Pluto, intalnita si sub numele de Pluton in limba romana, este o planeta pitica din Sistemul Solar (si este a doua planeta pitica, dupa marime, dupa Eris). Pana de curand ea a fost considerata a noua planeta a Sistemului Solar in ordinea departarii (si a descoperirii sale) de la Soare si a fost descoperita in 1929 de catre astronomul american Clyde William Tombaugh.

Statutul de planeta pitica

De la descoperirea lui Pluto, in 1930, aceasta a fost considerata a fi a noua planeta a Sistemului Solar. Pe 24 august 2006, in urma unei rezolutii a Uniunii Astronomice Internationale in care a fost schimbata definitia termenului de planeta, Pluto a primit statulul de planeta pitica, deoarece nu a curatat spatiul cosmic din vecinatatea orbitei sale.

Caracteristici fizice si chimice

Pluto se roteste in jurul Soarelui in 247,8 ani pamantesti pe o orbita cu raza medie de 5,91 miliarde km (39,3 u.a.). Orbita planetei pitice este foarte excentrica (0,248), astfel incat uneori Pluto ajunge intr-o pozitie mai apropiata de Soare decat Neptun, a opta planeta a Sistemului Solar. Pluto are orbita inclinata cu 17°12' fata de planul eclipticii, care este un alt lucru iesit din comun. Diametrul acestei planete pitice este de 2390 km reprezentand doar 18,74% din cel al Terrei. Inclinarea planului de rotatie al planetei este de 57°24', densitatea lui Pluto este 1800 kg/m(3), iar perioada de rotatie este de 6 zile 10 h, desfasurandu-se in sens invers celei a Pamantului (de la est la vest).

 - Distanta fata de Soare
    - Maxima = 7,375 miliarde km (49,3 au)
    - Minima = 4,425 miliarde km (29,58 au)
 - Viteza orbitala = 4,7 km/s
 - Perioada de rotatie = 6,388 ani pamantesti
 - Volum = 0,7 % din volumul Pamantului - 1,1952x10(22)
 - Masa = 0,2 % din masa Pamantului
 - Gravitatie = 0,07 g (0,69 m/s)
 - Viteza de satelizare = 1,05 km/s
 - Albedo = 0,4
 - Principalul gaz atmosferic = CH4
 - Temperatura = -240 °C

Descoperirea planetei Pluto

Pluto a fost descoperita ca rezultat al unei cercetari prin telescop initiate in 1905 de catre astronomul american Percival Lowell, care a presupus existenta unei planete indepartate dincolo de Neptun, ca urmare a unor mici iregularitati in orbita lui Uranus si Neptun. Continuata dupa moartea lui Lowell de cercetatorii de la observatorul Lowell, cercetarea s-a incheiat cu succes cand astronomul american Clyde W. Tombaugh a gasit Pluto.

Etimologie

Numele ales pentru planeta este cel al zeului roman Pluto si de asemenea, trebuia sa evoce initialele astronomului Percival Lowell. Numele a fost sugerat mai intai de Venetia Phair, atunci o fata de 11 ani din Oxford, Anglia. La micul dejun, bunicul ei, care lucra la Biblioteca Bodleian din cadrul Universitatii Oxford, citea in ziarul Times despre descoperirea unei noi planete. El i-a cerut nepoatei sale sa aleaga un nume bun pentru noua planeta. Venetia, care avea o pasiune pentru miturile si legendele romane si grecesti, a sugerat numele zeului roman al Lumii de dincolo. Profesorul Herbert Hall Turner a telegrafiat colegilor sai din America aceasta sugestie, si dupa dezbateri favorabile, care au fost aproape unanime, numele Pluto a fost adoptat si anuntat de Slipher la 1 mai 1930. In limbile chineza, japoneza, coreana si vietnameza numele planetei se traduce ca Regele stelei intunecate. Desi Hades nu este foarte cunoscut in cultura asiatica, treducerea este apropiata.

Unicitatea lui Pluto

Desi Pluto a fost descoperit in 1930, putinele informatii despre indepartata planeta au intarziat o intelegere realista asupra insusirilor sale. Unicitatea orbitei lui Pluto, relatiile rotationale cu satelitul sau, axa de rotatie si variatiile de lumina ii confera o anumita aparenta. Pluto este de obicei mai departe de Soare decat oricare din cele opt planete ale Sistemului Solar. Datorita excentricitatii orbitei, este mai aproape decat Neptun timp de 20 de ani din cei 249, cat dureaza miscarea sa de revolutie.

