
- Poate. Desi in chestiunea asta e greu de stabilit daca
esti ori nu esti neam cu cineva, oricum, nu poti nega ca ai
fi in privinta celorlalte Chestie de varsta: ce vina am eu
ca m-am nascut abia in 1930? Daca m-as fi grabit, as fi
apucat si Rebeliunea si frontul de Est si cel de Vest si
santierele nationale si internationale
- Nu ma intereseaza ce-ai fi putut face-daca! Ma intere-
seaza ce-ai facut cu-adivarat!
- Cu-adivarat - cine hotaraste ce-i adeva
- Eu! in con-se-cinta, ai mintit! Nu vrei sa te lepezi di putrigai!
- Vreau, vreau sa ma lepad de satana
- Cum vrei, mai, cand, scrii minciuni?
- Minciuni - ce-i aceea minciuna, pe timpurile astea?
Faptul ca varsta nu mi-a permis sa fiu ori sa comit nu insem-
neaza ca sunt nevinovat, ca nu contin putregai - dar il simt,
il simt in mine, fierbe, forfoteste, da in clocot, putrigaiul! Ca
n-a fost chiar asa cum am scris Unii scriu in minus, eu am
scris in plus, ca sa se faca o medie cinstita - de unde sa scot
altceva, adivarat, cum spuneti? E ca si cu cotele
- Ci, mai? Cari coti?
- Obligatiile voluntare catre stat. Ale taranimii mun-ci-
toare de la sate catre muncitorimea muncitoare de la orase.
Ai, n-ai - dai! Nu se face atat cat trebuie sa dai, pe ogorul tau
- cumperi diferenta si predai, ca de nu Asa-i si cu
putrigaiul: ai, n-ai - te lepezi de el, ca de nu
Nu mai sfarsise: Turcanu izbucnise in ras: din ras,
trecuse direct la bataie: il facuse zob pe bietul Saptefrati.
Apoi il intrebase:
- Fagaduiesti ca, de-acum incolo, ai sa scrii numai
adevarul-adivarat? Promiti ca-ti faci demascarea, cinstit?
- Promit, promit!, se grabise Mihai. Dar cine-mi promite
mie ca, dupa ce-mi smulg masca asta (si aratase obrazul
insangerat), nu dau de alta masca, de altele? Fiindca
dumneavoastra, domnul Turcanu, ne-ati invatat - si bine
ne-ati invatat - ca nebanuite sunt mastile Domnului
De acea data, dupa ras, nu a mai urmat bataie. Doar o
scatoalca turcaneasca, de prietesug radautean. La scurt timp
dupa intamplare, Turcanu a inceput sa-l ia cu el, nu stiu pe
unde, pentru cateva ore. in celula, Mihai face de planton,
insa nu prea bate. Vreau sa spun: nu cu deosebita placere.
Scoate la program, distribuie gamele, supravegheaza
curatenia, umbla tot timpul cu o placa de sapun pe care
noteaza, cu un ac
Gabi Damaschin si-a pus la punct croseul upercutat de
stanga. La inceput, oamenii nu-l luau in seama: ce rau le-ar
fi putut face, cu mainile goale, baietasul acela fin, cu ochi
mari, umezi, cu gene rasfrante, cu buze frumos desenate, de
culoarea ciresei? Ei bine, delicatul, firavul, frumuselul Gabi
Damaschin, cel care ii sarise lui Turcanu in spinare, la
inceputuri, a devenit unul din cei mai feroci adjuncti. Bate
din, cu placere. Loveste cu stanga, fara pregatire, fulgerator,
daramator - la ficat, numai la ficat. Minute in sir victima se
zvarcoleste pe ciment ori pe prici: sau ramane nemiscata, de
la bun inceput - ca Prizonierul.
Si nu se mai opreste. Cu toate ca pluteste in aer o adiere
de Canal, deci de vacanta. Sau poate tocmai de aceea.
Intra Turcanu, surprinzator, imediat dupa masa de seara
- inca nu a apus soarele. E vesel, excitat, ne vorbeste iarasi
despre Canal, iarasi despre Miscare - pe care o va lichida el,
celalalt moldovan - despre necesitatea de a ne reeduca liber-
consimtit; si sincer; si din toata inima. Se opreste in dreptul
lui Bogdanovici:
- Tot pe-aici, mai Sura? Ar trebui sa mai lasi locul si
altora, tu l-ai umbrit distul.
Falca lui Bogdanovici nu mai urca atat de sus ca pe
vremuri - dar se misca, totusi.
- Treci pi scaunul dentar, sa-ti mai dizbarn un dinti putrigait!
Bogdanovici nu mai coboara de pe prici atat de repede -
sau atat de ne-lent - ca pe timpuri (e-he, ce timpuri, acelea!).
Mai intai se rasuceste, incet, incetisor; apoi se potriveste pe
burta; apoi impinge picioarele peste marginea priciului - greu, greu.
Turcanu isi pierde rabdarea.
- Ce te mocosasti atata, mai? Nu vrei sa scapi odata?
Bogdanovici s-a incurcat in ceva - probabil in sine
insusi: nu izbuteste sa coboare de pe prici, a ramas
incotopenit pe acolo.
il ajuta bunul sau prieten Genu; mai degraba: Jenu - de
la Eugen il apuca de picioare, trage, ii imprima o miscare
ascendenta apoi, la capatul cursei bratelor, ii da drumul.
Bogdanovici zboara-zboara-zboara.
Pana in dunga priciului de vis-a-vis. Acolo se opreste o
secunda, doua secunde, apoi se prelinge pe ciment. Turcanu
se duce la el, se apleaca, il ridica. Acum il azvar1e in sus, se
preface ca nu-l poate retine, il lasa sa cada Si iar si iar.
Acum nu-l mai arunca: il tine de gat. ?inindu-l de gat il
inalta, inalta, pana are bratele drepte din cot si la perfecta
verticala. in sfarsit, il vad si eu o data pe Bogdanovici cu
gura inchisa (desi imprejurarea ar cere invers), dar cu ochii
mai-mult-decat-holbati.
- Di manili istea-i sa mori, banditile!
il boscorodeste, il acuza, il intreaba, il cearta, i-o zice.
Ca o baba de pe la ei, di pi la. Mereu si mereu, despre
povestea de la Suceava; mereu si mereu reprosindu-i teoria
reeducarii de forma, pe sub mana; teoria reeducarii liber-
consimtite; teoria despre inselatul Clasei muncitoare care.
- Tu, mai uratule! ii zice la un moment dat, cu ura si cu
aproape lacrimi. Care nici dinti nu mai ai!
Repros in intregime justificat. Ce poti sa faci cu un ou fara dinti?
Acum l-a trantit jos. il calca. Ca la teasc. Ca la Batuta -
isi comanda singur: "Hop, s-asa!", sare cu amandoua
picioarele odata. Joaca pe trupul care - oroare - nici dinti nu
mai are. De o buna bucata de vreme, Gherman (care, in
momentele Bogdanovici nu se amesteca - nu are voie, de
altfel, nu doar el, nimeni, problema Bogdanovici fiind una
strict bilaterala - dupa cuvintele lui Turcanu) se tot agita prin
preajma, chiar intinde o mana - dar si-o retrage numaidecat.
- Gata, dom' Turcanu! Gata!! - Gherman a tipat.
- Ci-i, mai? Ci-i gata, dom' ? - lui Turcanu i-a
cazut sapca, are ochii rataciti, fruntea i-a coborat la
sprancene. Ci vrai?
- S-s-s-sa-i iau pulsu' - Gherman dardaie, in pozitie de drepti.
- Pulsul - da di ci? Bini, ie-i-l, da mai rapidi! - isi culege
sapca de pe jos, o bate de genunchi, dar nu-si gaseste capul.
Undi esti, Cori?, il cauta, invartindu-se. Cum stam, Cori? -
l-a gasit. Mai sufla?
Gherman se ridica de deasupra lui Bogdanovici,
sopteste ceva, indelung. Turcanu clatina din cap:.
- Sa scape asa de usor? - neaga din cap cu atata violenta,
incat improasca cu saliva; sau cu muci.
Gherman insista, ba chiar indrazneste sa se tina de
Turcanu si, culmea: sa i se aseze pe fata. Dar Turcanu are
alta treaba acum: sa se stearga de muci, cu maneca. O face
cu oarecare uimire - si cu placerea regasirii unor gesturi, gus-
turi, mirosuri din copilarie. Tarziu de tot intreaba, indiferent:
- Cori, tu esti sigur? Sigur-sigur, mai?
Gherman da din cap, dar Turcanu nu-l vede - s-a intors
cu spatele spre el si se ocupa de muci. Zice, cu pauze:
- Ca, de nu - stii ce te-asteapta.
Gherman nu se lasa, ii iese in fata, sopteste cu vigoare,
arata cu degetul peste umar, insistent.
- Bini, Cori, ocupa-te!, Turcanu pare usurat. Du-l
de-aicea! Sa nu-l mai vad in fata ochilor, m-am saturat de
Clatinindu-se, cu privirea impaclita, vine incoace, spre
pat. Se tranteste, isi duce mana dreapta sub cap, dar dintr-o
data se ridica in capul oaselor si-mi sufla in obrai:
- Ci ti holbezi asa, la mini, mai sontatule?! Ologule!
Sterge-o de-aici, ca-mi furi aerul! Mars pi locul lui Bogdanovici!
in timp ce ma tarasc, fara carji, spre locul indicat
Gherman, Balan, Damaschin, Grigoras, taraie spre usa, ceva,
intr-o patura, ceva fara dinti. Convoi incheiat de Saptefrati
care scrie pe sapun, din mers. Gherman bate in usa.
Turcanu urla din spatele meu, cand usa se deschide:
- Un bandit! I-o cedat inima!
Se intampla ceva de necrezut. Gherman opreste con-
voiul si il infrunta pe Turcanu, peste golul camerei 4 Spital.
- Nu i-a cedat!
Apoi le face semn purtatorilor sa porneasca din nou cu
povara. Ies cu totii. Sau poate numai unii, nu-mi dau seama,
eu am alta treaba. Sa ocolesc baltoacele, stropii, darele de pe
ciment; sa urc pe prici; sa-i fac cu ochiul lui Stef - bate si el
repede-repede din pleoape - ma saluta si el cu ce poate
bietul, gura sfartecata nu-l mai ajuta.
il aud pe Turcanu, aici, imediat in spatele meu si in
stanga, venit la usa, vorbind cu gardianul. Nu deslusesc
cuvintele cedat si inima, ci infirmerie. Usa se deschide larg,
ies pasi multi impovarati. Ai lui Turcanu, inconfundabili:
liberi, insa ai lui se opresc in prag, racnesc:
- Faceti curatenie! Cimentul, luna!
Usa s-a inchis. Stef e agitat: asculta, cu gatul alungit, cu
gura cascata, iar cand pasii se sting, pe coridor, el coboara de
pe prici cu o iuteala nebanuita si isi vara capul pana la piept,
in tineta aflata exact sub mine. Printre picioarele lui Stef
batind aerul, il pot vedea pe Saptefrati scriind pe sapun.
Asa ca a plecat si Stef. L-au dus de picioare, tarindu-l;
credeam ca or sa-l readuca, leoarca de apa, imbaiat imbracat,
ca data trecuta, cand cu diareea. Nu l-au mai adus. in dreap-
ta mea, pe locul lui Stef, geme incetisor, Grigoras, intors
(pentru a cata oara?). Geme subtirel, scheunat, ca un copil;
mai degraba: ca o copilita; de fapt, ca un catelus inca orb.
Am pierdut sirul zilelor, nu mai stiu nici luna. Nici seria.
Stiu atat: ca ma aflu iarasi pe patul meu - iar si-a adus
Turcanu aminte de mine, iar mi-a promis ca nu o sa ma mai
neglijeze, jurat! Ceea ce inseamna ca Elisav trebuie sa vina.
Ceea ce inseamna ca Elisav nu vine. Ceea ce inseamna
ca trebuie sa ma vin singur, in asteptare. O sa ridic mana si
o sa anunt ca sunt gata. Ca m-am hotarit. De lepadare. Am
mai facut-o o data, insa Turcanu:
- Eu decid cand esti copt! - si s-a indepartat, razind.
De ce sa decida el? Si intru cat e mai copt, de pilda,
Saptefrati? Vreau si eu o placa de sapun, vreau si eu sa notez
tot ce vad, ce aud, ce cred despre cutare, ce mi se pare mie
despre cutare - ca sa-i raportez, seara domnului Turcanu:
Domn Turcanu, permiteti-mi sa va raportez si chiar raportez?
Ce grozav trebuie sa fie, ce senzatii extraordinare - sa-i
raportez domnului, seara. Vreau si eu; si eu - sa fac macar de
planton, sa pazesc somnul altora, am inceput sa merg binisor
pe picioarele mele si chiar daca nu as rezista un intreg
schimb, as rezista, totusi - cu care ocazie as scapa si de
escarele de pe spate - de-atata pat, de-atata asistare. Vreau si
eu sa dau, chiar daca n-am ce - vorba cotelor lui Mihai: Ai,
n-ai - dai! Trebuie sa fac ceva, ca sa grabesc, fortez decizia
domnului Turcanu - ce, eu nu sunt om? Si ce daca n-am
culoare politica, Saptefrati are? Are, n-are - dar are sapun!
Si ac! Si scrie!
Ridic mana, il rog pe Gherman sa-mi dea voie la tineta.
Numai pentru mica, precizez. El imi aduce carjile. Daca l-as
croi, acum, cu o carja in cap, pe fostul frumos Cori, Turcanu,
chemat, ar veni in galop, ar constata cedarea si s-ar decide
intr-un fel. Dar nu: Gherman mi-e strain; apoi nu sunt deloc
sigur ca, fara sprijinul unei carji as putea lovi cu cealalta.
Gherman ma incredinteaza lui Saptefrati. Mihai merge
pe langa mine, cu sapunul lui si cu acul lui. Un imputit.
Si un parvenit: vrea sa arate ca are ceea ce eu nu am.
- Esti un mare imputit, domnule!, zic, dar el se preface
ca nu m-a auzit.
Ma prefac ca ma poticnesc, Mihai se preface ca ma ajuta
sa ma redresez, eu i-o zic, de aproape:
- imputitule! Pune-ma si pe mine pe lista, porcule de
caine ce esti tu. Raporteaza-i lui Turcanu ca stiu unde se ascunde Elisav.