Orbita

Orbita lui Pluto este diferita de cele ale celorlalte planete. Este foarte inclinata deasupra planului ecliptic si foarte excentrica (non-circulara). Excentricitatea consta in faptul ca se intersecteaza cu orbita lui Neptun, facand astfel ca Pluto sa fie a opta cea mai indepartata planeta de la Soare. Cea mai recenta aparitie a acestui fenomen a durat din 7 februarie 1979 pana in 11 februarie 1999. Calcule matematice indica faptul ca aparitia precedenta a acestui fenomen a durat 14 ani, din 11 iulie 1735 pana in 15 septembrie 1749. Aceleasi calcule arata ca Pluto a fost a opta planeta de la Soare intre 30 aprilie 1483 si 23 iulie 1503, o durata aproximativ egala cu cea dintre 1979 si 1999. Studii recente sugereaza ca fiecare trecere a lui Pluto in orbita lui Neptun dureaza cu aproximatie intre 13 si 20 de ani, cu alternanata si mici variatii.

Pluto orbiteaza intr-o rezonanta orbitala de 3:2 cu Neptun. Cand Neptun se apropie din spatele lui Pluto, gravitatiile lor incep sa le atraga incet, rezultand o interactiune intre pozitiile lor pe acelasi fel de orbita, ce produce Punctele Troiene.

Pe masura ce Pluto se apropie de periheliu, atinge distanta maxima de la ecliptic datorita inclinatiei sale de 17 grade. Astfel este mult deasupra sau dedesubtul planului orbitei planetei Neptun. In aceste conditii Pluto si Neptun nu se vor ciocni sau apropia la mai mult de 18 U.a. una de cealalta. Incepand cu anii 1990 alte obiecte trans-neptuniene (OTN) au fost descoperite si o parte din ele au aceeasi rezonanta orbitala de 3:2 cu Neptun. Aceste OTN au fost numite "plutinos" dupa Pluto.

Spre deosebire de majoritatea planetelor, dar asemanator cu Uranus, Pluto se roteste cu polii sai aproape in acelasi plan al orbitei. Axa de rotatie a lui Pluto este inclinata cu 122 grade. Cand Pluto a fost descoperit, regiunea sa sudica polara relativ luminoasa a fost imaginea vazuta de pe Pamant. Pluto aparea din ce in ce mai vag pe masura ce unghiul nostru de privire trecea de la aproximativ perpendicular pe pol in 1954, la aproximativ perpendicular pe ecuator in 1973.

In perioada 1985-1990, Pamantul a fost aliniat cu orbita lui Charon, astfel incat se putea vedea o eclipsa in fiecare zi pe Pluto. Acest lucru a dus la strangerea unor date importante, la aparitia hartilor albedo (ce stabileau suprafata reflectorizanta) si la determinarea cu acuratete a dimensiunilor lui Pluto si Charon, inclusiv a tuturor numerelor ce puteau fi astfel calculate.

Perioada de rotatie a lui Pluto este de 6.387 de zile, la fel ca cea a satelitului sau Charon.

Masa si marime

Pluto nu numai ca este mai mica si mult mai putin masiva decat celelate planete, dar avand mai putin de 0.2 din masa lunara este de asemenea mai mica si mai putin masiva decat primii sapte sateliti din sistemul solar: Ganimede, Titan, Callisto, Io, Luna Pamantului, Europa si Triton. Totusi Pluto este aproximativ de doua ori mai mare in diametru si de 12 ori mai mare decat masa lui Ceres, cea mai mare planeta pitica din centura de asteroizi si era mai mare decat orice alt obiect cunoscut din Centura Kuiper pana cand 2003 UB313 a fost anuntat in 2005.

Masa si diametrul lui Pluto nu au putut fi exprimate decat la cateva decenii dupa descoperirea sa. Descoperirea satelitului sau Charon in 1978 a dat posibilitatea determinarii masei sistemului Pluto – Charon prin simpla aplicare a formulei celei de a treia legi a lui Kepler. Mai tarziu diametrul lui Pluto a fost masurat, cand a fost ascuns de Charon.