Nu m-a auzit nimeni. Dar parca nici Mihai. in timp ce
ma opresc la tineta, el se indeparteaza cu doi pasi, priveste in
alta parte; tine placa de sapun la spate. Nu vrea, imputitul,
magarul, porcul. Mai contine, mai contine putrigai: mai
poseda masti sub masca si nu se demasca in mod sincer. Nu
vrea, scarbosul; fiindca el mai este in stare sa nu vrea - deci
nu s-a reeducat, cum cu nerusinare pretinde! Nu vrea, zgarci-
tul si doar atat de simplu ar fi; nimeni n-ar sti ca eu il
rugasem, ca eu inventasem chestia cu ascunzatoarea lui
Elisav - de unde sa stie, pe mine plantoanele nu ma suprave-
gheaza niciodata, eu apartin domnului Turcanu. Ah, macar
de m-ar pari, vreau sa spun: sa-i transmita lui Turcanu, nu
dorinta mea de a se afla, ci frica. Ca sa fie credibil. Credibila.
Credibile, in - fine.
Ne intoarcem. Zic:
- Pune-ma pe lista.
- Taci, bre si-noata!, mi-o taie el, hlizindu-se cu gura pana la urechi.
- Ce s-a-ntamplat? - ne-a auzit Gherman.
- Vrea si mare - s-astepte pana la programul de mare,
raspunde Mihai, senin.
Nu exista program de mare. A mintit, mincinosul. L-a mintit pe Gherman.
- L-ai mintit, te demasc - daca nu ma treci pe lista
- il demasc pe Pop Vasile!, zbiara Damaschin. A vorbit
cu Saptefrati!
- Te demasc eu pe tine, ca te-atingi de bunurile domnu-
lui Turcanu! - i-o intoarce Mihai, extrage de la subtioara
ciomagul, ii da una in crestet lui Gabi; apoi vara bata la loc,
linistit. Linistit dispare si Damaschin.
Ajungem la pat. Mihai da sa-mi ia carjele, inainte de a
ma aseza. Nu i le las. Ma sprijin in ele, cu ele ma ajut ca sa
ma asez, sa ridic picioarele. Apoi, pentru ca el nu-i atent,
cuprind, cu ele in cruce, o zabrea a patului, din dreptul
talpilor. indepartez mult carja din stanga, i-o arat din
sprancene pe cea din dreapta:
- Poti sa le iei.
Saptefrati duce linistit mana, prinde carja de la mijloc.
Fulgerator, o apropii pe cea din stanga: i-a prins ca intr-o
capcana, laba. Strang, strang. Placa de sapun din cealalta
mana ii scapa pe ciment; isi musca buzele, se uita la mine,
uluit peste poate. I s-a inalbit, la radacina, nasul.
- Ma pui pe lista?, il intreb in soapta. Pune-ma, te rog,
Mihai, il rog si strang, strang.
Mihai se lasa in genunchi, langa pat. Pe frunte i-a tasnit
sudoarea, cu boabe salbatice, tulburi. Nu pricepe. Nu pricepe.
- Vasile, degetele Vasile, pianul
Stiu, stiu: pianul. ii spun: daca nu-mi promite ca ma
ajuta, n-o sa se mai atinga de pian, decat pentru concertul
pentru mana stanga de Ravel.
- Ma pui? Ca, de nu Ma pui?
De ce, de ce ma-sa nu vrea sa ma puna pe lista? De ce
nu ma demasca odata? De ce rezista - ce, e mai tare decat
altii, decat mine, de-o pilda? El, care trecuse din primul foc,
nici nu se rastise bine Turcanu, ca si trecuse?
- Ma pui? Ma pui? - acum nu mai soptesc.
- Nuuu!, striga Saptefrati si, cu stanga, imi da un pumn
cumplit intre ochi.
I-am dat drumul. A scapat, magarul.
- Ce-i, ce s-a-ntimplat?, aud glasul lui Gherman, apoi
pasii lui, alaturi.
- Ti-am spus ca nu, ramane nu! face Sapteftati cu glas
tare. Treaba mare - la program!
Magarul. Mincinosul. Banditul - o sa-l demasc, demasc, demasc!
- Voi ati vorbit si despre altceva - Gherman isi muta
privirile de la Saptefrati la mine si-napoi. Ati vorbit sau nu?
- Da, dom' Gherman, am vorbit, zice Mihai, culegindu-si de
pe jos placa de sapun. Cica sa-l pun pe lista pentru
infirmerie - care infirmerie?
- Care infirmerie?, intreaba, din inertie si Gherman. De
asta l-ai lovit? Tu nu stii, ma, ca Pop Vasile e al domnului Turcanu?
 - Cori inalta bata, insa Mihai face un salt in laturi si striga:
- Afla, domnule Gherman ca si eu sunt al domnului
Turcanu - incearca sa te-atingi de bunul domniei sale...
Gherman nu are timp sa reactioneze in vreun fel, ne
salveaza pe toti insusi Turcanu, radios, bine dispus:
- Bini, mai, dai ci fel di crestini sunteti voi? Azi ii
Vinerea Mare si voi Sa sarbatorim si noi Patimile
Mantuitorului cum se cuvine! Dupa datina! Crestineste!
Ia, mai, baietu-ista di pisti Prut, Saptifrati! Ian vina
Sarbatorim Patimile:
Grigoras, ca student la Teologie, sade la masa, incon-
jurat de doisprezece ucenici. l-au pus pe umeri un cearsaf.
Regizorul Turcanu bate din palme:
- Gata, crestini, incepem! Dupa Matei citire, cu cantec
inainte, mars! - apoi, aruncindu-si ochii pe un petic de har-
tie: Capul 26, paragraful 6 da-i cu citania, Saptievanghelisti!
Mihai, cu nadragii lasati peste bocanci si cocotat pe
tineta, citeste de pe placa de sapun tinuta intre palmele amandoua:
- "Fiind Iisus in Betania, in casa lui Simon Leprosul,
s-a apropiat de el o femeie, avind un alabastru cu mir de
mare pret..."
- Intra, muiere, cu mirul! Mai departe, evanghelistule!
- " si l-a turnat in capul Lui, pe cand sedea la masa".
- Toarna mirul, fumeie!
Balan, chicotind si dind din solduri, se apropie de
Grigoras pe la spate si-i toarna in crestet o gamela plina cu
ceea ce desertam noi in tineta.
- Brava, fime"ii! Treci, Matei, la paragraful 8!
- "Si vazind ucenicii, s-au maniat si au zis "
- Intra, ucenic Unu!
- "De ce s-a facut risipa asta?", recita ucenicul
Damaschin. "Caci cacatul, el se va putea vinde scump, iar
banii de pe el sa se dea saracilor!"
- Brava, mucenicule! Acum tot dupa Matei, capul 26,
paragraful tot 26!
- "Iar pe cand ei mancau, Iisus, luind cacat si binecu-
vantind, l-a frant si dind ucenicilor, a zis "
- Intra, bai Isuse si zi-i!.
- "Luati mancati, acesta este trupul meu", recita Grigoras.
- Asa, bre! Brava Isuse! Ia, toata lumea trece la impar-
tasanie! Treci, bre Isuse pe la fiecare si da-le din trupul tau!
Femeia poarta gamela reumpluta. Isus, cu mirul prelins
pe frunte, pe ochi, pe barbie, pe umeri, pe piept, incepe
impartasania: inmoaie degetele in gamela apoi le da pe la
gura crestinilor. Cand imi vine randul, ma feresc.
Evanghelistul Mihai ma tine de cap, Iisus Grigoras ma
manjeste pe buze. ?in buzele stranse si incerc sa nu respir.
Isus trece mai departe, dar Dumnezeu vede totul:
- Di ci te-ai sters, mai? Refuzi sfanta impartasanie? Ia,
Isuse, mai da-i din trupul tau cel sfant si binemirositor. Da-i
ii vari trupul in fundul gurii! Sa nu-l mai poata stuchi!
Sunt numaidecat imobilizat. Damaschin imi prinde
capul cu amandoua mainile si ma apasa sub urechi cu
degetele mari, pana casc gura mare-mare.
- Sa nu stuchesti trupul Domnului, ca-i mare pacat,
Vasilici!, ma ameninta Domnul Dumnezeu cu degetul.
Nu stuchesc. Nici eu, nici urmatorii.
- Bun, ia sa trecem acuma - tot de la Matei citire - la
capul 27, paragraful 28 - zi-i Saptimatei si cu sergentul zece
- ha-ha-ha!
- "Si l-au dezbracat de hainele Lui si I-au pus hlamida
rosie. Si, impletind o cununa de spini, I-au pus-o pe cap si in
mana Lui cea dreapta trestie; si, ingenunchind inaintea Lui,
isi bateau joc de el, zicind: Bucura-te, regele Iudeilor!"
Iisus are hlamida, insa nu rosie, ci fosta alba, de cearsaf,
pe care s-a scurs mirul rasturnat. Nu are cununa, ci gamela,
golita inca o data si lasata acolo, pleostita pe-o ureche. Nici
trestie, in schimb, pe piept ii atarna, legat cu sfoara pe dupa
gat, modelat din sapun, pudrat cu DDT, uns si el cu mir, un
falus.
- Prima miscare: treci fiecare pe la Isus, ingenunchezi,
pupi pupi poala popii, popa pupa pula po ha-ha-ha! - te
ridici, zici: Bucura-te, regele Iudeilor!, si pupi, po-pu-pa
adica crucea dela gatuI lui. Sa-nceapa, sa-nceapa, ia sa
videm, cini incepi tu, sontatu1e! Pupa-i pula, paraliticule,
sa te vindece - ho-ho-ho!
Deci, eu sunt primul. Numai ca nu pot ingenunchia.
Dumnezeu care stie totul, in marea mila Lui, ma iarta de
ingenunchiere - in timp ce ii sopteste ceva lui Iisus. Sarut
crucea cu coaie si zic ce zice Evanghelistul ca zic. Sa zic.
Iisus imi raspunde:
- Ia-ti patul tau si umbla-n maini.
Nu inteleg de ce Domnul este atat de vesel, de ce
umblatul in maini ar fi atat de inveselitor. Dureaza, dureaza.
Dincolo de usa, in coridor, gardienii se inghesuie la
geamul zgariat, se imbrancesc, poate se si cearta, pentru un
loc la gaura veciei.
- A doua miscare: va asezati pi doua randuri, fata-n fata!
Canta, evanghelistule, capul 27, paragraful 30!
- "Si scuipind asupra Lui, au luat trestia si-L bateau peste cap..."
il trecem prin plimbarica; il stuchim, in inghiontim, il
batem. Cu palmele, cu pumnii, cu picioarele. Eu, nu. Vreau
sa spun: eu nu cu picioarele.
Trecem la Marcu - alt Isus, tot un teolog, macedonean.
Apoi la Luca - nu e teolog, dar n-are importanta. in fine
pe al patrulea Isus (Pop Cornel) il rastignim - dupa Ioan.
intai jos, pe ciment. Apoi pe masa, ca sa vada lumea-ntreaga.
Dupa ce isi da duhul, il invelim in giulgiu si il ingropam in
tineta. Cel mai inversunat impotriva mortului este fostul
Grigoras: il scufunda de mai multe ori, apoi il tranteste pe
ciment si propune:
- Sa-l inviem, dom' Turcanu, va rog frumos!
il inviem - cu picioarele.
Cantam, in cor:
Hristos a inviat din morti,
Cu pula de gat atarnind
Si celor ce i se-nchiiii-naaa,
Cacatu-i daruindu-leee!
Dar stai, ca nu s-a terminat. Stai, ca Dumnezeu tatal porunceste:
- Tu, mai, aciala! Tu-ai sa fii asinul pe care, cica, a intrat
in Ierusalim, de Florii - sus, pi masa, in patru labe! Asa! Tu,
mai! Tu-ai sa fii Maria din Magdala, ibovnica lui Isusica,
tu-ai inghitit kilometri si kilometri, si de om si de magar,
pin toate bortile - tu te vari sub asin si iei pozitia lui
Romulus si Remus sub lupoaica! Si suji, mai! I-o suji,
di-adivaratelea, pana-ti umpli gura! Tu, mai, instalant: tu ai
sa-l faci pe Iosif, rejele incornoratilor. Tu ai nevasta, dar n-o
ai la pat, asa ca ti discurci cu ce ai primprejur: ia-l pi magar
pi dinapoi - executarea! Tu, mai, acela: tu ai sa fii preacurva
fecioara Maria. Te pui dinaintea magarului, cu poalele
sumese, cu cracii disfacuti - si ti racoreasca, magarul pi la
fecioria pi unde nu ti-a umblat numai cine n-a vrut!
Si-acuma, tu, mai Isuse: faci ci faceai cand n-o aveai la
indemana nici pi Magdalena, nici pe Samarinteanca, nici pe
paralitica, nici pe leproasa, nici pe oarba: o iei pe ma-ta pi
dinapoi - executarea! Executarea.
Mie nu mi-a dat nici un rol - l-as juca pe Elisav. Numai
ca nu am fulger. in schimb, am doua carji. O iau de pe
priciul plantoanelor pe cea care mi se pare mai grea - are si
tampon de cauciuc. Trebuie s-o tin cu amandoua mainile;
sa-i tintesc moalele capului - pi dinapoi. Trebuie sa-L.
Trebuie sa-L omor.
Dar Dumnezeu vede toate. Si are ochi si la ceafa. Se
rasuceste, fulgerator si ma fulgera el cu bocancul la radacina
picioarelor - prin fata. Asa da. Cina cea de Taina dupa
Turcanu, de pe masa, se desface, se dezghioaca, se
dezincuie, se dezini.
Trecem la Patimile numai ale mele.
Asa, da. Asa mai zic si eu. Sunt salvat - acum Elisav
chiar ca nu mai poate intarzia.
- Sa-mi faci tu una ca asta, Vasilici - mie, care-ti
destinasem alta soarta - aproape il dau lacrimile. Sa ma
omori pe mine, care Pe mine? Eu sunt Turcanu, mai!
intaiul si ultimul! inca nu s-a nascut nici ingerul, nici
diavolul care sa ma Pe mine?
Nici pe mine - deocamdata.