Atmosfera pe Pluto

Atmosfera subtire a lui Pluto este cel mai probabil formata din nitrogen si monoxid de carbon, in echilibru cu nitrogenul solid si gheata formata din monoxid de carbon de pe suprafata. Pe masura ce Pluto se departeaza de periheliu si de Soare, mare parte din atmosfera ingheata. Cand se apropie din nou de Soare, temperatura de la suprafata solida creste, ducand la sublimarea ghetii de nitrogen in gaz, producad un anti-efect-de-sera. In mare parte la fel ca evaporarea transpiratiei de pe pielea umana, sublimarea are un efect de racire asupra planetei si cercetatorii au descoperit de curand, folosind sublimetrul Array, ca temperatura lui Pluto este cu 10 grade Kelvin mai mica decat se asteptau.

Atmosfera lui Pluto a fost descoperita in urma unei observatii de ascundere in 1988. Cand un obiect fara atmosfera ascunde o stea, steaua dispare dintr-o data; in cazul lui Pluto steaua s-a micsorat incet. Din viteza de micsorare, presiunea atmosferei a fost determinata ca fiind de 0.15 Pa, abia de 1/700.000 din cea a Pamantului.

Marimea aparenta a lui Pluto este mai mica de 14 m si de aceea este necesar un telescop pentru observatie. Pentru a fi vazut cu usurinta este necesar un telescop cu o deschidere de 30 cm. Arata ca o stea chiar si printr-un telescop foarte mare, datorita diametrului unghiular de 0.15". Culoarea lui Pluto este maro deschis, cu o usoara tenta de galben.

Satelitii lui Pluto

Pana azi, au fost identificati trei sateliti ai planetei Pluto. Charon, prima data mentionat in 1978, de catre astronomul James Christy, si alti doi sateliti Nix si Hydra - desemnati initial prin numele de cod S/2005 P 1 si S/2005 P 2, considerabil mai mici, descoperiti in 2005.

Sistemul Pluto-Charon este notabil pentru ca este singurul sitem planeta-luna din sistemul solar al carui centru gravitational este deasupra suprafetei planetei. Datorita diferentei mici de masa si dimensiuni dintre planeta si satelitul acesteia poate fi considerat ca fiind o planeta dubla. Acest lucru i-a determinat pe unii astronomi sa il eticheteze ca fiind o planeta – dubla (un termen complicat de descoperirea ulterioara a inca doi sateliti plutonieni).

Explorarea lui Pluto

Putine lucruri se cunosc despre Pluto datorita distantei mari dintre Pamant si el si datorita faptului ca nicio sonda spatiala nu a vizitat Pluto inca. Proba cu Voyager 1 intentiona la inceput sa viziteze Pluto, dar din cauza reducerilor de buget si a lipsei de interes – inainte de descoperirea dimensiunilor si atmosferei lui Pluto si Charon – zborul a fost anulat pentru a facilita un alt zbor spre Titan, satelit al lui Saturn.

Prima sonda spatiala care va vizita Pluto va fi New Horizons de la NASA, o misiune condusa de Southwest Research Institute si de Laboratorul de Fizica Aplicata John Hopkins. Misiunea lansata pe 19 ianuarie 2006, a beneficiat de asistenta gravitationala de la Jupiter la 28 februarie 2007, si va ajunge la Pluto in iulie 2015.

Date generale

Descoperit de: Clyde W. Tombaugh la 18 Februarie 1930
Masa (kg): 1.27e+22
Masa (Pamant = 1): 2.125e-03
Raza ecuatoriala (km): 1,137
Raza ecuatoriala (Pamant = 1): 0.1783
Densitatea medie gm/cm(3): 2.05
Distanta medie de la Soare (km): 5,913,520,000
Distanta medie de la Soare (Pamant = 1): 39.5294
Perioada de rotatie (zile): -6.3872
Perioada de rotatie pe orbita (ani): 248.54
Viteza medie pe orbita (km/sec): 4.74
Excentricitatea orbitei: 0.2482
Inclinarea axei (grade): 122.52
Inclinarea orbitei (grade): 17.148
Gravitatia pe suprafata ecuatoriala m/sec(2): 0.4
Viteza ecuatoriala (km/sec): 1.22
Albedo: 0.3
Magnitudine (Vo): 15.12
Compozitia atmosferei: metan, nitrogen