- Mai, vierme, ai impresia ca daca taci, rezisti? Ca, daca
vii in intampinarea loviturilor, scapi? Ca, daca vrei tu sa
mori, vreau si eu? Te-nsali! Ai sa mori cand am sa vreau eu
si de moartea pe care am sa ti-o dau eu!
Se inseala el. Daca nu m-a putut frange Dragan de la
Sibiu, cu creioanele lui chimice prin rani, cu sarmele prin
nas, pana-n creieri, cu mama mea cu poalele sumese de teava
balalaicei lui Csaky, cu executia simulata - o sa ma rupa el?
Cu o amarata de bata? Cu un fleac de centiron?
- Mai vierme, crezi ca daca rezisti pe dinafara, nu-ti
gasesc leacul, pe dinauntru? Ia, Saptifrati, ada tu un potir
plin cu sfantul trup, de la tineta! Masa in mijlocul camerei,
fiecare la locul lui, cu ochii aicea, la sfanta impartas
caca"nie - ho-ho-ho! Sus, pe masa! Asa! Acum te lasi pe
burta; acum te ridici in maini - si mananci, rezistentule,
mananci! Toata gamela! Saptifrati, daca refuza, il croiesti
peste ceafa! il indesi in treuca! Asa, mai! Mananca! Mai cu
suflet doar ii trupul lui Hristos - ha-ha-ha! A, pai nu asa:
ie-o di la-nceput: mananci si ce-ai borat! Asa! Tot-tot, sa nu
ramana urma, pi masa, c-o spurci! Linge, linge!
Ling - dar se inseala: rezist si pe dinauntru, orice-ar
crede el. Chiar daca inaintez doi pasi inainte, un pas inapoi,
pe urmele lui Lenin. Chiar daca maruntaiele mi se razvratesc
si vomit inapoi in gamela (si pe masa, pe care-o spurc - dar
o desspurc eu), revin, inghit ceea ce varsasem, doi pasi
inainte, un pas inapoi, doi inainte, unu inapoi - asa ne-a
invatat marele Lenin.
- Te consolezi cu exemplul altor... patimitori? Te
gandesti la patimile descrise la evanghelie? Cretinii ceia di
evanghelisti, care si-au petrecut viata in pustie, mancind
muste, regulind capre - ce stiau ei dispre om? Nimic! Nici
despre trup, nici despre suflet! Evanghelist? Eu sunt adi-
varatul evanghelist! Eu scriu adivarata Evanghelie -
Evanghelia dupa Turcanu! Daca Isus ar fi trecut prin mainile
istea He-he, nu mai ajungea el Hristos! N-ar mai fi existat
nici crestinism!
Poate. Numai ca iarasi se inseala Turcanu:
Eu nu sunt Isus. Eu sunt Vasile, fratele lui Elisav.

8.

Eu sunt fratele lui Elisav, Vasile si va fi venit vara in
lume de cand am trecut pe la subsemnatul-bandit-Pop-
Vasile-declar, dar el a spus ca prea in treacat, asa ca m-au
petrecut dincoace, aici, dedesubt, sub Levinski.
M-a trecut, insa a trebuit sa treaca timp, acolo, sus, la
4 Spital, si el nu avea tot-timpul pentru mine, apoi a trebuit
sa inca nu vina Elisav - ca sa-l insel:
"M-ai insalat, mi-ai spulberat toate sperantele, taman
cand eram pe punctul sa culegem, impreuna, roadele, tu
Si, pe de-asupra, sa ma omori - tu, pe mine; eu, care "
El care - o fi venit vara in lume de atata inselaciune.
Aproape plangea, aproape de durere, aproape omeneste,
de ciuda, nu atat pentru deasupra, cat pentru inselaciune.
Aproape foarte plangea cand i-a alungat de pe masa pe Iosif
si pe asin, pe Maria din Magdala si pe prea-Maria:
"Sa-mi faci tu mie una ca asta Mie, care te-am tinut
atata amar de timp pe linga mine, ti-am dat pat, de unde sa
vezi ca dintr-o loja de orchestra si ti-am acordat si drept la lingura "
O fi venit vara in lume de cand mi-a luat dreptul la
orchestra si mi-a dezacordat lingura - care tot nu mi-ar fi
slujit la mare lucru, din potir se maninca direct ca din treuca,
doi pasi inainte, un pas inapoi. Din Vinerea Mare pana in
Duminica Tomii - zece zile, de cate doua, de cate cinci, de
cate zece ori el, personal; cand el, personalul, nu avea chiar
tot-timpul pentru mine, ma lasa pe stanga personala a
fratelui Damaschin, pe mana betelor personale, balane. Si
vai, pe mana saptefratilor
"N-ai vrut sa treci dincoace, printre noi, fara dureri: n-ai
vrut sa ramai in pozitie de asistare, ca sa-mi verific teoria -
m-ai insalat, m-ai tradat si, in plus, ai tradat stiinta! Acuma
ce ma fac: o iau, de la cap, cu alt subiect?"
Cu lacrami in ochi imi lua capul intre palme si imi
framanta, cu degetele mari prin pleoape, albusurile ochilor:
"N-ai vrut sa vezi limpede calea pe care ti-o deschideam
- drept, ceva mai lunguta, dar fara suferinta a carnii. Acum
trebuia sa-ti masez oleaca viderea de care n-ai stiut sa te
slujesti - sa te-nveti minte altadata, sa vezi ca lumea!"
Vara va fi urcat in spicul ca vrabia, de-atata masaj al
luminii. Se va fi si ea dublat, triplat, decalat pe diagonala,
vara (oh, de-as macar zari-o!), de cand se inmultesc decala-
rile lucrurilor, de-atata masaj. Scrisul, cu siguranta:
"Nu pot scrie", zic. "Mi-ati stricat ochii, zic.
"Nu ti i-am stricat", zice. "?i i-am tamaduit - abia acum
vezi cu-adevarat, Adevarul".
"Nu vad nimic, nimic, nimic", zic."Mi-ati stricat,
stricat, ochii, nu pot scrie" - si, o vreme, chiar n-am scris.
O vreme. Apoi.
"Nu pot scrie", zic. "Mi-ati stricat mana dreapta".
"Nu ti-am stricat-o, ti-am indreptat-o, era stramba.
Acum ai o mana dreapta ca dreptul, ha-ha!" "
"Ha-ha, nu mai am maini, mi le-ati stricat pe toate, nu
pot scrie" - si, o vreme, n-am scris. O vreme inca.
Dupa aceea m-a coborit la Levinski si a poruncit sa nu
se-atinga nimeni de ochii mei si de mana mea dreapta.
Iar dupa ce am scris ce-am scris:
"Asa di scurticel? Numai doua paginute?"
"Am douazeci de ani, in inchisoare i-am implinit, viata
si opera mea abia umplu doua pagini.
"Te-nsali, nu-ti cunosti viata si opera - dar las-ca te-ajut
eu sa ti le descoperi.
Va fi venit vara in lume de cand ma tot ajuta si tot
neajutat raman, de cand ma tot descopera si tot acoperit raman.
Eu sunt omul care a vazut nenorocirea sub varga aprinderilor lui.
El m-a purtat si m-a dus in intuneric si in bezna.
Mistuit-a trupul meu si pielea mea, zdrobit-a oasele mele
A ridicat zid impotriva mea si m-a inconjurat de venin si de zbucium
Mutindu-ma in imparatia mortii ca pe mortii cei din veac
M-a imprejmuit cu zid si n-am pe unde sa ies, ingreuiat-a lanturile mele
Chiar cand strig si racnesc, rugaciunea mea nu se aude
Nu se aude. Nu se aude
O fi venit vara pe la subsemnatul-bandit-Pop-Vasile-
declar si, pentru ca n-a declarat, era in tinutul Uz un om si
atunci zice Domnul catre Satana: De unde vii? Iar Satan
raspunse Domnului si zise:
Eu sunt omul care a vazut nenorocirea sub varga
aprinderilor lui, el m-a purtat si m-a dus si chiar cand strig si
racnesc, rugaciunea mea nu se au; nu se a; nu se, nimic.
Va fi trecut vara si eu sunt omul care adevar zic tie:
Cand stingerea se da, ma rog sa nu mai apuc desteptarea;
cand desteptarea desteapta, ma rog sa nu mai apuc stingerea,
o, daca durerea mea s-ar cintari si nenorocirea mea ar fi pusa
la cantar, iar Domnul zise:
- Ia, mai Saptifrati, tu esti bun prietin cu Pop Vasali, ati
fost colegi de liceu, de camera, in studentie, intr-un fel,
colegi de lot, acum colegi de celula - vorbeste-i prieteneste,
spune-i sa
Poti Tu oare sa te stapanesti, Doamne si sa taci, dracului? "
"Racneste mai tare, Vasile, altfel il pune pe Balan sa te"
"Loveste mai tare, Mihai, altfel il pune pe Balan sa ma".
Poti tu oare, Doamne, sa te stapanesti si sa nu scrii?
"Scrie, Vasile, scrie ce-ti trece prin cap, dar scrie"
"N-am, nu dau, vorba cotelor tale - loveste si tu mai tare,
Mihai, mai tare, ca sa nu"
O, cat il iubesc pe fratele omului, Mihai (care-mi este
martor: il astept pe Elisav asa cum trebuie cinstit un frate) -
insa ne-au despartit: dupa Duminica Tomii, pe mine m-au
coborit la etajul intai, incredintindu-ma lui Levinski. Mi l-a
dat, afectat pe Balan special pentru mine, ordonanta inversa.
Cei de sub bata lui Levinski sunt tare silitori, au ajuns
depaaarte cu demascarea interna, povestesc toata ziua,
povestesc si neziua - eu insa raman repetent pe cele doua
paginute. Levinski are treaba cu aralul, eu inca n-am ajuns
pina la pagina aceea, eu raman sa am treaba cu Balan nu-si
mai vede capul de treaba, ordonanta-mi:
Nu ma lasa sa clipesc, nu ma lasa sa inchid ochii; nu ma
lasa treaz, nu ma lasa sa donn; nu ma lasa sa tac, nu-mi da
voie sa vorbesc; nu ma lasa sa-mi fac nevoile si nu ma lasa
sa zac in ele; nu ma lasa sa-mi fac nevoile si nu ma lasa sa
zac in ele; nu ma lasa sa maninc si nu ma lasa sa nu maninc
- de nesomn, de nemancare, de epuizare, Balan a ajuns in
pragul mortii, ai zice ca eu pe el il patratesc. Noroc pentru
amandoi ca, de trei ori pe zi trece Turcanu, ca sa ma intrebe,
frateste, daca m-am hotarit sa ma lepad di putrigai pe mai
mult de doua pajinute. Acelea sunt momentele de respiratie,
de recreatie fiindca Balan nu ma lasa sa-i comunic.
"Viata si opera mea abia umplu doua pagini.
Balan poate respira linistit, Turcanu se ocupa de mine,
uneori cu ajutorul lui Velinski: in acele clipe il iubesc pe
iubitorul de oameni Balan, insa nu are loc in inima mea de
cel-mai, Turcanu, el e pe cale sa mi-a umple, sa mi-o
burduseasca, ar fi in stare sa mi-o monopolizeze, daca nu
l-as astepta pe Elisav; atunci, da, l-as ruga pe fratele Eugen
sa ma intoarca, sus, la 4 Spital; ori sa coboare el cu totul,
aici, la sub Levinski.
Privirea mi s-a mai limpezit (chiar bine de tot, n-au
ramas decat doi Balani, unul asa, celalalt si mai asa), asa ca pandesc usa.
O pandesc, usa, cu spinarea arata, cu burta grapata, cu
fesele prasite, cu talpile-mblatite, cu mainile facute zob, cu
scrotul facut scrob, cu gandul si inima la genunchii numai
buni de ingenunchiat atunci cand va veni ceasul. Fiindca, de
asta data va chiar veni, trebuie. Nu a facut-o in Vinerea
Mare: drumul lung al venirii; nu a venit de Duminica Tomii:
stia el bine ca viata si opera mea abia acopera doua pajinute;
nu a venit pana acum: stie ca eu sunt fratele lui si ca Vasile,
fratele sau este celalalt Elisav.
Oricum, dupa acum, trebuie sa vina. Fiindca acum este
pragul. Adevarat: cam lat, dar odata si-odata latimea lui are
sa fie strabatuta, intreaga.
Acum, aici, suntem pe la mijloc de prag:
La Alexe - povesteste frumos si cu amanunte cum a
batut-o el pe bunica-sa, servitoare exploatata de burjui -
fiindca nu-i dadea bani de rachiu si de curve;
La Iunian - povesteste frumos si cu amanunte cum a
futut-o pe sora-sa de trei ani si i-a facut copii la
sase si nepoti la doispe;
La Zdru, macedoneanul - povesteste mai putin frumos,
dar convingator cum, la stana, sase zile regula miorita si
magarita, in a saptea pe maica-sa, venita cu schimburi curate si merinde;
La Grigoras, teolog si fiu de preot - povesteste cu mare
talent cum il ajuta el, in vacante, pe taica-sau sa spovedeasca
la credincioase: in timp ce spovedita, sub patrafir, sugea
poala popii, el, fiul, o lua pi dinapoi;
La Vasiliu - povesteste cu totul, dar cu totul detasat ca
placerea lui cea mai intensa era sa strabata satele de pe mosia
lui ta-su, cu masina si sa calce copiii taranilor saraci si crunt
exploatati - cu precadere baieti, ca asa-i el, trage la ei: in
clipa in care botul masinii izbea, el, Vasiliu juisa;
La Nicolescu, fiu de plutonier de jandarmi - povesteste
cu avant cum dadea o mana de ajutor bestiei de taica-sau, la
torturarea detinutilor politici, erau pline beciurile de comu-
nisti evrei si in special de evreice - uite ce le facea el, fiul: le
baga in vagin cucuruzi de brad cu solzii orientati incoace, de
intrat intra cucuruzul, dar nu mai iesea - maica-sa, nevasta
plutonierului de jandarmi ii aratase intaia oara, o singura
data ajunsese, invatase bine de tot, aplica metoda asta si inca
altele, de obicei cu sora-sa cea mica, el o tinea in pozitie pe
comunista evreica, luptatoare a pentru fericirea poporului,
aia mica ii baga cucuruzul; in ceea ce-i privea pe barbatii
comunisti evrei, cazuti in laba jandarmerimii mosieresti
regale, o alta metoda - tot de maica-sa inventata - era apli-
cata: tulpini de maces, cu spini erau introduse in uretra.
Foarte bine, asa le trebuie tuturor - si am trecut la mijloc:
La Bucur - ne spune cum anume trebuie inecat un
prizonier sovietic intr-o galeata cu vin;
La Constantin - ne dezvaluie tainele calugaritelor de la
manastirea cutare, in fapt, secretul iazului manastirii, daca
l-ar goli de apa, s-ar gasi sute de schelete de noi-nascuti,
daca nu cateva bune mii, cine nu stie ca manastirea aceea e
un bordel in lege, atat ca curvele de calugarite nu cereau
bani, o faceau din mancarici si din vicii;
La Vernescu - el divulga metoda de a castiga parale
multe: o iei pe sora-ta - daca n-ai sora, atunci o verisoara,
ceva, o vecina - o imbeti, o legi de pat, in pozitie, chemi
clienti - carora le iei banii de doua ori: inainte si dupa, le
explici ca se justifica pretui fiindca e sora ta.
Suntem aproape de capat, n-au mai ramas decat trei
bucati - in afara de Levinski, de Balan, de mine.
Asa ca. Asa ca trebuie, Elisav. Trebuie, tare, de tot, de tot.
il astept. Astept usa. Fiindca, desi ar mai fi inaintea mea
trei sau doi sau cine mai stie, s-ar prea putea ca intr-o buna
clipa, sa ridic doua deste si sa ma cer si eu la povestit
povesti. Am, n-am - dau, ca si cu cotele saptefratesti.
Inca mai am, inca mai pot - altfel, ce are sa zica Elisav?
Si Seliva? Dar mama, mama mea? inca mai am, dar e pe
sfarsite, mi se apropie si mie Iulia, bunica Agapia, mama, Seliva.
Greu e ca aud, ii aud, se aud; nu am pleoape la urechi,
ca sa le oblonesc - poti Tu, Doamne, sa Te stapanesti si sa nu
mai povestesti ce si cum si pe unde i-ai tacut ma-ti, sor-ti,
stramoasa-ti? Eu, adevar zic ?ie: pot! Mai pot. Ne-am
masurat, tacerea mea a acoperit urletele lor povestite, iar
cand am racnit, racnetele mele au rasunat de tacere - dar
pana cand, pana cand?, o, daca as fi grauntele de nisip cel
care opreste masina.
Dar eu sunt Vasile: graunte, daca va fi sa fie zdrobit, nu
se va preface in ou cubic; nici in praf de aur, ci in praf de
pulbere; grauntele care poate opri masina se cheama, nu
Vasile, ci de la sfarsit spre inceput, Elisav si are cinci - o,
daca toti povestitorii de pe lume ar fi avut pe cine astepta,
acum lumea ar fi tot pe picioare, nu in cinci.
Eu am pe cinci. Iar cand il voi zari, in usa, voi strigare cu glas tare:
"Cine este cel ce vine impurpurat, cu vesmintele sale
mai rosii decat ale celui care calca, la teasc, strugurii? Caci
el vine cu plata si rasplatirile sale merg inaintea sa!"
A venit vara in lume. Pentru ca venirea sa fie bine-bine-
bine venita, a venit mai intai Turcanu.
Si Pop Cornel. Si Gherman.
Si iarasi m-au rastignit pe ciment si iarasi m-au
impartasit din sfanta gamela si iarasi m-au botezat in sfanta
tineta si iarasi m-au intins pe jos si m-au calcat bine-bine, ca
pe struguri, in teasc si ca sa-mi pierd a treia dimensiune, sa
devin covorul intins inaintea pasilor asinului sau, iar pentru
ca mai aveam putrigai, mai aveam, Balan mi-a redestupat
gaurile de evacuare din genunchi, cu sarma, sarma lui
Dragan prin gaurile lui Csaky. M-au rastignit si m-au botezat
si m-au murit putin si m-au inviat ceva mai mult, cat sa-mi
spuna ca alta cale nu am, ca aici se moare cand vrea El sa se
moara, aici se traieste cat si asa cum vrea El sa se traiasca,
asa ca, daca nu azi, atunci maine tot acolo am sa ajung, pe
marginea priciului, sub toiagul lui Levinski, povestind,
povestind: ce, cum ii facusem Iuliei, mamei, Selivei, bunicai
Agapia si, eventual ce-mi facusem mie.
Asa ca...
Asa ca sa incetez de a mai face pe cristos, ca el e TURCANU.
Asa ca sa ma...
Ma, si strig din rasputeri.
- Vino, dar vino odata! Acum ai prilejul sa te-arati! - eu
nu mai contam, decat in masura in care jucam rolul celui ce
asteapta si, in soapta, ii spusesem: Numar pana la sapte si,
daca pana la sapte nu vii tu, eu trec dincolo, la povestit si afla
ca nu mai existi!
Ajuns la trei, ma opresc din numarat:
- Elisave, Elisave, iata-te!
Iata-L, in usa. Mi-e sete si existi.
- Uite-ti-l!, zice Satanu.
Asa trebuie: sa nu stie cine pe cine, care cui arata, cui pe cine dadea.
intr-o mana il tin pe Pop Cornel; in cealalta pe Cori
Gherman. in zvarcolire, capul mi s-a inaltat si s-a rezemat cu
ceafa de stinghia mesei. imi vad picioarele - ba nu: le deduc
pozitia dupa talpi, prin minune ramase verticale, marcind ca
doi stalpi incinciti la capete, poarta. Care, asteptind sa
inrameze venirea, hotarnicise iesirea putrigaiului; lepadarea.
Urcasera, dupa nume, dupa loc:
- Grigoras, pi pept! Alexe: pi pantece! Iunian - pi bazin!
Zdru - pi plex, Levinski - pi gat!
Gherman imi imobilizase sub bocanc mana dreapta iar
Cornel pe cea stanga. Doar Balan ramasese nefolosit,
stingher cu sarma lui, asa ca zisesem:
- Balan: pi Csaky!
Era pentru a multa oara cand imi doream o cruce
cinstita, cu piroane batute onest, definitiv si tot pentru atata
oara cand nu puteam schimba cimentul cu lemnul, ca sa pot
spune: savarsitu-s-a, insa El, ouatorul cubicelor, vazind ca
nu ma ies (ca un tub cu pasta de dinti), in ciuda celor cinci
de deasupra, strigase ca pi la ei, pi la Radauti:
- Hop, s-asa! - ca la Hora, ca la Batuta.
De aceea indrazneam sa visez o cruce gospodareasca, se
vede insa ca lemnul ei trebuia sa ramana pe-afara si sfant,
sfintit doar de sangele cinstit ca lacrima, evanghelistii nu
aveau cum sa ajunga pana la pagina aceea - aceasta.
- Hop, s-asa!!, raspunsesera cu voiosie grabita cei cinci
de sus, cei doi din laturi, Balan, stingherul, precum si ceilalti
opt de pe prici - avea sa le vina si lor randul, unora pentru a
multa oara.
Sarisera - cu fapta, cu gandul - asa cum ii invatase el,
intru avantare pe culmile luminoase ale omului si pogonului
nou, ale sarii ca cioarele pe cer (si-avem doar gloante pentru
tradatori, hei-rup, azi tara ta e casa mea, republica mareata
vatra) - acestea toate intrevazute sus, sus, in fundul tinetei; si
de pe trambulina pe care azi, eu o interpretam cu talentu-mi innascut.
O trambulina cinstita s-ar rupe, dracului, de-atata, insa
noin banditii, parazitii societatii, putrigaiul planetei nu ne
frangem ca lumea pierzind a treia dimensiune, ca s-o
castigam pe esentiala, fiindca ea, clasa muncitoare de la orai
si sai n-are lipsa de martiri, ea are lipsa de stiinta de carte, in
general, de stapanirea limbii romane in particular, asa ca sa
ne luam gandul de la sfintenia la Roman, cea care l-a dat pe
unicul Sisoe - dar oare era d-al nostru, dacoroman? - nimic
sigur pe lumea asta plina de superstitii opiacee, asa ca ia sa
ne golim noi de putrigai, precum tubul in chestiune; apoi sa
ne cubizam; apoi, pierzind noi si a treia dimensiune, s-o
castigam pe esentiala, epocala: aceea de om nou ca soarele
pe cer, bine-bine reeducat, viitor fauritor al viitorului
viitoresc si socialist in drum spre comunist pe a cincea parte,
dar in curand pe tot globul, de la vladica pana la opinca, din
uzinele patriei scumpe, ca si de pe ogoarele scumpei patrii.
Republica Populara Romana.
Mirosul iute, urzicator, tipator de viu mi-a ajuns la nari,
pana pe limba, il simt si cu subtiorile: nu este cel din fundul
culmii hardaului, unde scrie citet, sa priceapa pana si
tovarasii nostri analfabeti, ca Omul este cel mai capital, ce
mandru suna acest cuvant!
Acolo scrie, citet, numele meu, al subsemnatului-bandit-
Pop-Vasile-declar.
Mi-am declarat in mintea mea: "De mi-ar ordona
odata!", fiindca dupa ordin, fie ca faci curatenie de voie, cu
limba, fie ca o fac ei cu tine, in chip de carpa, de pisoi inca
orb, dat cu botul prin greseala - te lasa in pace o ora; in
timpuri bune, chiar si o zi - am vazut la altii.
insa el, in loc de ordin mie, a batut in usa, ordonindu-i gardianului:
- Ia adu-mi-l pe
Nu am auzit pe cine anume si nu a durat prea mult: cat
sa duc pana la capat Tatal Nostru, sa-l chem, dindu-i termen:
pana numar la sapte.
La trei - dupa atata, atata amar de timp - usa s-a deschis.
Nu: la trei era gata deschisa.
Si nu-l vazusem venind, il constatasem acolo, in
dreptunghiul orbitor luminat al usii, fusese dintotdeauna
in usa ca in rama, insa eu nu avusesem ochi de vazut si orb, ma indoisem.
Asa ca am strigat cu glas mare.
Iar dupa ce am terminat, am vazut ca nu e rau; ca e chiar
bine, facusem o treaba destul de foarte buna: dusesem
asteptarea pana la capat. Din clipa aceea, puteam sa ma culc
pe-o ureche, aveam voie sa ma culc pe-o urecne, aveam voie
sa sa-mi dau voie sa fiu ceea ce fusesem, ce eram: un slab,
un carne si sange, un cuibarit scancind, intors in adancul
mamei cui l-a...
Venise, in cele din urma. Mi-e sete si Dumnezeu exista.
- Uite-ti-l!, zice si impunge cu cornul barbiei aerul drept
inaintea lui, la egala distanta intre gemeni.
Stiu ce va sa vie, asa ca nu mai pun la cantar coastele ale
caror puncte de ruptura pot sa le situez, pipaindu-mi-le cu
aerul din plamani; nici gaurile lui Csaky, dezgaurite, cu
sarma, de Balan; nici imaginile dublate, triplate, nici
amorteala familiara, pulsatila, care m-a ingiulgit de la
genunchi la gat, anuntind marile dureri: arsura din plamani,
racaitul coiburilor de sticla in rozul spongios al coastelor
aschiate, loviturile de mai in stomac, pisica innebunita,
cautind sa scape, cu ghearele si cu dintii din sacul inecat care
este pantecele meu; nici Metronomul batind aproape dulce,
aproape consolant masura in genunchii destupati. Fiindca
stiu ce va urma (desi sunt nelinistit, jenat: continutul meu,
stors, improscat pana dincolo de poarta talpilor nu-l va fi
atins, naclait si pe Elisav?):
Va ridica bratul drept. Apoi va incepe sa-l coboare -
inceeet, incet, terifiant de incet - spre Turcanu. Iar cand
bratul va ajunge in dreptul barbiei, din degetul pedepsitor va
tasni fulgerul mantuitor al nostru - fiindca venise (cu
vesmintele mai rosii decat ale celui care, la teasc, struguri),
nu doar intru salvarea noastra, ci si cu pedepsire a lui:
A Fiarei. A Strutocamilei.
Si nu-l va dobori pe Eugen Satanu, pe loc, pe moment
fulgera, arde, preface in scrum si fum - nu! De ce sa-l
absolve, intr-o secunda, pentru ceasuri, saptamani, eterni-
tati? A, nu: mai intai sa-l despoaie de haine - si va incepe cu
sapca-i proletarnica; apoi sa-l jupoaie de piele, indelung si va
fi cale macar de sapte secunde intregi sub jet sfaraitor; sa-l
strunjeasca pe carne; oasele - pe polizor, pe polizor!; sa
treaca la barbie, barbia lui galosinda: intai, sa i-o rada; dupa
aceea sa i-o rontaie egal, agale, in du-te-vino de raspel; sa
i-o degroseze, aducindu-i-o la normal, dar sa nu se opreasca,
sa continue sa i-o roada, scada, sape in falca, scobeasca o
barbie in negativ, cochilia, precum fesele lui Pop Cornel.
- Uite-ti-l, zice - dar nu stie ce zice, fiindca din pricina
lui si pentrucontra lui venise.
Uite-ni-l, venit; pentru noi, asteptatorii, care, iata, nu in
van am asteptat; a rupt cerurile cu dinti de lup, a sfasiat
zidurile cu privire de flacara, a stins cu ploaia asteptata
povestiturile la marginea priciului, la buza lumii. Nu mai
ramane decat sa intinda mana: are sa se cutremure pamantul,
zidurile si priciurile au sa trosneasca, plesneasca, pe lung, ca
trambitele Ierihonului, de atata suflu de suflare, ca pastaile
prea coapte, vor cadea in laturi, ca apoi sa se inalte, altfel
asezate, dupa chipul si asemanarea oului O.
Simt cu toate spinarile, botezurile impartasaniile,
inimile - cedate cum se scutura muntii, vaile: suntem
mantuiti - doar sa inalte mana. inainte de a pieri (in fum
si-n scrum), Turcanu rosteste soptit, prieteneste - si este
ultima licarire prinsa in pioneze si ramasa acolo, ingalbenita,
pedepsitoare, indaratul pleoapelor mele bine zidite, trainic tencuite:
- Frate-tau, nu vra sa se lepede di putrigai. Ia da o mana
de-ajutor, ca-ntre frati, ca-ntre gemeni.
Zice - si stie el ce zice. Zisu-s-a.